Scriitorul zilei: Nicolae Grigore Mărăşanu, poezia zilei: Gabriela Creţanei; fotografii...

Scriitorul zilei: Nicolae Grigore Mărăşanu, n. 7 decembrie 1937
Poetul la 75 de ani...
    

 S-a născut la Măraşu (de unde şi numele pentru literatură), lângă Brăila, din părinţi ţărani. A făcut şcoala primară în sastul natal, apoi o şcoală siderurgică la Brăila; după nişte ani, urmează liceul din Galaţi, după alţi câţiva ani se înscrie în 1964 la Drept, Universitatea din Iaşi, cu licenţă în anul1969. Va fi corespondent de presă pentru judeţul Brăila şi cândva redactor, apoi redactor-şef la revista Flacăra. După 1989, lucrează la ziarul Viitorul românesc, apoi ca expert juridic la Camera Deputaţilor, iar din 1998 ca avocat la Baroul Bucureşti.

Debutul în 1963, cu poezii în ziarul judeţean din Brăila, debutul editorial cu Insula, 1973, după care se înşiră alte volume, selecţii, antologii, până la integrala poetică în Opera omnia, Poezie contemporană, la Editura Tipo Moldova: Fiara impară. Lirica lui NGM, fiind de fiecare dată vorba despre o poezie adevărată, se bazează pe inspiraţie, pe sentiment, pe starea meditativă, ea cântă frumosul şi armonia din natură, ambianţa atât de specific dunăreană, inclusiv zona insulei Brăilei, cu savori de limbaj amintindu-l pe Panait Istrati, dar extinzându-se şi în zona Deltei, cu un ciclu de poeme prilejuite de descinderea echipajului Calypso, cu Jacques Ives Cousteau şi fiul său.  Mijloacele poetice îi stau la îndemână,  utilizate impecabil, de la poezia clasicistă, în formă fixă, cu un ocol prin baladă, trecând prin proba sonetului - şi până la notaţiile dezinhibate, ironice, de nu chiar argotice, de poezie în vers liber. Poetul la 75 de ani are vârsta poeziei sale, mereu stenică, neangoasată.

Opera literară: • Insula, Bucureşti, 1973;• Corabia de fosfor, Bucureşti, 1976;• Umbra fluviului, Bucureşti, 1979;• Enisala, Bucureşti, 1980;• Distanţa dintre mine şi un iepure, Bucureşti, 1983;• Geamandura, Bucureşti, 1985;• Capriciu pentru cele patru vânturi, Bucureşti, 1986;• Îngeri şi banjouri, Bucureşti, 1998;• Marţea canonului, Bucureşti, 2001;• Sufletul cântă despre sine, Drobeta Turnu Severin, 2002. Fiara impară, 2011; Maşinăriile mişcării, 2012.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Nicolae_Grigore__Marasanu
http://www.obiectivbr.ro/poetul-nicolae-grigore-marasanu-implineste-75-de-ani_id74674
http://www.impactdb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=226:nicolae-grigore-mranu--o-cert-dimensiune-ontologic&catid=3:cultural&Itemid=5
http://libersaspun.3netmedia.ro/rezumate/%E2%80%9Emasinariile-miscarii%E2%80%9D-de-nicolae-grigore-marasanu/


Poezia zilei, Gabriela Creţan, n. 7 decembrie 1955

Serbare  cu  vânt

Serbarea abia incepuse. prapuri si panglici

viu colorate dichiseau turnuri si porti.

exuberante. umflate de rasul

bubonic

rasucite sub o pala de vant spre o sumbra

lucire de doliu. ca varful de lance

impungand stridenta vopselelor.

in perechi musafirii la drum de seara picau

la asternut, maculandu-l

cu barbi despicate de capripezi sau de fauni

naclaite de-al vorbelor slin (deflorand

gingase urechi. ierbivore).

de-a curmezisul aleilor nori cu duiumul

rasturnau incarcatele care

si-un fulger alegea din multime pe unul

despicand simultan calaretul si calul

albindu-i

diluviene convoaie

procesiuni circumambulatorii de lazari

nomazi. plenipotentiari imbumbati si

prostime gangava si birnica

dau buluc inauntru cu prunci urdurosi

cu zavozi si cu fiare zdupaind

pe jeragaiul aprins. cu belciugul in nas.

tartacute ce suna a gol

sughitand voluptuos cand o mana materna

fara sila ii scarpina dupa lobul urechii

cu ciobul.

Serbarea incepuse.

drepte si albe ca lumanari de botez

pasari abstracte sculptate in blocuri de aer

ciuguleau corzi de argint desenate in palme

(a vietii, a inimii sau via lasciva) si ochii

de feldspat ai vreunui mesean adormit

care cade pe spate, incet

din mormanul de perne

se infoca bairamul. ilaritatea si sila

se-nlocuiau rand pe rand. dupa capriciul

hazardului. ora inclinandu-si balanta

spre noaptea profunda

au fost aduse si tortele gata aprinse

asezate de-a lungul peretilor in ulcioare inalte

cat statul de om (si chiar oameni erau

cu brate intinse spre cer, arzand in extaz

intr-un cearcan de-un rosu corupt

si opac).

Era o lumina precara. de grota.

consacrati am mancat animalul totemic

mascuiti de sudori si secretii

agonice. leorpaind ganditori, melancolici

in blanita

creata si leoarca de sangele viu, de urina

calduta

l-am cusut pe unul de-ai nostri: cel mai bland,

cel mai drag, ascunzandu-l

in cuptorul adanc de pamant. in scutec de lemn

parfumat

sa se lamureasca in focuri si lacrime oaia

docila. cu gura de aur zbierand

si a fost o lucire de vechi testamente

pe masti smaltuite zabovind indelung

transformandu-le-n bestii. cu mandibule largi

cu frunte tesita si corn

inlunat. stralucind. si-au gemut melancolic

in ritmul acuplarii nocturne plesnindu-si

sezutul vanat-aprins. si-au urlat din rarunchi

pentru ei am ales desfatari musulmane

spre al carnii uituce rasfat: mesaline, bacante

gynandre barboase

culese din balciuri si gropi. un harem naravas

de ingeroaice carne cu sale

incapatoare ca beciurile in care-s inchisi

condamnatii la moarte

si sani revarsati opulent in caldari, dezgoliti

ca fructe prea pline ce le indoaie din talie

sa para smerite in mers. roada oprita din care

oricine poate gusta. nepedepsit. miruit

Cantau tibicine. un lanced plictis

se intinsese ca apa murdara pe treptele

noptii. domenii pustii. coborand

spre abatoare secrete prin marele vant,

manate in turme,

inlacrimate in rut, animale cu fruntile grele

plecate in piept in semn de supunere

oarba. si coame incurcate

furioase 

ion lazu, fotografii de toamnă, la final...

Salcia de aur...

Noi apariţii editoriale...