vineri, 21 iunie 2013

20-21 iunie 2013. CENTENAR ION DUMITRESCU - la sala Ion Heliade Rădulescu a Academiei Române. 
Astăzi la orele 10:00 va începe partea a doua a sesiunii comemorative Ion Dumitrescu, desfăşurată sub egida Academiei Române, moderator pianista Ilinca Dumitrescu, fiica marelui compozitor. Ieri, în deschidere a vorbit Acad. Răzvan Theodorescu, după care au susţinut referate, comunicări şi evocări (iar în câteva cazuri, lipsind autorii, au fost citite referatele trimise de) mari muzicieni şi muzicologi din ţară şi din străinătate precum: acad. Mircea Petrescu, prof. univ. dr. Octavian Lazăr Cosma, membru corespondent al Acad. Rom., Viorel Cosma, Grigore Constantinescu, Ion Brad, Şerban Nichifor, Sabin Pautza, Mihail Ştefănescu, Pavel Ţugui, Doru Popovici, Theodor Grigoriu, Florian Lungu, Ruth Ben-Zvi, Al. I. Bădulescu, Carmen Petra-Bazacopol, Octav Calleya, Augustina Sanda Constantinescu, Ozana Kalmuski-Zarea, Sanda Hîrlav-Maistorovici, Puşa Roth, Vasile Vasile, Costin Tuchilă; 
urmează ca astăzi să rostească alocuţiuni: Valeriu Râpeanu, Laura Manolache, Gabriela Munteanu, Lavinia Tomulescu-Coman, Iulia Cibişescu-Duran, Gh. Deaconu, Mihail Cosma, Mircea Ştefănescu, Petre Codreanu, Camelia Pavlenco, Marin Velea, Vasile Donose.

*** 
 

Atenţie Mare! În această seară, la orele 23:00 se transmite pe TVH partea a doua (dintre cele patru) din emisiunea "Memoria creatorului", Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi: Ion Lazu - Odiseea plăcilor memoriale şi Lidia Lazu - Soarta firului de nisip.  Emisiunea poate fi urmărită şi online, pe Google, în timpul transmisiei directe.
Vizionare plăcută!!!
 ***
Fotoreportaj de la Centenarul Ion Dumitrescu:


Ιlinca Dumitrescu, Răzvan Theodorescu



Octavian Lazăr Cosma


Viorel Cosma
Grigore Constantinescu

Şerban Nichifor
Carmen Petra Bazacopol
Ion Brad

Mihail Ştefănescu
Ilinca Dumitrescu, Florian Lungu

Ilinca Dumitrescu, Pavel Ţugui
Ozana Calmuski Zarea


Ion şi Mariana Dumitrescu, portrete de Al. Ciucurencu
Augustina Sanda Constantinescu

Ilinca Dumitrescu şi Puşa Roth


Ilinca Dumitrescu, Sanda Hârlav-Maistorovici
Ilinca Dumitrescu, Vasile Vasile
Costin Tuchilă

5 comentarii:

  1. Vă Invidiez cu afectuos sentiment. Norocoşilor!

    Personalitatea lui Ion Dumitrescu m-a copleşit. Cînd nu se ţine de placidităţi (că, din păcate, se ţine tot mai des!) RRC mai lansează nişte momente prin care se spală de multe păcate, nu chiar de toate. Aşa a fost şi cu prilejul evocării compozitorului de sorginte simplă, ce s-a construit cărămidă după cărămidă prin sine, temeinic, precum marii şi tot mai rarii gospodari de-altă dată.
    Norocoşilor!
    Vă Invidiez cu afectuos sentiment şi o să mă stărui să nu vă ratez La Noapte!
    Culai

    RăspundețiȘtergere
  2. NU am ratat emisiunea, decît parţial... Se pare că între post şi Internet ceva scîrţîie.

    M-a bucurat să revăd chipuri mie dragi, cunoscute: voi şi Dl Andreiţa. M-a impresionat modul de conducere, viguros, stenic al emisiunii. Pe Doamna Ilinca Dumitrescu, cred a o fi cunoscut fugitiv (custode la Muzeul Enescu), graţie Veronicăi Russo. A cărei fiică, Victoria Petri (Zaza) fusese o promiţător talentată pianistă, a cărei carieră s-a mutat într-o altă vocaţie, după emigrarea în SUA, după bineştiute canoane.
    M-a afectat fragmentarea "directului" cu prea lungi antracte muzicale. Este un fel de spuză trasă peste turta Amfitrioanei. Dar, sunt sigur că din a montajului vină, dovadă fiind şi alte rigidităţi de tipar ale fostei TVRM.
    Iar Lidia Lazu, frumoasă coz, telegenică, talentată pînă peste poate, a recitat magistral din poetul său preferat, unul..., Ion Lazu parcă...
    Şi care privea către Artistă pierdut în adorantă contemplaţie.
    Oare, cum or fi arătînd certurile dintre cei doi? Eu cred că precum aste ploi de iunie : iuţi, cît să nu spele aerul acesta plin de parfumuri de salcîm, soc şi mai ales tei, cu cercei de cireşe-n pomi şi cu arome de mere sîntilieşti în sîn...

    Am să recidivez. Cu atît mai mult cu cît (meteahnă a unei atenţii distributive aproape native, ce nu le-o iertam însă elevilor mei, nici auditoriului la acţiuni biblioteceşti), eram la p.35 din "Consînzenii", cînd la Confesiunile Academice cu Doamna Ilinca Dumitrescu s-a făcut vorbire despre... Magda Isanos!
    Astea se pot întîmpla numai insomniacilor cu casa în şantier... La bunul plac al Hazardului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Emisiunea se numeşte, de drept, "Memoria Creatorului". Până şi albinuţele mele (intrate în frigurile căldurii excesive, azi: auziţi dumneavoastră, 35 de grade, sus la munte? Nici nu ştiu cum m-au suportat, umblându-le prin cutii), par tolerante când e vorba de memoria creatorului, nu? Uneori, chiar este necesar, ca autorul să spună răspicat, despre scrierea sa: "E o aventură pe cont propriu". Fiindcă, asta se întâmplă cu, scrierea şi publicarea cărţilor noastre. Mie, Vivaldi, mi-a adus bucuria serii, la fagot şi pian. Splendid, ca şi aşteptata clipă de poezie oferită de doamna Lidia. Aşa e: până la "pierderea de sine" (a poetului, în poezie), modul de a recita, îmi spunea mie, că, în noaptea (respectivă), nu numai poetul în cauză, "tradus" liric prin farmecul artistei ce nu poate fi egalată nici măcar de Sadoveanu când recita "Sara pe deal", dar, şi noi am fost răstigniţi pe un "mâine" al durerii. O lecţie, la care am fost ochi şi urechi. Nici măcar n-am auzit când a sunat clopoţelul. Dar, chiar, o fi sunat?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cum nu se poate mai "pe fază" poetul albinar/prisăcar numit Tudor Cicu, care a surprins din prima propoziţia cheie a demersului meu televizat: O aventură pe cont propriu... Domnia sa a fost sedus şi de muzica italiană pusă în pagină când a venit vorba despre Florenţa, Pisa, Toscana...Fragmente din recitalul de la Muzeul Cotroceni, la care am participat. Un regal, efectiv. Ce rezonanţă de catedrală au acele săli!!!
    Şi aici simt nevoia să explic încă o dată: Emisiunile pianistei Ilinca Dumitrescu se înregistrează la Sala Euterpe şi, de 7 ani încoace, au ca obiect de interes muzica, muzicienii, etc. Centenare, bicentenare: Chopin, Schubert, Shumann, Verdi, Jora, etc.... Cu muzicologi şi interpreţi de talie europeană, se înţelege. Invitarea subsemnatului (pentru a doua oară!) este cumva o excepţie, din simpatia marii pianiste pentru fam. Lazu. Mai exact spus: Lidia a dat câteva recitaluri împreună cu Ilinca şi cu fagotistul Vasile Macovei, din Bacovia, din Blaga. De văzut pe Youtube. Mi-a propus această emisiune şi aş fi putut prea bine să reduc sfera discuţiilor la noi doi şi Titus Vâjeu. Să mă desfăşor pe larg, să spun totul despre, să ocup prim-planul, la o adică! Dar eu nu sunt ahtiat după TV. Ce-am putut face, am făcut. Am scris, concomitent, Odiseea plăcilor. N-aş face decât să mă repet, ceea ce un scriitor evită din principiu. Am ţinut însă să-i avem la discuţie şi pe alţi prieteni scriitori, din dorinţa de a le da posibilitatea să apară la televizor, acum cînd despre scriitori nimeni nu vrea să ştie... (Cam în acelaşi fel cum am dorit să pun acele plăci scriitorilor duşi...). I-am trecut pe listă pe:Ion Andreiţă, ziarist de frunte şi poet, colegul de liceu; Lucia Negoiţă, poetă, cândva realizatoare de emisiuni culturale la radio şi TV, admiratoare constantă a Lidiei încă de la recitalurile ei din 1993; Simona Cioculescu, redactor de carte la Odiseea; Emil Lungeanu scriitor înzestrat, om de aleasă urbanitate, delicat, neagresiv, respectând valoarea; în fine, Nicolae Tzone, pe care vreme de un deceniu l-am ajutat (benevol/gratuit!) la editura Vinea, în perioada ei de glorie, când publica 80% din cărţile de poezie contemporană. Ce vremuri!
    Revin: Poetul Tudor Cicu a reacţionat ca un adevărat scriitor: sinceritatea trăirii momentului de poezie i-a adus în vârful condeiului cuvintele cele mai potrivite pentru a-şi exprima bucuria. Ce altceva facem, fiecare dintre noi, în momentele de aşa-zisă inspiraţie? Dăm curs unor trăiri de ardentă sinceritate, nimic mai mult. Asta fiind sursa şi puterea scriitorului.
    Acum o mărturisire: Lidia nu mi-a spus un cuvânt despre intenţia ei, am crezut că pregăteşte un recital din poezia sa şi, ca de obicei, nu m-am amestecat în niciun fel, mereu în vârful picioarelor... Singură a selectat textele din Muzeul Poetului, poezii de acum 4-5 decenii, deh!, vreo zece la număr - şi le-a făcut să se succeadă ca o singură elegie. Ce-a izbutit această doamnă, aţi văzut şi auzit singuri. Cel mai surprins, desigur, am fost eu însumi, care cu greu mi-am revenit din emoţie. Prietenul Culai ot Cheatra, cu "nenduratu-i ochi de gheaţă" a sesizat fără greş starea mea admirativă. (Iar în particular: Ce-mi faci, Neicusorule? Mă dai în vileag?! Trădare, trădare...) De unde îşi va fi procurat cheia mea sufletească nu pot şti, dar nu-mi convide defel. Am să depun plângere scrisă, la Comenduire..
    Un gând bun tuturor, Lazu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta păţesc cei care se dedică fără ascunzişuri Vocaţiei lor şi oamenilor în care mai cred. Eu nu-s decît bondarul la mierea altora... Că nu putem fi chiar toţi prisăcari, cît mai spre Penteleu, Penteli, I ORi...

      Ștergere