consemnări, poezii, eseuri

Roşia Montană, inima mea.
Astăzi, Duminecă 06.10.2013, la orele 17:00, din strada Roşia Montană, (cartierul Militari, lîngă staţia metrou Gorjului), începe marşul paşnic Salvaţi Roşia Montană. Traseul: Palatul Cotroceni- Piaţa Universităţii. Vom fi acolo!

Citeşte despre dezastrele ecologice din Apuseni... https://mail.google.com/mail/u/0/?shva=1#inbox/141890175841025b

Interviu cu procurorul militar col (r) Gheorghe Oancea
https://mail.google.com/mail/u/0/?shva=1#inbox/1417496e3ff2a664 "Există un dosar Roşia Montană. El trebuie redeschis de DNA."
Ce spune procurorul militar, în esenţă?
Ambasadorul Gâf Deac, care lucrase la Ministerul Industriilor, ia legătura la Sidney cu trasfugul român Vasile Timiş (între timp devenit Fred Timiş), om certat cu legea, implicat în traficul de droguri. Îi spune despre aurul din Apuseni. venit în ţară, Fred Timiş ia legătura cu Ovidiu Tender, în mod suspect devenit patronul fostei IPGG, acum Tender Group SA, care avea la mână întreaga documentaţie a cercetărilor geologice; pun de-o firmă Gold Corporations, iar directorul acesteia este numit un ofiţer de la Direcţia Topografică Militară care făcuse fotografierea din avion a zonei miniere, apoi îşi dăduse demisia şi plecase cu toată documentaţia topografică-cartografică, pusă în braţele noii companii, Patronii de strânsură, iar în fapt nişte abominabili aventurieri şi jucători la bursă, încep să deschidă uşile pe la ministere, pe la ANMR, pe la Regia Cuprului şi aurului de la Deva, devenită între timp Minvest. Cu acord de sus, sunt înlăturate din competiţie, fără explicaţii coerente, ofertele mai permisive ale altor companii de profil din Europa, care vizau exploatarea în subteran, cu metode ultramoderne, fără distrugerea ambientului şi a vestigiilor din patrimoniu: minele romane din subsol. Drum deschis fraudei la nivel naţional, o jecmăneală fără precedent în istorie... Se pune la cale un proiect de contract pentru reexploatarea unei halde de steril de la Roşia Montană. Acest Proiect de contract, tradus în engleză, legalizat, însă din titlul căruia dispăruse sintagma proiect, strecurat deci ca un contract gata încheiat cu statul român - un contract în sine oneros, prin care statul român cedează 80% din acţiuni acestei firme fantomă, este înscris la Bursa din Wancouver. Se prelevează probe din zonă şi aceste 80 de tone sunt expediate la un laborator ultramodern din Australia, rezultând nişte concentraţii de metale preţioase mai mult decât ispititoare. Aflux de bani din partea acţionarilor canadieni şi americani. Fred Timiş obţine şi un împrumut substanţial de la banca Rothschild. În timp ce afacerea atingea cote nesperate la Bursa canadiană, în ţară Proiectul de contract nu se finalizase, statul român era în continuare proprietarul zăcământului. Deci finanţa în continuare lucrările: prelevarea de probe, cercetările, analizele, tot. Şi gira expropierile, publicitatea...Şi nu doar la asta s-au oprit aventurierii/excrocii internaţionali: De la reexploatarea unei halde de steril, prin şpagă dată peste tot unde era cazul, s-a trecut muteşte la explorarea, apoi la exploatarea zăcământului Roşia Montană. De veacuri, acest zăcământ era limitat la 12 kmp. În câteva etape, tot prin fraudă, perimentrul minier a fost extins la 24 kmp, apoi la 42,3 kmp. Să tot exploatezi metale preţioase din România!!! Procurorul militar Gh. Oancea a făcut cercetări, a întocmit dosar penal ofiţerului care făcuse cadou unei companii străine documentaţiile întocmite de Direcţia Topografică Militară. Dar lucrurile sunt tergiversate la nesfârşit, iar procurorul incoruptibil este constrâns să iasă la pensie. Cine sunt marii vinovaţi ai acestei inginerii financiare? Gâf Deac, Popescu-Tăriceanu, Radu Berceanu, Adrian Năstase, ambasadorii canadei şi USA, care au exercitat mereu presiuni asupra executivului, condiţionând de acest contract însăşi intrarea României în NATO... Spune procurorul militar Gh. Oancea. Foarte greu vor fi determinaţi Americanii şi Canadienii să renunţe la Roşia Montană, pentru bunul motiv că acolo au investit cetăţeni americani şi canadieni, care musai să fie protejaţi. Pentru că musai să nu le piardă voturile... Însă toată ilegalitatea poate fi denunţată la Curtea de Apel din Viena. Cu condiţia că DNA să redeschidă Dosarul. CĂCI COMISIA PARLAMENTARĂ ÎNFIINŢATĂ PENTRU LĂMURIREA SITUAŢIEI DE LA ROŞIA MONTANĂ ESTE O CACIALMA, ESTE PRAF ÎN OCHII NAŢIUNII; ÎN VREME CE ÎN PARLAMENT SE PUNE LA CALE VOTAREA LEGII PENTRU ÎNCEPEREA EXPLOATĂRII DEZASTRUOASE DE LA ROŞIA MONTANĂ.
ROMÂNI, TREZIŢI-VĂ-ŢI !!!

PESTE 10 MILIARDE DE DOLARI VOR FI PIERDUȚI DEFINITIV DE ROMÂNIA DACĂ EXPLOATAREA DE LA ROȘIA MONTANĂ VA ÎNCEPE ÎN FORMA NEGOCIATĂ DE ȘOVA-BASESCU-PONTA

http://links.causes.com/s/clMN09?r=dgWD

Lidia Lazu în recital

blaga in franceză:

http://youtu.be/FJjpl2HFF1s

lumina ce-o simt...:

http://youtu.be/BLDlOpQ0IO8

poeţii:

http://youtu.be/bAmFJOZxBHM

caut...:

http://youtu.be/q82nPQwFkaE

Scriitorul zilei: Petre Ţuţea http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/xxx.html

Poezia zilei: Ioan I. Mirea (1912-1987)
Ei - noi

Frunzele-ngheţate
Între ciulini de fier;
Vrăbiile au adunat în guşă -
Mircea Vulcănescu - cenuşă.

Funiile au strâns
Mieii în agonie -
Sub stepele zidurilor
Cu Dumnezeu la călcâie:
Sandu Tudor.

Între auzul din pleoape,
printre mioare şi ploi -
Părinţii l-au chemat aproape
Din spaţiu înapoi:
Lucian Blaga.

Desculţ, în pustiu, după rugă
Sfinţii au vrut
Dintre clopote să nu mai curgă:
Vasile Voiculescu.

A râs
De tot ce n-a strâns
În hibernarea din vis:
Dan Botta.

Gasteropodele
Brunele
I-au şters numele:
Ion Barbu.

În somn
Din necunoscut paradis
Poate un strigăt -
Mai de mult fusese proscris:
Constant Tonegaru.

Hulubi şi priviri înapoi -
La subsol numai şobolanii
I-au numărat anii:
Ştefan Stănescu.

Piatra
Bronzul
Himerele
Vinul
Au amestecat gloanţele:
Ion Gr. Popovici.
...............................
Iar pentru cei morţi
Fără împărtăşanie
Dumnezeu să-i scrie pe toţi
Făclii aprinse-n memorie.

(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1994

12 aug, vineri. Tîrg la Avrig. În zori Onu taie purcelul, apoi se luptă cu viţelul bivolei să-l priponească în căruţă şi pleacă la tîrg să vîndă lelecile. Rămaşi singuri, ne pomenim discutîndu-le şi forfecîndu-le modul de viaţă; Lidia vede totul ca pe ceva pierdut, iar eu doar ca pe ceva care merge şchiopătat, în felul în care merg atîtea şi atîtea vieţi anonime. Sunt mereu aceleaşi cîteva trepte ale nerealizării: unii nu au idee că ar trebui să trăiască altfel, alţii nu ştiu cum ar face să schimbe cursul, alţii ştiu dar dintr-o mie de mici motive esenţiale nu reuşesc să împlinească ce ştiu că ar trebui; iar puţini chiar o fac, dar ăştia nu au o leacă de noroc…

Ieri, sosiţi de pe teren şi dorind să o zbughim la scaldă şi la spălat de rufe, Onu constată că are pană la o roată. Mai făcuse una venind cu fînul de la Săcădate, aşa că nu avea rezerva pregătită. Zice: Dom’le, eu cînd sunt mai presat de prea multe treburi, tocmai atunci apare încă un năcaz care trebuie rezolvat pe loc.

Aseară cel mai frumos purcel căzînd bolnav, în zori a trebuit să-l taie. Tot aseară ne ducem în grabă la malul Oltului să aducem mohor. Încă o dată, parcă mai explicit, am văzut temperamentul congestiv al lui Onu, care cu secera şi cu mişcări teribile, cu capul băgat de tot în bălării, smulgea-secera mari mănunchiuri de mohor pe care mi le arunca în braţe. O forţă peste măsură şi care se vrea consumată toată, într-o clipită, fără pic de răbdare şi amînare. Deşi unei asemenea forţe, ca să nu fie doar o forţă a naturii, tocmai cumpătarea i-ar fi necesară - însă ea lipseşte…

Un bărbat nu e cu adevărat la înălţime decît dacă dă dovadă şi de puterea de a fi gentil cu femeile. Adevărata putere a bărbatului este delicateţea lui.

Azi la 15:30 au plecat cei doi, L. însufleţită, în termeni relaxaţi cu gazdele. Ea cîştigă în ochii celorlalţi pe măsură ce se face cunoscută... Şi-au găsit locuri în compartiment. Apoi mi-au făcut semn să vin la capătul vagonului. Am tras uşa şi ne-am sărutat. Apoi, de pe peron, l-am mai zărit o dată pe A., încadrat în geamul uşii, ca un prinţ frumos şi distins dintr-o pictură englezească. Foarte emoţionat eu, iar el privindu-mă intens, cu dăruire. Mai devreme, în drum spre gară, mergînd toţi trei alături, l-am văzut cu coada ochiului lîngă L. aproape la fel de înalt ca ea – la cei nici 11 ani ai lui! Călcînd cu pas larg, ca un om mare şi am pufnit în rîs. De ce rîzi? m-a întrebat Lidia; dar ce i-aş fi putut răspunde, decît că nu mai puteam de bucurie.

(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma

Cărţile din bibliotecă. Sergiu Filerot, Florin Mihăilescu, Ion Iovan, Viorica Răduţă.