miercuri, 9 octombrie 2013

Roşia Montană forever
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=sAeRDWPNJxA#t=10
 Veşti rele despre gazele de şist:   http://gandeste.org/politica/un-alt-%E2%80%9Cpret%E2%80%9D-al-gazelor-de-sist-cutremurele/26280
http://www.istoria-romanilor.com/omv-si-cutremurele-de-la-galati-este-intamplator-faptul-ca-sunt-in-zona-schela-independenta/2013/10/02

Veşti bune pentru românii din zona Timoc- Serbia
http://www.napocanews.ro/2013/10/in-scolile-din-timoc-se-va-preda-limba-romana.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29

Scriitorul zilei : Emil Manu  http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-emil-manu-poezia-zilei.html

Poezia zilei: Tudor Cicu - Niciodată parodii...Nichita Stănescu: Îngerul cu o carte în mâini.










































Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
18 08 94. Îl visez pe Nichita recitînd unei adunări de muncitori poezii traduse de el din Lenin, cu o voce nu prea adecvată şi semănînd la chip cu V.I.L.; eram mirat şi-mi părea şi rău că poetul se compromite astfel.
Poezia: Ochii mei nu te privesc dar retinele lor exultă
Mîinile nu te ating dar le simt transformîndu-se-n aripi…
Trupul meu stă întors cu spatele dar carnea jubilează de presimţirea
Prezenţei tale, iubito.
Am văzut atîta suferinţă şi umilinţă decurgînd din sărăcie, din înapoiere, că m-am îmbolnăvit de milă pentru toată viaţa. Posibil ca alţii să fi văzut şi mai multe umilinţe, dar vor fi ridicat din umeri, trecînd mai departe, mulţumind proniei că s-au născut cu un pic de noroc.
Nichita: Schimbă-te în cuvînt ca să nu te roadă viermii. (Marea supravieţuire)
A murit Elias Canetti, la 89 de ani.
15 aug.94. Ieri peste zi, nu numai seara, cam frig, aici, sub Făgăraşi iar de dimineaţă, ceaţă pînă în uşa bucătăriei. Azi fiind sărbătoare mare, nimeni nu ar îndrăzni să lucreze în cîmp, însă la uzină nu lipseşte nimeni.
Cu ieşirea lui A. din copilărie – căci asta se întîmplă în fapt acum, oricît aş vrea eu să amîn consemnarea evenimentului – am un alean în suflet, de parcă aş pierde (eu, nu numai el!) ceva iremediabil – sunt (încă o dată), cu luciditate şi durere, eu cel care îşi pierde copilăria/deschiderea spre acest paradis sufletesc în mod definitiv, abia acum.
Va urma


Cărţile din bibliotecă : Tudor Cicu 



   






































ion lazu - Fotografii cu scriitori ... la alegerile din Oct. 2009


Felix Sima, Şerban Codrin

Viorel Dianu, Lidia Lazu, Bujor Nedelcovici, Valeriu Mircea Popa

Mihai Prepeliţă

Florin Costinescu, Dan Simionescu, Eugen Negrici, Viorel Dianu


... Adrian Alui Gheorghe, Paul Aretzu, Simona-Grazia Dima, Dinu Flămând...





5 comentarii:

  1. Coane... pane... al nostru: Ion Lazu! Semn mi-aţi dat că a ajuns cartea. Cinste Poştei Române! N-am cuvinte... doar o altă strofă "parodie" după Ana Blandiana (Doina) - e şi-n carte: "Se-aude, şi-i trist că se-aude/Şi tropot, şi clopot, din greu/Alergând hăituite, niciunde/Potcoavele neamului meu"... Mă simt ocrotit de pana dumneavoastră! Eu am scris cartea, alţii o citesc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Laudă Poştei Române! - să spunem asta cu solicitudine, acum când poşta a intrat în colaps, căci lumea nu mai apelează la tradiţionalele trimiteri poştale, mai totul se rezolvă azi prin mail, prin SMS, prin mobil, prin Facebook etc. Multă, multă literă scrisă va fi purtat Poşta de colo colo, din sat la oraş şi din ţară în altă ţară... Vin alte vremuri, diferite de cele pentru care ne pregătisem... Însă întreb: cum să te laşi de o activitate atât de captivantă precum scrisul?
    Şi vin îndată la celălalt aspect, dedus din dedicaţia Dtale, care te arăţi mirat că ai putut scrie parodii... Or, constat eu însumi, scrisul n-ar fi atât de captivant dacă nu ne-ar oferi mereu surprize chiar şi nouă, ca autori. Apoi, să fiu cinstit, aş fi crezut eu că voi scrie tam-nesam, după decenii de proză şi proză, nu mai puţin de 65 sonete într-o lună - când scrisesem 2 sau 3 sonete în 4 decenii?! Şi totuşi, minunea s-a întâmplat...
    Felicitări pentru carte, am postat-o de îndată pe blog, şi o am la distanţă de un braţ,- abia aştept să încep lectura - de fapt să o repet, căci citisem majoritatea parodiilor pe blogul Dtale. Să fie cu succes! Devotat, Lazu

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitări Trimiţătorului pentru ce-a cutezat (l-am firitisit şi pentru lansarea de o cam lună în urmă) şi Primitorului pentru noroc.
    De ponoase, singuri capii PoRo se fac culpabili. Şi parcă mă bucur că nu le voi/vom mai fi victime... Ştim cu toţii "cu ce" se ocupau unele biroruri, servicii din cadrul poştei. Şi, tocmai de aceea mulţi poştaşi ajunseseră să se poarte cîineşte, nu a sluj, cu oamenii fără "spate".
    De bine, de rău, au apărut deocamdată harnici, corecţi deocamdată ramplasanţi, care-n trei zile trec şi oceane, mări, ţări. Se pare că au acoperit iute nu o nişă, ci o imensă cavernă-n brambureala post-1989-istă.

    Întreb Gazda, dacă a avut timp de Cîrtiţele lansate ieri-alaltăieri.
    Culai N. Cîrtilă

    RăspundețiȘtergere
  4. Revin spre a mai posta o cîrcotă de sezon:
    - DMC, ori a competit-iepure, ori a jucat la pierdere; dar va sta-n USR, în ciuda scorului.
    - Multe comitete şi comiţii, poate şi pentru a-i recompensa pe suporterii din teritoriu. Desigur, după Regulament. Desigur, mereu aceiaşi puţin rotiţi, puţin sporitţi şi foarte rara înnoiţi.
    Ura, pentru prietenii ce-au rămas aceiaşi, de s-au ales cu ceva au ba!

    Caracuda

    RăspundețiȘtergere
  5. D-apăi lui alde Mătăluţă, prea-cinstite bădie Culăieş, după ce atâta adunătură (de prin Piaţă şi den vârf de munte: de la poame şi legume la hribi şi cătină) ai vrăfuit în juru-ţi, "ca şi zidul neînvins", că de amarnica iarnă ce va să vină nici că-ţi pasă/ De Năstasă..., Dumitale îţi va fi find la îndemână să arunci spre restul lumii păguboase fel şi fel de cârcoteli, care mai de care mai adevărat-gogonate... Amu ce ai bre cu Poştia Română, precum că ne citea răvaşele de amor şi oftatul de insolvenţi către părinţi?! Or hi fost ele bine aduse den condei, scrierile noastre, mai ştii? Şi de ce ne-am plânge tocmai noi, scribii neplătiţi ai vremurilor, de cetitori în plus, când vedem bine că acum ei sunt numai în minus... Şi, s-o spun pe-aceea dreaptă: d-apoi, dragă Doamne, încă nu se înfiinţase bine scrisul şi deja se brevetase cititul pe sub cot, peste umăr, prin fanta întredeschisă a plicului. Oare de ce crezi că raza vizuală a ochiului uman s-a îngustat aşa de drastic, pre când a vietăţilor din codru a rămas de 180 grade?! Tot focalizaţi pe slovele amarnicului de scrib, care cine ştie ce ne mai toarnă Viitorimii... Şi de ce n-am scrie mai departe, când încondeierea cu plaivazul pe coala de hârtie se dovedeşte mai trainică decât scormonirea cu vârful iataganului în carnea pieptului? Or, dacă de nişte litere îmbârligate au atârnat viaţi faimoase, ce să ne mai mirăm ce curiozitatea unora de a citi în avanpremieră ce scriseseşi Dumneata, condeierule! N-a fost misivă strecurată nici firman sultănesc să nu fi fost mai înainte cetit de vigilente pupile din antecameră. De ce nu şi de la Poştă, la o adică?! Oprim aici ditiramba, că se vede stamba. Lazu
    P.S. Spre deosebire de DCM, care una-alta, bla-bla..., numitul DMC nu are nici el destulă subţirime-n obraz, ci unul în mod aparte îngroşat... De altfel a primit de la alegerile bucureştene atâtea copite, că la cele din Provincie nici că s-a mai deplasat. Fiind dânsul deja...
    Devotat, Lazu

    RăspundețiȘtergere