Scriitorul zilei: Emil Cioran
http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/poezia-zilei-serghei-esenin-din-memorie.html
Poezia zilei
Ion Lazu
Lacrima
Pagină de jurnal, 1993
Cărţile prietenilor mei: Ştefan Ioanid, Aurelian Titu Dumitrescu, Constantin Abăluţă, Radu Aldulescu
ion lazu, Fotografii...Mi-am amintit de Sequoia...
http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/poezia-zilei-serghei-esenin-din-memorie.html
Poezia zilei
Ion Lazu
Lacrima
Iar eu te priveam cu nişte
Ochi fără urmă de pleoape,
Cum ai venit cu o lacrimă
Atât de clară pe obraz
Ca un desen al tristeţii –
Ar fi trebuit să o culeg
În palmă - cred, singurul lucru
Care se mai putea
În palmă - cred, singurul lucru
Care se mai putea
Pe vremea când începeai să devii
Prizoniera de fum a unei
Învechite plase –
Când sufletul doar mai clipea
Şi te priveam cu nişte ochi
Fără nici o aşezare.
1967, Rm. Sărat
Din volumul Muzeul Poetului, 1982
Pagină de jurnal, 1993
31
ian. Îmi dau seama că lucrul
pe care aş vrea să-l văd şi să-l aud la urmă de tot nu ar fi nicidecum
lacrimile, văicărelile şi implorările disperate, ci pur şi simplu această scenă
mîntuitoare: cei doi rîzînd din toată inima, cu ochii unul la altul.
Ce strecoară
Gena şi Rodica S. despre A., e din acelaşi aluat cu ce strecoară A. despre G.
şi R., despre Francisca şi… Să-l tragi pe celălalt cît mai jos, să nu cumva să
se creadă despre el că ar fi vreun sfînt, doamne fereşte. Poate nu le ştii tu
pe toate, fiind cam naiv de felul tău, dar te ajut eu să vii cu picioarele pe
pămînt.
Andrei a lăsat
deschisă uşa, venind să mă invite la filmul de la TV – o comedie la care cei
doi rîd pe săturate. L-am sărutat şi i-am spus că trebuie să termin Jurnalul cu P. Ţuţea. Citesc concentrat
dar nu mă duc să închid uşa, îmi place să răzbată pînă la atenţia mea hohotele
lor de rîs.
Jurnal cu P. Ţuţea. Catolicism,
ordine, pragmatism, organizarea vieţii după modele religioase. Ortodoxie,
taine, contemplaţie.
În spatele
lucrurilor pot sta două concepte: materia sau Dumnezeu. Materia e dumnezeul
ateilor. Nu trebuie confundat înţeleptul cu savantul. Suferinţa este calea
regală a mîntuirii. Nu e de conceput libertatea fără proprietate. Ca să pot
gîndi poporul român, adaug un fluviu afectiv la gîndirea mea. În ştiinţă,
nevoia de a explica a fost treptat înlocuită cu descripţia: descrii, dar nu
explici. Eminescu are meritul de a fi salvat onoarea spirituală a poporului
român. Fără nemurire şi mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are
în substanţa lui ideea nemuririi şi mîntuirii, nu e liber. Toleranţa e o formă
degenerată a libertăţii; a pierde exactitatea nemţească. Visul, ce-o fi asta?
Mă învecinez, fără să ştiu, cu un eveniment care se va întîmpla sau care s-a şi
întîmplat deja, sau…
Totuşi, P.Ţ. a
trăit dintr-o pensie de la Uniunea Scriitorilor. Îmi face impresia unei
jumătăţi de măsură. Ca să li se pună pumnul în gură acestor filosofi
reacţionari.
Cumsecădenia
tatei. Nu vă daţi seama, dar şi cumsecădenia este o forţă, peste care cu greu
se trece, de care nu ai cum să nu ţii seama, pînă la urmă. Pentru că ea nu e
punctuală, nu se termină, ci continuă să existe şi să se manifeste la el şi la
noi, urmaşii lui. Alde C. Iureş ar vrea să o ignore, însă asta nu se poate
decît pe termen scurt. Este cimentul stîncii, imposibil de eludat, congener.
(Din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
va urma
Cărţile prietenilor mei: Ştefan Ioanid, Aurelian Titu Dumitrescu, Constantin Abăluţă, Radu Aldulescu
ion lazu, Fotografii...Mi-am amintit de Sequoia...
Jerry Mc Daniel în faţa generalului Shermann, cel mai înalt arbore sequoia din câţi se cunosc. |
Ceaţa zorilor în pădurea de sequoia gigantea... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu