Anne-Marie Codrescu, Elena Ciocoiu,Gabriel Popescu
După ce Anne-Marie Codrescu, vicepreşedinta Asociaţiei Culturale "Irina Izverna Tarabac şi Irina Mavrodin" a rostit cuvântul de deschidere a lucrărilor, iar Elena Brânduşa Steiciuc, preşedinta Asociaţiei a dat citire unui emoţionant mesaj din partea Mioarei Izverna şi a lui Pan Izverna, iniţiatorii acestui Eveniment comemorativ, la un an de la dispariţia poetei, eseistei şi traducătoarei Irina Mavrodin, Elena-Brânduşa Steiciuc de la Universitatea din Suceava a prezentat volumele postume (apărute la Editura Timpul, Iaşi, 2012, director poetul Cassian Maria Spiridon): L' echiquier şi Jucătorul de şah, un diptic eseistic, precum şi antologia O viaţă înaltă ca un dar divin. A urmat Colocviul Irina Mavrodin - Ipostaze culturale, desfăşurat în trei secvenţe: Poezie şi interpretare; Eseurile Irinei Mavrodin - creaţie şi rigoare şi Medierea culturală prin traducerea literară. La prima secţiune am ascultat evocarea Genovevei Preda - Câmpul cu maci, ploaia şi singurătăţile Irinei Mavrodin, apoi referatul Alinei Ioniţă - Vocile animei. Incursiune în imaginarul poetic al Irinei Mavrodin. La a doua secţiune, Anne-Marie Francoise Codrescu a citit un referat despre Interferenţe europene în lectura critică a Irinei Mavrodin; Elena Ciocoiu: Perspective asupra scriitorilor francezi din secolel XX în eseurile Irinei Mavrodin, iar Gabriel Popescu: Maurice Blanchot citit de Irina Mavrodin. Despre ambiguitatea unei lecturi fidele-infidele. La a treia secţiune, Mihaela Chapelan: Traducerea ca lectură plurală.
Subsemnatul am filmat întreaga desfăşurare, am făcut aceste fotografii şi destule altele, ce vor fi dirijate spre "andrisanţi" şi mi-am notat în carneţel unele idei ce vor fi transcrise aici, în măsura în care timpul mi-o va permite.
Un eveniment comemorativ de mare emoţie şi de înaltă nobleţe spirituală, asigurat de admiratorii Irinei Mavrodin ca mare poetă, ca eseistă de anvergură şi ca traducătoare ce a fondat la noi o şcoală de traductologie. S-au pronunţat şi s-au repetat cuvintele. "Irina Mavrodin, marea doamnă a literaturii române". Au conferenţiat câteva dintre studentele şi apoi doctorandele Profesoarei Irina Mavrodin. Mi-am amintit versul: "Acele zâne ce străbat / Din timpurile vechi..." Elevaţie, distincţie, mare boierie spirituală, un adevărat regal, prestaţii situate deasupra multor sesiuni strict academice -, cum îi spuneam la telefon prietenului poet Pan Izverna. "Irina Mavrodin a meritat-o din plin!", a fost comentariul prietenului poet.
ion lazu, Cărţile prietenilor mei: Irina Mavrodin
ion lazu, fotografii... Mi-am amintit de Sierra Nevada...
|
O Doamnă Mare!
RăspundețiȘtergereNu ştiu dacă i-am trecut pragul casei mai mult de trei ori (nu, nu i-am fost student, deşi mi-a fost utilă prin tot ce a scris despre cultura, civilizaţia, limba franceză). Şi ce m-a impresionat acolo exceptînd Gazda unor scurte schimburi de păreri, a fost un perete tapetat cu bibliorafturi în care se ghiceau dosarele trudei sale, ale unor discipoli... Aşa ceva am crezut că n-o să mai văd într-o casă de oameni. Însă, am fost recent oaspete al unui cuplu formidabil. Însemnările de-o viaţă ale unui geolog-scriitor, adunate-n dosare legate, striveau o bibliotecă deloc meschină... Semn că acolo se trudise la greu şi la cetit, şi la scris...
Al. Balaci, Eta Boeriu, Irina Mavrodin nu merită uitarea celor care s-au hrănit din hrana lor. Bravo cu mulţumire celor care nu-i uită!
Culai
Vorba dulce mult aduce... Va voir... I.L.
RăspundețiȘtergere