Scriitorul zilei: Ştefana Velisar-Teodoreanu http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-stefana-velisar.html
Alţi scriitori din Calendar:
Al. Dima, n. 1915
Felicia Marinca, n. 1930
marin Diaconu, n. 1937
Romulus Guga, m. 1983
Poezia zilei: Radu Cârneci
Ţărm îngândurat
Lin e nisipul! şi iarăşi
valul alunecă blând
iarăşi se-apropie seara
iarăşi o moarte, curând -
Unde eşti stea de mărire
zare a mea de orând
clopot albastru şi tainic
margine calmă de gând?
Ce-i nesfârşirea în clipa
care se mistuie stând?
fraged e miezul tăcerii
dulce mireasmă arzând!
O, liniştirea, o, somnul
ce stăpâneşte trecând!
clopot albastru şi tainic:
valul topindu-mă blând...
(din Inedite, Biblioteca de sentimente, Ed. Anamarol, 2013)
Lidia în recital
http://youtu.be/WkHcpDjY20I
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
7 sept. 94. Un ghemotoc cald în piept, asta am simţit aseară, pe cînd vorbeam la telefon cu Angela. Se cam ambalase. I-a făcut un fel de elogiu tatei, “deşi nu l-am văzut niciodată, doar din ce mi-ai povestit, cu vecinele, cu… parcă îl cunoşteam”. Etc. Şi mi-am dat seama că pe tata îl iubeam nu doar ca pe un tată, pentru că m-a făcut şi m-a crescut, şi nu doar din recunoştinţă pentru că nu a stat în calea dorinţei mele de învăţătură, ci pentru că era un om plin de haz şi generozitate, iubitor de copii şi de animale, un fricos-curajos, un neliniştit, un iubitor de viaţă şi un ahtiat după “un pic de duioşie de la oricine", cum mă şi exprimam, inabil dar sincer, într-una din prozele mele de început, incriminate de alde Mircea Iorgulescu et co.. Mi-a fost drag Tata şi ca personaj literar.
Cărţile din bibliotecă: Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Horia Simionescu, Marin Sorescu.
ion lazu - Fotografii cu scriitori...la Rm. Sărat
Alţi scriitori din Calendar:
Al. Dima, n. 1915
Felicia Marinca, n. 1930
marin Diaconu, n. 1937
Romulus Guga, m. 1983
Poezia zilei: Radu Cârneci
Ţărm îngândurat
Lin e nisipul! şi iarăşi
valul alunecă blând
iarăşi se-apropie seara
iarăşi o moarte, curând -
Unde eşti stea de mărire
zare a mea de orând
clopot albastru şi tainic
margine calmă de gând?
Ce-i nesfârşirea în clipa
care se mistuie stând?
fraged e miezul tăcerii
dulce mireasmă arzând!
O, liniştirea, o, somnul
ce stăpâneşte trecând!
clopot albastru şi tainic:
valul topindu-mă blând...
(din Inedite, Biblioteca de sentimente, Ed. Anamarol, 2013)
Lidia în recital
http://youtu.be/WkHcpDjY20I
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
7 sept. 94. Un ghemotoc cald în piept, asta am simţit aseară, pe cînd vorbeam la telefon cu Angela. Se cam ambalase. I-a făcut un fel de elogiu tatei, “deşi nu l-am văzut niciodată, doar din ce mi-ai povestit, cu vecinele, cu… parcă îl cunoşteam”. Etc. Şi mi-am dat seama că pe tata îl iubeam nu doar ca pe un tată, pentru că m-a făcut şi m-a crescut, şi nu doar din recunoştinţă pentru că nu a stat în calea dorinţei mele de învăţătură, ci pentru că era un om plin de haz şi generozitate, iubitor de copii şi de animale, un fricos-curajos, un neliniştit, un iubitor de viaţă şi un ahtiat după “un pic de duioşie de la oricine", cum mă şi exprimam, inabil dar sincer, într-una din prozele mele de început, incriminate de alde Mircea Iorgulescu et co.. Mi-a fost drag Tata şi ca personaj literar.
Colega
a fost bolnavă vreo zece zile. Îi e teamă că şi părinţii ei, nu peste mult
timp, vor dispărea. I-am spus ce săritori au fost vecinii, în ultima perioadă.
Ea, repetînd exprimarea lui Sandu: Cred că a fost un om bun, de aia a murit în
somn, fără să ştie, fără să se mai chinuiască. La urmă o aud: Abia aştept să te
văd! De unde se poate deduce că, pînă la urmă, din inimă vorbind, ai şansa să
ajungi la inima celuilalt. (Ca să aibă dreptate Goethe). Uneori, e drept, după decenii de penibile
hârâieli...
Ciudat?
Mă surprind gîndindu-mă că în chestiuni de serviciu, de geologie, ce aveam de
spus am spus, nu mai are rost să mă agit, să fac planuri. Parcă, după Bocşa
Montană-Ocna de Fier-Dognecea, dintr-odată, totul a fost şi s-a terminat.
Tata:
Sunt oare căsătorit cu două femei, una de zi, sobră, retractilă şi alta de
noapte, iubitoare, afectuoasă, ataşată?
18 sept 94. Darul lui Humboldt. Mai am
de citit 30 de pagini, ce-ar fi să nu le mai citesc ci, pentru că îmi place
atît de mult cartea, să încerc să o închei eu? Ar fi foarte interesantă o
asemenea experienţă scriitoricească din cîteva puncte de vedere. Dar mă pot
înfrîna de la citit? Îmi pot stăvili şi devia curiozitatea? Mă pot concentra şi
am destulă răbdare pentru a face eu un alt final? Vezi, aşa e şi cu viaţa. Nu-i
poţi face nici măcar finalul, trăgîndu-te de-o parte, ci trebuie să i te laşi
în voie, s-o trăieşti pur şi simplu. Nu e timp pentru altceva în plus, asta-i
tot!
Ieri,
Pan Izverna îmi povesteşte de Pucă şi apoi de Virgil Mazilescu şi la urmă despre
vreo trei întîlniri cu Emil Botta, una pe
bulevardul Pache, împreună cu I.S.Manolescu: Unde mergeţi, maestre E.B.?
La dracu’ domnule, la dracu’!; a doua pe când se plimba cu Ahoe, apostrofat de
Botta cu: Villon, Villon!, iar a treia la Editura Tineretului, unde actorul îi
mulţumeşte pentru cele şase rondeluri, primele, apărute în Gazeta literară:
Parcă l-am citit pe fratele meu! Pan I. se emoţionase, l-au luat toate
transpiraţiile. E.B. îl aştepta de două ore pe N. Ioana, în palton, ud tot de
transpiraţie.
Va urma
Cărţile din bibliotecă: Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Horia Simionescu, Marin Sorescu.
ion lazu - Fotografii cu scriitori...la Rm. Sărat
Daniel Drăgan |
Florin Dochia |
Florin Costinescu |
Lidia Lazu, Daniel Drăgan |
Lidia Lazu |
Draga Domnule Lazu,
RăspundețiȘtergereCe stiti despre problema asta la ordinea zilei, cu exploatarea gazelor de sist? noua ca profani nu ni se pare in regula, si pamantul da parca semne de enervare...
In legatura cu un pasaj din Jurnalul Dvs, unde spuneti ca vi se reprosa faptul ca scrieti despre "oameni umili, marunti", cel care o facea nu stia, probabil, ca va situa astfel intr-o companie ilustra, alaturi de un Cehov, de pilda, care numai despre astfel de oameni a scris. Crezand ca va coboara, v-a adus o mare lauda.
Cu cele mai bune ganduri,
Elisabeta
Subscriu plenar la spusele Doamnei E.I.
RăspundețiȘtergereŞi mai resuscitez un Nume la marea literatură feminină şi deloc feministă din arealul românesc: Ştefana Velisar-Teodoreanu... Doamne, cum mai scria!
Culai
Laudă, măcar pe jumătate...cam aşa pare acum, de unde şi sugestia unor modele ilustre, pe care de altfel mi le-am asumat public. Cehov în primul rând şi înainte de alţii... Însă la acea vreme cuvintele cu pricina, insinuând că nu văd aspectele pozitive ale vieţii noi, creşterea conştiinţei socialiste etc mi-au căşunat destule inconveniente, şi oricum le-au atras atenţia celor de la Europa liberă, care mi-au lăudat stilul verist al celei de a doua carte; parcă înţeleşi cu acelaşi critic, astfel că mi-au blocat cea de a treia carte, care a venit cu imputări partinice de genul "personajul nu evoluează...", nu se racordează la atitudinea heirupistă a cetăţenilor societăţii multilateral dezvoltate. Cartea n-a mai apărut decât după 12 ani, hărtănită rău; şi numai după ce Mircea Ciobanu mă publicase cu 2 cărţi la C.Rom. De-ale trecutelor vremi amarnice...
RăspundețiȘtergereCât despre problema gazelor de şist... am născocit lozinca. Cianuri şi gaz de şist / Viitorul cel mai trist... În puţine cuvinte, e o metodă drastică de exploatare, nocivă, apele otrăvite rămân în substrat şi poluează toate acviferele , iremediabil... Nu se putea născoci o metodă mai diavolească - de la simpla pompare a apei în partea inferioară a zăcământului, astfel încât ţiţeiul şi gazele să fie împinse spre cupola structurii petrolifere etc s-a ajuns la metode sălbatice, care nu ţin seama de ce urmează...
I.L.
Multumiri pentru clarificare!
RăspundețiȘtergereElisabeta.