Roşia Montană. Scenariul sumbru al efectelor Proiectului RMGC
http://www.napocanews.ro/2013/10/scenariul-sumbru-al-institutului-geologic-efectul-proiectului-rmgc-la-rosia-montana.html 

Scriitorul zilei: Constantin Nisipeanu   http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-constantin-nisipeanu.html 
Alţi scriitori din Calendar: 
Ana Selejan, n. 1946
Dana Dumitriu, m. 1987
Jacques Byck, m. 1964

ANUNTZ
Dragilor, dna Mariana Petrescu, prozatoare de mare forţă 
şi cu vechi ştate USR îşi lansează romanul "O altă viaţă", 
abia apărut, la ed. Semne.
Unde: Centrul cultural Jean Louis Calderon, str. JLC nr. 39

Când: Joi, 10.10.2013, la orele 16:00.

Lidia Lazu va da un mic recital din poezia lui Lucian Blaga.

Vă aşteptăm cu mare drag.

Alde LAZU

Prietenul scriitor Bedros Horasangian îmi trimite linkul unei cuvântări ţinută de Anatol France, la Sorbona, în 1916, în cadrul manifestaţiei Omagiu Armeniei: 
http://fr.wikisource.org/wiki/Discours_prononc%C3%A9_%C3%A0_la_Sorbonne,_lors_du_meeting_%C2%AB_Hommage_%C3%A0_l%E2%80%99Arm%C3%A9nie_%C2%BB


Poezia zilei: Paul Miron (1926-2009)
Alpha

tot ce-am avut am pus
în fulgul de zăpadă:
iubirea mea
crescuse catedrală.

oh, l-am zidit cu mistrie străină
şi dalta des s-a rupt cioplindu-i
albi pereţii,
din tăinuite lacrimi i-am topit
ferestre - 
într-însul eu şi poate tu - părere.
dar cine cântă în cavoul frumuseţii?
inimă taci! milioanele de stele
sunt oarbe. Noaptea răstignită
s-a lepădat de visul învierii.
mai ştii... iar dreapta îndrăzneaţă
s-a sumeţit spre cerul de beteală.
iubirea mea
crescuse catedrală.

am pus tot ce-am avut
în fulgul de zăpadă.
(din Poezia românească din exil, Ed. ICR 2006)


Ion Lazu - O pagină de Jurnal 1994

20 aug. 94. N. St. observă just că gîndurile despre noi înşine sunt şi ele adesea reci, impersonale – de parcă le-am gîndi despre alţii – sau de parcă un altul le-ar gîndi despre noi. Poate că acest aspect e ceva mai pregnant în cazul scriitorului, care prin excelenţă caută să se detaşeze de prea-subiectiva sa muncă, să scape de acutul subiectivism, tocmai pentru că ele sunt astfel, sau pentru că el le-ar vrea răsfrînte şi asupra celorlalţi, la orice om în parte. Or, Nichita a ridicat aceasta la nivelul unei obsesii, că el vede toate astea din afara sa, din Cosmos, ceea ce e o pedalare pe schizofrenie.

Onu are naivitatea să-mi arate că gîndeşte astfel despre mine: Dacă eşti de calitate şi dacă zici că ai prieteni aşa de sus-puşi, de ce nu eşti şi tu acolo, sus? Ce cauţi aici cu noi, la Avrig, bătînd coclaurii, printre bivoli, la fîn…? Şi răspunsul meu franc: iată-mă aici! Şi mi-e bine aşa.

Ana din Cioplea: Tata a nost’ venea de la muncă, mînca, se punea la odihnă. N-a întrebat niciodată: Copiii ăştia au mîncat? Tu ai mîncat, Ioană? Dacă masa nu era gata, spărgea două cepe, le mînca cu pită şi zicea: Ioană, poţi să nu mai găteşti! Ceilalţi nu mai contau…(Şi erau, slavă domnului, vreo zece copii… Cu atât mai mult toată grija cădea în seama Ioanei. Cu atât mai mult copiii s-au legat de ea sufleteşte, iar pe A’Marcului l-au privit cu răceală, cu ciudă.)

Într-o prietenie, pare ciudat, dar se pune problema rezistenţei. Îmi devine clar acest lucru dacă mă gîndesc la prietenii tatei, care a avut timp să-şi cearnă amicii.

Ce intuiţie grozavă la Lidia, de a-l înlătura imediat pe dumneavoastră în discuţiile cu noile ei cunoştinţe, indiferent de rangul, de vârsta lor. La nivelul lui tu mult mai lesne se aleg prietenii şi neprietenii.

Dacă există totuşi şi o parte bună în faptul că atîţia ani m-am iluzionat că aş putea să fac literatură, apoi acel câştig se reduce la atenţia trează pe care am menţinut-o asupra celor din jurul meu: oameni, întîmplări, peisaje – calitatea de martor, deci.

În sfîrşit, de luni seară plouă bine, după o secetă aşa de drastică, lovind greu culturile.

În sacul legat nu ştii ce-i băgat, zicală de la muma Ioana Jugărean. Nu ştii ce ascunde omul tăcut, în genul lui nenea, bărbatu-său.

Mă gîndesc că la un Păunescu ataşamentul pentru epoca trecută este dictat de orgoliul său nemăsurat, de megalomania lui fastidioasă. Şi apoi, cum să admită el că a cîntat pe un nimeni, că s-a ploconit unui nul, că l-a cultivat pe ţîcnitul fiu al Cîrmaciului, că şi-a închipuit a fi marele poet al unei perioade false?

Toate lucrările de filosofie pe care le citeşti, una după alta, foarte firoscoase, foarte diferite-însingurate-originale - dacă nu te ajută să te înţelegi pe tine în context uman şi social, sunt timp pierdut şi falsă erudiţie.

Din doi părinţi cu firi atît de diferite, Jugărenii, au apărut aceşti mulţi copii cu personalităţi puternice: Onu, Victoriţa, Chivuţa, sau foarte echilibrate: Mărie, Ana, Lenuţa, sau slabe: Dochia, Ioana, sau egocentrice: Ghiţă... de la extrema dreaptă la cea stângă a firii general umane.

Iată doi inşi cu capete de matematicieni: Nichita St. şi Anton Dimitriu, unul a excelat în poezie, celălalt în folosofie. Concluzia: fără cap bun nu faci nimic de ispravă în nici o activitate intelectuală. (talentul e şi el acolo-ceva, însă nu prea mare lucru...) Celor doi se adaugă Noica.

La 40 de ani, Onu se gîndeşte să-şi însoare copiii şi să scape de grija lor; la aceeaşi vîrstă eu mă gîndeam să mă recăsătoresc şi să am un copil.

De la o fostă vecină de-a Anucăi aflu că aceasta era o fată de un haz irezistibil. Onu probabil nu-şi dă seama că îi oprimă personalitatea, clipă de clipă. Dar nenea îşi dădea seama? Onu, la rîndu-i,  i-a îndepărtat pe copii cu atitudinea lui dictatorială. Anuca mai plînge, îi mai răspunde, răbufneşte; copii însă îşi judecă aspru părinţii. Ei pot pune coada pe spinare, mâine-păomâine...

Va urma

Cărţile din bibliotecă : Bujor Nedelcovici, Constanţa Buzea, Augustin Buzura, Ana Selejan (n. 1946).

Ion Lazu - Fotografii cu scriitori ... la Alegerile din Oct. 2009

Ion Pop şi Carolina Ilica printre prieteni scriitori

Liviu Ioan Stoiciu, George Bălăiţă

Remus Valeriu Giorgioni, Petru şi Magda Ursache, Valeria Manta Tăicuţu

Florea Iacob, George Bălăiţă