Scriitorul zilei: Eugen Lovinescu http://ilazu.blogspot.ro/2012/07/scriitorul-zilei-eugen-lovinescu-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar:
Onisifor Ghibu, m. 1972  http://ilazu.blogspot.ro/2012/05/scriitorul-zilei-onisifor-ghibu-poezii.html

Petre Dulfu, m. 1953

Poezia zilei: Ion Lazu 

Clorofilă         

S-au luminat şi frunzele la faţă

Trecând de verdele adânc, din vară

Spre o culoare transparent-solară –

Sau va fi Spaima ce le-a prins în braţe?

În seve,-n fibre şi în clorofilă

E-o-nseninare care se răsfaţă

Şi o paloare-n arbori se agaţă

Şi-o resemnare. Şi o dulce milă.

În păsări e-o nelinişte febrilă

Şi o vibrare - şi un dor de ducă

Pe toate dintr-o dată le apucă

Şi orice rezistenţă-i inutilă...

S-au luminat şi frunzele la faţă –

E-o galbenă lingoare, ca de gheaţă.

31 august 2011.

Combustibil               

Ce bine e să scrii pe cartonaşe!

Nu ştiu altă metodă mai comodă:

Scoţi pixul, cartonaşul, scrii o odă –

Ţi-ai potolit pornirea nărăvaşă

De a fixa în slove chiar Ideea –

Care-n curând va genera o modă,

În lumea gângavă, miriapodă

Unde Tu singur declanşezi scânteia...

(Cu cartonaşele nu-i vreo problemă:

Le tai cu foarfeca, în jeb să-ncapă.

Scoţi pixul...- cred că eşti deja în temă –

Şi nici o inspiraţie nu-ţi scapă!)

Iar de s-or dovedi... maculatură,

Ce bune-s iarna, la făcut căldură...

30 august 2011.

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994  

 Bat în continuare la maşină Jurnal, anul 1980, deşi nu mi-e clar ce voi face cu dactilogramele. Nici vorbă să le tipăresc şi atunci le bat totuşi ca să-mi trec timpul şi să fac oarecare ordine în vrafurile de carnete greu de stăpînit. Şi mai e mica surpriză de a da peste unele exprimări ce nu sunt chiar rele. Şi apar nişte “poezii de care uitasem”, cum ar zice Lidia, peste care mi-au mai trecut privirile fără a le acorda atenţie. Cînd caut ceva anume în carnete, celealte aspecte peste care nimeresc, foiletând, îmi scapă. Aici în jurnal coexistă postmodernism şi alte cele. Şi asta pentru că orice trăire îşi caută haina potrivită, orice impuls calea sa de acces spre cuvânt.

Îmi reamintii cum m-am revăzut cu Şt. Niţu, fostul şef, după revoluţie, cu cîtă fervoare mă zguduia, de plăcere că ne revedem. Pe faţă i se citea un sincer: Sunt altfel decît mă arătam subalternilor! Şi l-am înţeles. Cum să-i fi zis: Sictir, comunistule! Sigur, mă mîhneşte un asemenea caz, dar nu i-aş arunca în faţă dispreţul meu. M-a luxat cînd să plec în străinătate. Explic aşa: Nu le pot pretinde altora să fie la fel de exigenţi ca mine. Colega A. zice: N-aş fi rezistat să nu-i arunc în faţă scîrba mea şi să văd că-i e ruşine! Nu înţelege că eu nu am nevoie de scuzele, nici de ruşinea şi de remuşcările lui, ci el are nevoie de toate astea.

7 dec. 94. Duc la şcoala lui A. o mică colecţie de pietre.

9 dec. 94. De dimineaţă, ceartă cu Sandu şi Gicu, de data asta se iau după concluziile studiului celor de la GDS, care conchid că Basarabia şi Bucovina sunt pierdute; le atrag atenţia că de fapt e vorba de trei inşi ultrazeloşi care vor să arate că au înţeles normele europene şi ştiu bine să le aplice. Cînd nici cei de la Bruxelles nu le aplică decît aproximativ. Alde S. şi G. par să exulte de cîte ori cineva susţine contrariul a ce spun eu; simt bine că aceştia doi, dar câţi alţii n-or mai fi, ar consimţi la cedarea Basarabiei şi Bucovinei numai ca eu să nu am dreptate sau cîştig de cauză. Minţi aberante. Dar nu e doar asta, cred. Există jubilaţia sadică a celui ce vede sinceritatea terfelită, băgată cu capul la fund...

(din Lamentaţiile Uitucului)

Va urma

 
Cărţile din bibliotecă: Shakespeare, Mircea Ciobanu, Dan Doman.

ion lazu - Fotografii din excursie...La Buşteni, pe valea Jepilor...