Scriitorii zilei: Lazăr Iliescu şi Ion Schinteie; poezia zilei: Nicolae Dabija; fotografii de pe Dig...

Scriitorii zilei: Lazăr Iliescu şi Ion Schinteie 
Lazăr Iliescu , n. 27 dec. 1887 - d. 13 iunie 1977

Bucureştean de sorginte, fiul nelegitim al unei tinere care s-a scăpat de povara greşelii sale, lăsându-şi progenitura în grija unchiului său Ioseph Iliescu, tâmplar. Liceul în Bucureşti, iar facultatea de Ştiinţe economice se pare a o fi făcut în Germania, unde în 1912 îşi lua un doctorat în ştiinţe economice. Debutase la doar 18 ani, cu traduceri din franceză; a continuat să trimită din Germania articole, poezii, traduceri. După război se reîntoarce în ţară şi va face carieră de economist. Abia în anii 1936-1940 revine la poezii, în stil clasic, chiar sonete şi se face remarcat prin traducerea de referinţă din Baudelaire: Florile răului. În 1946 candidează pentru parlament din partea PNŢ, criticând regimul nou instalat. Poate fi motivul pentru care nu mai apare în presă timp de un deceniu. Reîncepe colaborarea la Viaţa Românească şi Ramuri, editând nu mai puţin de 20 volume de traduceri, în poezie, dar şi în proză, în principal din autori francezi şi germani. Lenau, Musset, Becher, Heine, Rimbaud, Elena Văcărescu, Ana de Noailles, Th. Mann, Hermann Hesse, Racine, mulţi alţii... Însă traduceri la cel mai înalt nivel, din care s-a nutrit generaţia de intelectuali de după război.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Lazar_Iliescu


Ion Schinteie, n. 27 dec. 1911 - d. 19 august 1985 



Am considerat oportun să prezint la rubrica Scriitorul zilei şi pe Ion Schinteie, pentru că este posibil să nu se mai ivească ocazia să aleg între cei doi literaţi: primul nonagenar, al doilea dispărând la 74 de ani, însă ambii porniţi dezavantajaţi de soartă, primul ca fiu nelegitim, preluat de un unchi, iar Ion Schinteie, de felul său din comuna Peştişani-Gorj, care a fost şi locul de unde a pornit în lume C. Brâncuşi. I.Schinteie, rămas orfan la 6 ani, creşte în orfelinatele de la Tg. Jiu şi Craiova, face o parte din liceu la Tg. Jiu, continuă la Craiova, iar apoi, cu o bursă oferită de primăria din Craiova merge la Litere şi Filosofie dar şi la Drept, în Bucureşti.  Îşi ia licenţa în 1937, iar doctoratul doi ani mai târziu, 1939. Va fi profesor de franceză şi italiană la Craiova, apoi se transferă la catedra de la Institutul Pedagogic craiopvean, nou înfiinţat. Debutase publicistic în 1931, iar editorial în 1938 cu Leopardi şi operele morale. Publică articole şi cronici literare şi dramatice la reviste din Craiova şi Bucureşti. Două volume de poezii, Ibis, 1942 şi Ion ăl Mare, 1946, primul în manieră clasicistă, al doilea dorind să fie pe linia noului regim, nu edifică o operă lirică. S-a remarcat ca traducător, (din Ugo Foscolo, din Giono) şi ca autor de dicţionare.

 Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ion_Schintee 

 
Poezia zilei 
Nicolae Dabija

Inscripţie

În timp ce scriu de Dumnezeu -
Pătrund barbsrii în cetate:
răstoarnă totu-n jurul meu, 
eu tac şi copii mai departre.

Stând aplecat pe file, scriu
privindu-i fără de cuvânt -
învăţ ce-aş fi putut să fiu
de n-aş fi fost ceea ce sunt.

Cu tot cu hronic mă aşează
pe rug apoi, să ard de viu;
şi-n timp ce flacăra dansează
eu Doamne, tot de Tine scriu...

Tot cu cuvintele-mi sărace
mai scriu de Tine, Doamne, până
braţul cenuşă mi se face,
şi ei îmi smulg cartea din mână...  

Dumnezeu

Ades, pe bunul Dumnezeu
Îl simt murind în locul meu...

Când gata sunt să cad în drum
pornit spre-un iluzoriu ţel,
simt de pe umeri crucea cum
mi-o ia, să o mai ducă el.

Şi parcă îl aud, din greu
oftând, din cerul lui enorm:
Ce greu e să fii Dumnezeu,
dar şi mai greu e să fii om.

Când pentr-un pom ce moare sufăr,
sau pentru roiul de albine,
sau pentru floarea cea de nufăr -
şi Domnul suferă cu mine.

Şi, de-un ţăruş legat, când zbor,
ori sunt rănit de-un brebenel...
Cu fiecare muritor
eu simt cum sângeră şi El...

Ades pe bunul Dumnezeu
îl simt murind în locul meu. 
 



 ion lazu: fotografii pe Dig, iarna...