Proclamaţia de la Câmpeni, 19 oct.2013: Uniţi, salvăm România!
https://mail.google.com/mail/u/0/?shva=1#inbox/141d114073017ae4
Cianuri şi gaz de şist / Viitorul cel mai trist...
http://proiectromania.wordpress.com/2013/10/18/un-nou-tun-marca-pontabasescu-ce-redeventa-crezi-ca-primim-de-la-cei-care-vor-exploata-gazele-de-sist-distribuie-sparge-cenzura/
Scriitorul zilei: Ion Iuga http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/blog-post.html
Alţi scriitori din Calendar:
Mihail Sadoveanu http://ilazu.blogspot.ro/2011/11/poezia-zilei-ion-lazu-parintii-fratelui.html
D. Almaş http://www.piatra-neamt-cultural.ro/dumitru-almas-asa-cum-a-fost/
Poezia zilei: Mihai Eminescu
Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nțeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viața noastră-ntreagă.
Alei dragă Veronică,
Despărțirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică
Viața trece, frunza pică.
*
Alei dragă, alei mică,
Viața trece, frunza pică,
Și din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.
Măcar cine ce grăiește,
Altul alta îndrăgește.
Inima-mi pe cât trăiește
Tot la tine se gândește.
Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă
Așa trece viața-ntreagă
Și nimic n-o să s-aleagă.
Cine vrea să ne-nțeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viața noastră-ntreagă.
Alei dragă Veronică,
Despărțirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică
Viața trece, frunza pică.
*
Alei dragă, alei mică,
Viața trece, frunza pică,
Și din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.
Măcar cine ce grăiește,
Altul alta îndrăgește.
Inima-mi pe cât trăiește
Tot la tine se gândește.
Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă
Așa trece viața-ntreagă
Și nimic n-o să s-aleagă.
*
Alei dragă, alei mică,
Viața trece, frunza pică,
Și din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.
Măcar cine ce grăiește,
Altul alta îndrăgește.
Inima-mi pe cât trăiește
Tot la tine se gândește.
*
Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă
Așa trece viața-ntreagă
Și nimic n-o să s-aleagă.
Lidia Lazu. Al doilea cântec pe Acropole:
http://youtu.be/2lvOq6KE0DA
Alei dragă, alei mică,
Viața trece, frunza pică,
Și din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.
Măcar cine ce grăiește,
Altul alta îndrăgește.
Inima-mi pe cât trăiește
Tot la tine se gândește.
*
Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă
Așa trece viața-ntreagă
Și nimic n-o să s-aleagă.
Lidia Lazu. Al doilea cântec pe Acropole:
http://youtu.be/2lvOq6KE0DA
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
1 oct. 94. Oamenii cheltuiesc foarte
mult ca să-şi facă viaţa mai confortabilă, dar nu investesc nici o picătură din
imaginaţia, din talentul lor spre a şi-o face mai frumoasă, mai elevată – deci:
arta de a trăi frumos, oarecum opusă artei de a reuşi în viaţă.
De
la mama ar fi trebuit să reţin storsul rufelor de zoaie, de la tata storsul
vieţii de viaţă.
Şi
fizica zdrobeşte o dată în plus metafizica.
Angela:
Cred că mă aşteaptă ce ai păţit tu. Tatăl ei nu mai poate mînca. Ameţeşte.
Maică-sa: M-ai ajutat că ţi-a plăcut să te mîndreşti cu faptele tale bune.
Mamă, nu te ajut că ţi-aş fi obligată, te ajut că vreau. Îmi pretinzi pomeni,
dar timp de 50 de ani nu ai făcut nici o colivă, nimănui….
Pînă
la urmă, faţa noastră ia forma gîndurilor noastre.
Anca
B. şi-a amintit de nucile de la Ioneşti pe promontoriul de la Capetown. Pe mine
mă face fascinant bunătatea, pe ea egoismul, pe el ura.
4 0ct 94. Îl visez pe Tudor George-Ahoe,
tînăr încă, în formă, un bărbat impozant. Stăteam cu el la masă, în patru, era
cred şi Lidia şi părea o noapte ca de revelion. M-am sculat din somn foarte
emoţionat şi am început să-i povestesc visul Lidiei, care mă întreabă: De ce
vorbeşti aşa de tare? (Cred că eram sub impresia comunicării cu spiritul lui
Ahoe.) La un moment dat ţineam în mînă şi i-am dat poetului baladist o coroniţă
de laur sau de lemn cîinesc, la început n-a înţeles despre ce e vorba, apoi s-a
uitat la noi prin coroniţă, mulţumit. A urmat o lungă secvenţă la altă masă,
sau în alt context, pe care, din păcate l-am uitat pînă astă seară, cînd scriu.
Ce-mi mai amintesc, în afară de sentimentul de bucurie şi comuniune cu Ahoe
este că el fiind la masă cu un necunoscut şi eu trecînd pe la marginea grădinii
restaurant, pe-o alee, l-am auzit lamentîndu-se că nu este înţeles şi că altă
avere nu are, decît ce a produs mintea sa. La care eu, de departe, am ridicat
glasul spunînd ceva de genul: Am auzit ce-ai spus!, iar apoi m-am dus la masa
lui şi i-am adeverit celui cu care era: Dle, avem în dl T.G. unul dintre
spiritele cele mai elevate ale acestui neam. Vorbeam tare, anume ca să audă şi
alţii, de pe la mesele vecine. Şi ca el să se bucure. (Oarecum în oglindă faţă
de secvenţa în care, tot la restaurantul scriitorilor, Ahoe mi-a lăudat cartea
nou apărută?)
Îi
povestesc în parte acest vis lui P.I. la telefon şi-mi spune: Notează-l imediat
ca să nu-l uiţi. Şi ciudăţenia e că deja am uitat ceva din ce-i povestisem lui
Izverna.
Va urma
Cărţile din bibliotecă
ion lazu - Fotografii de toamnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu