consemnări, poezii, eseuri

marți, 4 iunie 2013

Scriitorul zilei: Vasile Vlad
http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/scriitorul-zilei-vasile-vlad-consemnari.html

Poezia zilei

Ion Lazu : Neîntreruptul cântec.

Cântul continuă. Cine-ar pricepe

De-i pe sfârşite ori abia-ncepe?

Cel ce ascultă nu se gândeşte

Au care-i pasărea ce-l izvodeşte,

Ce-l înfioară şi îl ridică

Când alta zboară sau rece pică.

Codrul e veşnic, proaspătă-i zarea

Şi fără istov spune-şi cântarea.

Iar printre triluri ce se-nfiripă

Altul mai meşter se-ndeasă-n pripă.

Toate-n lumină îşi cată partea

Dar jos în iarbă, în umbră,-n tină

Pe cel ce cade l-înghite moartea.

Când bolta-naltă

şi ramuri line

În tril tresaltă

şi le e bine,

Cine s-audă

păsări sleite

Bufnind grăbite

în iarba crudă?

8 febr. 2008

Pagini de jurnal 1992

19 nov. 92. Două zile la Slatina, Tata a împlinit azi 83 de ani. La mulţi ani cu sănătate! Te iubesc mult, tată. Pînă de curînd nu am avut curajul să-ţi spun asta. Îi găsesc pe amîndoi sănătoşi şi într-o harţă amicală, aerul pe care îl respiră zi de zi. Tata şi soră-mea.

Nu-l întreba pe scriitor “ce mai faci”? El e tentat să ia în serios întrebarea şi îţi va răspunde că nu face nimic. Pentru că dacă nu scrie, un astfel de om e convins că nu face nimic. Şi asta îl deprimă, îl face nervos, posac…

Discuţie cu B. în bucătărie, după ce Lidia îl suportase vreo jumătate de oră vorbind dezlănţuit despre Dumnezeu. Delir religios. Apoi vine peste mine în birou, s-o ia de la capăt! Îi spusese Lidiei că el uneori a urît-o, spre exemplu gîndindu-se că ea s-a aranjat. Ca maică-sa să-i spună, spre a-l potoli: dar nu-ţi aduci aminte cînd nu avea nici un rost şi se ducea pe la Ionel să-i plimbe copiii în parc? Lidia l–a calmat, asigurîndu-l că nu ia în seamă astfel de scăpări, omeneşti de altfel. El.: Diavolul din mine! Creierul arhaic – avem trei feluri de creier şi există un punct, zis al şopîrlei, de unde ne vin toate impulsiunile rele. Îmi spune că mă respectă, că am experienţă de viaţă şi înţelepciune. Că uneori m-a urît şi pe mine dar, cu şmecheria lui de tînăr, nu mi-a spus-o în faţă, ca să nu mă enerveze, gîndindu-se că de la mine are de învăţat. Foarte bine gîndit, îi spun; iar într-altfel, resentimente de moment avem toţi, impresiile rele şi impulsurile de răzbunare trebuiesc însă mediate, relativizate, trecute prin grila a ceea ce ştim noi despre acel ins. Nu căşunăm pe el pe baza unei tulburări de moment, ne cenzurăm, întrebîndu-ne: care era impresia mea pînă acum despre acest om, despre alţii ca el, cum am reacţionat pînă acum în cazuri similare, cu ce consecinţe pentru ei şi pentru mine? Calcuăm, integrăm, nu ne azvîrlim înainte orbeşte, cu patimă.

Îi spusese Lidiei că se simte vizitat de spirite rele, ca de exemplu fosta soţie Ioana, o întruchipare a diavolului, cum au convenit el şi Dan, “devenit acum după infarct mai credincios ca mine: mă corectează de mule ori, uite ce scrie în Biblie; poate că şi infarctul nu a fost decît o întoarcere spre adevăratul Dumnezeu”. De curînd l–a vorbit de rău pe Dzeu faţă de ai lui şi apoi toată noaptea s-a căit şi a plîns. “Nu-ţi spun cît şi cum am pîns…” A te confesa fără hotar e tot o formă de nebunie, mă gândeam, ca să-i spui celuilalt toate ezitările, laşităţile, ticăloşiile, gîndurile negre, diavoleşti.

Îi spun, printre altele: Ce-ar fi ca fiecare dintre noi să ne dăm drumul la băierile sufletului, să vorbim dezlănţuit 3-4 ore pe zi, despre sentimentele noastre religioase. Ar fi un al doilea Babilon. Am ajunge la conflicte ireconciliabile, ne-am sări de gît… B: Îmi pace să vorbesc de El, aş vorbi mereu numai despre El, sunt nesătul de numele Lui. Din nou delir. N-a fost să-l primească la preoţi, acum ar vrea să facă istorie, arheologie, să studieze cărţi etc.

Ce ar fi să-i cer un conspect pe 2-3 pagini: ce gîndeşte despre religie. Poate îşi pune cît de cît ordine în gînduri.

În familia D. pare să fie un adevărat virus, care mai devreme sau mai tîrziu erupe şi astfel fiecare dintre fraţi ajunge la pocăinţă. Deja în ultimii trei ani trei dintre ei s-au convertit. Există deci o predispoziţie sufletească, un tipar psihologic, sufletesc… Printre sectanţi există şi inşi izolaţi, dar mai ales familii întregi.

Lui B.: Cred că există două feluri de valorizare umană, unul la nivelul societăţii şi altul la nivel individual. Lidia nu a obţinut dipoma de actorie, dar la ce le foloseşte diploma celor 3000 de actori şomeri din New York, nevoiţi să facă pe chelnerii?!

De la bucătărie, după plecarea nepotului, glasul uşor al Lidiei: Au ce floare-nfloare / Noaptea pe răcoare? Încercă să se vindece de stresul indus de B.

Azi Anca B. vine excitată, cu o scrisoare de invitaţie în Republica Sud-Africană. Norocul pare să-i surîdă pe ultima sută de metri. Bucuroasă la culme, n-ar mai vorbi decît despre asta. De prin 74-75 nimeni nu a mai luat-o în seamă. Măcar de-ar fi cum speră ea!

Cărţile prietenilor mei

ion lazu, Fotografii de la Bookfest, ultima repriză...
Lansare Joachim Gauck - Iarnă-n vară. Primăvară-n toamnă, Ed. Curtea Veche-

Doina Jela editor, Michael Astner, traducător, Ana Blandiana, prefaţator, Ion Stanomir, Directorul CNSAS

Întâlniri benefice cu scriitori, la Bookfest : Augustin Buzura, Bedros Horasangian, Pavel Şuşară, Alex Ştefănescu, Anca Mizumschi, LIS, Nicolae Tzone...