Scriitorul zilei: Eugen Lovinescu http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-eugen-lovinescu-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar:
Onisifor Ghibu, m. 1972 http://ilazu.blogspot.ro/2012/05/scriitorul-zilei-onisifor-ghibu-poezii.html
Petre Dulfu, m. 1953
Poezia zilei: Ion Lazu
Cărţile din bibliotecă: Shakespeare, Mircea Ciobanu, Dan Doman.
ion lazu - Fotografii din excursie...La Buşteni, pe valea Jepilor...
Alţi scriitori din Calendar:
Onisifor Ghibu, m. 1972 http://ilazu.blogspot.ro/2012/05/scriitorul-zilei-onisifor-ghibu-poezii.html
Petre Dulfu, m. 1953
Poezia zilei: Ion Lazu
Clorofilă
S-au luminat
şi frunzele la faţă
Trecând de
verdele adânc, din vară
Spre o
culoare transparent-solară –
Sau va fi Spaima
ce le-a prins în braţe?
În seve,-n
fibre şi în clorofilă
E-o-nseninare
care se răsfaţă
Şi o
paloare-n arbori se agaţă
Şi-o
resemnare. Şi o dulce milă.
În păsări
e-o nelinişte febrilă
Şi o vibrare
- şi un dor de ducă
Pe toate
dintr-o dată le apucă
Şi orice
rezistenţă-i inutilă...
S-au luminat
şi frunzele la faţă –
E-o galbenă
lingoare, ca de gheaţă.
31 august
2011.
Combustibil
Ce bine e să
scrii pe cartonaşe!
Nu ştiu altă
metodă mai comodă:
Scoţi pixul,
cartonaşul, scrii o odă –
Ţi-ai potolit
pornirea nărăvaşă
De a fixa în
slove chiar Ideea –
Care-n
curând va genera o modă,
În lumea
gângavă, miriapodă
Unde Tu
singur declanşezi scânteia...
(Cu
cartonaşele nu-i vreo problemă:
Le tai cu
foarfeca, în jeb să-ncapă.
Scoţi
pixul...- cred că eşti deja în temă –
Şi nici o
inspiraţie nu-ţi scapă!)
Iar de s-or
dovedi... maculatură,
Ce bune-s
iarna, la făcut căldură...
30 august
2011.
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
Bat
în continuare la maşină Jurnal, anul
1980, deşi nu mi-e clar ce voi face cu dactilogramele. Nici vorbă să le
tipăresc şi atunci le bat totuşi ca să-mi trec timpul şi să fac oarecare ordine
în vrafurile de carnete greu de stăpînit. Şi mai e mica surpriză de a da peste
unele exprimări ce nu sunt chiar rele. Şi apar nişte “poezii de care uitasem”,
cum ar zice Lidia, peste care mi-au mai trecut privirile fără a le acorda
atenţie. Cînd caut ceva anume în carnete, celealte aspecte peste care nimeresc,
foiletând, îmi scapă. Aici în jurnal coexistă postmodernism şi alte cele. Şi
asta pentru că orice trăire îşi caută haina potrivită, orice impuls calea sa de
acces spre cuvânt.
Îmi
reamintii cum m-am revăzut cu Şt. Niţu, fostul şef, după revoluţie, cu cîtă
fervoare mă zguduia, de plăcere că ne revedem. Pe faţă i se citea un sincer:
Sunt altfel decît mă arătam subalternilor! Şi l-am înţeles. Cum să-i fi zis:
Sictir, comunistule! Sigur, mă mîhneşte un asemenea caz, dar nu i-aş arunca în
faţă dispreţul meu. M-a luxat cînd să plec în străinătate. Explic aşa: Nu le
pot pretinde altora să fie la fel de exigenţi ca mine. Colega A. zice: N-aş fi
rezistat să nu-i arunc în faţă scîrba mea şi să văd că-i e ruşine! Nu înţelege
că eu nu am nevoie de scuzele, nici de ruşinea şi de remuşcările lui, ci el are
nevoie de toate astea.
7 dec. 94. Duc la şcoala lui A. o mică
colecţie de pietre.
9 dec. 94. De dimineaţă, ceartă cu Sandu
şi Gicu, de data asta se iau după concluziile studiului celor de la GDS, care
conchid că Basarabia şi Bucovina sunt pierdute; le atrag atenţia că de fapt e
vorba de trei inşi ultrazeloşi care vor să arate că au înţeles normele europene
şi ştiu bine să le aplice. Cînd nici cei de la Bruxelles nu le aplică decît
aproximativ. Alde S. şi G. par să exulte de cîte ori cineva susţine contrariul
a ce spun eu; simt bine că aceştia doi, dar câţi alţii n-or mai fi, ar consimţi
la cedarea Basarabiei şi Bucovinei numai ca eu să nu am dreptate sau cîştig de
cauză. Minţi aberante. Dar nu e doar asta, cred. Există jubilaţia sadică a
celui ce vede sinceritatea terfelită, băgată cu capul la fund...
(din Lamentaţiile Uitucului)
Va urma
Cărţile din bibliotecă: Shakespeare, Mircea Ciobanu, Dan Doman.
ion lazu - Fotografii din excursie...La Buşteni, pe valea Jepilor...
Frumoasă povestea de acum vreo 2 decenii, cu CePeCa a bibliotecomanilor, cu veveriţa aulică, cu urşii de la tomberoane şi cu buchetul de flori dat oportun unei tinere inimoase. Poveeştile sensibile răsar când nu te gândeşti, mâine sau peste decenii; iar seminţele din piramide încolţesc după milenii, nici o mirare. Căci mirare este lumea însăşi, prin care ne spulberă norocul Vieţii...
RăspundețiȘtergereNouă ni se spune iar şi iar o întâmplare similară, cu doi urşi aflaţi după curba drumului spre Cota 1400: o altă dacie a oprit să-i prevină pe prietenii noştri că imediat dincolo de curbă sunt doi-urşi-doi, zdrahoni înspăimântători. De-o vreme facem descinderi la Munte cu o pereche de excursionişti pe care i-am alipit pe traseu, în modul cel mai natural, fără fasoane. Primim un telefon, ne vedem a doua zi dimineaţa la Gară şi pornim spre Predeal, fie că ne dăm jos acolo sau ne oprim la Buşteni, unde lor le place mai tare. De Sinaia se feresc, din motivul deja spus. Fac ochii foarte mari când le povestim excapadele noastre la Poiana Stânei Regale, traseu de 3-4 ore numai şi numai prin pădure, unde nu întâlneşti neam de om. Doar undeva, o căsuţă procăjită, de unde dau năvală zeci de câini fioroşi. Preveniţi de la mare distanţă, noi facem tapaj, iese o femeie care iute îi potoleşte, cât să ne continuăm drumul, cu un ocol larg, strategic. Totuşi, cîndva, ne-am intersectat cu un pădurar care ne-a spus povestea femeii: acum mulţi ani a fost părăsită de soţul ei, muncitor forestier dinspre Moldova, dus la muncă, nemaiîntors vreodată. Biata femeie a rămas acolo, în adâncul pădurii, unde îşi creşte cei doi copilaşi. Uneori pleacă la vale, la abatorul din Sinaia şi vine în spinare cu un sac de oase, din care alege de o ciorbă, iar restul aruncă la câini, straja ei permanentă; care noaptea se înţeleg de minune cu urşii, mâncând delaolaltă la oase... Dar să o vezi la chip, pe femeia aceea sălbăticită, slabă ca o arătare, pe cei doi copilandri... Acum pe loc îmi e dificil să spun de ce am sistat excapadele la Poiana Stânii, unde făceam trasee inegalabile, fabuloase, unde eu "vânam" fotografii pe sprânceană, iar Lidia se lansa în Cântările ei în aer liber. Ne-au speriat poveştile cu urşi flămânzi?, ... sau poate ne-a secat la suflet povestea familiei sălbăticite...
Lazu
Aşa-i a oamenilor nenorociţi viaţă, fără de noroc şi ajutor numai de la ei şi Natură...
ȘtergereÎn timp ce loazele din învăţămînt, după ce au distrus şcolile săteşti, acum vor să bage tableta-manual de la anul. Cei care n-au cu ce, vor veni la ore cu "tăbliţa" străbunicilor... Şi eu am apucat-o, pusă la loc de cinste pe grinda centrală a odăii. S-o fi-ngropat o dată cu vetrele de altă dată.
Mulţămesc pentru aprecieri, ce mă copleşesc, ştiind de la cine vin!
C.
PS nu mi-ai spus dacă mergi la Urma lui AAG, la Lib. Bastilia, ori vrei să mă surprinzi...
Centrul cultural JL Calderon e fostul CCF de pe fosta Dacia, sau aiurez eu?
Desigur, vreau să vin la Urma lui AAG, însă cu ăst program draconic nu pot şti sigur decât în ultimul minut...
RăspundețiȘtergereCentrul Calderon e pe str. JLCalderon, fostă îmi pare Al Sahia. Cercetaţi Harta Buc. Oricum, de la altarul bis. Batiştei tot la stânga, cam a 5 casă. Vis-a-vis de imobilul Al. Kiriţescu, cu placă m.
Lazu