Scriitorul zilei: G. Călinescu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/scriitorul-zilei-g-calinescu-consemnari.html
Poezia zilei: Ion Lazu
Citiţi şi înălţa-vi-se-vor sufletele:
http://blogdoman.blogspot.ro/2013/06/la-plecarea-parintelui-iustin.html
Pagină de jurnal, 1993
Cărţile prietenilor mei: Ion Horea, Mircea Cojocaru, Pan Izverna, Radu Cange.
ion lazu: Fotografii... Mi-am amintit de Parcul Naţional Sequoia
http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/scriitorul-zilei-g-calinescu-consemnari.html
Poezia zilei: Ion Lazu
Sonet
Amurgul despre care ţi-am vorbit
Mi-a pus o nouă rană-n partea stângă.
Un aer întristat şi-nvineţit
Mi se revarsă-n suflet şi pe lângă.
Pe jumătate scufundat în Criş
Mi-e teamă soarele să nu se stingă.
Îmi pare mai curând un vas pieziş
Din care mustul o să se prelingă.
...Mai e şi-o casă cu ziare-n geam
Cu flori care se-ntorc, să n-o mai vadă
Şi o odaie-nchiriată, unde vream
Să-nvăţ de rost un zâmbet de paradă –
Uitând după jurnale, după geam
Amurgul despre care îţi vorbeam...
1968,
Pocola-Beiuş
Citiţi şi înălţa-vi-se-vor sufletele:
http://blogdoman.blogspot.ro/2013/06/la-plecarea-parintelui-iustin.html
Pagină de jurnal, 1993
30
ian. Urgenţa şi imperativul
sub care am scris Scurta autobiografie;
prins între insistenţa cu care tata revenea asupra unor fapte şi persoane
despre care îmi mai vorbise şi între incapacitatea mea, suspectă chiar, de a nu
le ţine minte, iar şi iar. Poate că nu e
vorba decît de o spaimă neîntemeiată, care m-a împins la consemnarea faptelor,
o stratagemă care te îmbrînceşte la treabă!
Formula lui
Ţuţea: sila de ziua de azi şi teama de ziua de mîine (la bătrîneţe…). Deci nici
ortodoxia nu te împacă, orice s-ar zice, cu iminenţa sfîrşitului.
Ieri, ideea că,
fără componenta religioasă a răbdării şi amînării, românii n-ar fi rezistat în
iadul comunist.
Adevărul
absolut nu e demonstrabil, el e revelaţie, sau nu e deloc.
Arderea unei
lumînări, implicare, consubstanţialitate, arderea unui bec – exterioritate,
tehnică, artificiu. Ardem ca o lumînare, ezitant, pulsatil şi stingîndu-ne în
convulsii, în zbateri şi pîlpîiri. De aceea stingerea bruscă a unei lumînări te
tulbură, te nelinişteşte, îţi dă rele presimţiri.
va urma
Cărţile prietenilor mei: Ion Horea, Mircea Cojocaru, Pan Izverna, Radu Cange.
ion lazu: Fotografii... Mi-am amintit de Parcul Naţional Sequoia
 |
| Tunel (pe vremuri grajd de cai) în trunchiul unui Sequoia prăbuşit... |
 |
| Primind energie de la gigantul multimilenar Sequoia... |
 |
| Ileana şi Jerry, prin ceaţa din zori a Pădurii Sequoia... |
",,,Ţuţea: sila de ziua de azi şi teama de ziua de mîine (la bătrîneţe…). Deci nici ortodoxia nu te împacă, orice s-ar zice, cu iminenţa sfîrşitului.*
RăspundețiȘtergereIeri, ideea că, fără componenta religioasă a răbdării şi amînării, românii n-ar fi rezistat în iadul comunist.
Adevărul absolut nu e demonstrabil..." (v. supra)
*[Doamne, ce Adevărat!... Dar, nu numai pentru bătrîni, ci pentru toţi cei cugetaţi.]
Acest Om (Ion Lazu), am mai spus-o, cred că am şi scris, surprinde prin felul aparte în care a înţeles vieţuirea: alăturea cu lumea, dar nu (şi) cu ea. Că lumii îi plac multe cu bune şi rele; mai mult rele, constaţi în orice pas al socialului sordid, din care numai aliniaţii scot istorii pro domo şi în care numai subtilii ajung la măduvă (unii rabelaisian, alţii mult, mult mai adînc) chiar fără a-i sparge ciolanele, gioalele, bodolanele...
Dacă lumea s-ar reduce la compararea cu calea ferată, ei bine: cei mulţi sunt doar un fir, pe cînd cei din stirpea Lazu sunt al doilea. Ambele suportă traficul, fluxul vieţii, dar nu în acelaşi fel; aşişderi, deraierile.
Păcat că Soarta Lumii e dictată de impiegaţi amorfi din linia faţă de care Lazu şi toţi cei ca dînsul vor fi paraleli. Veşnic!