16 martie: Bujor Nedelcovici, n. 16 martie 1936. - d. 18 noiembrie 2023
Fiu de fost ofiţer, se naşte la Bârlad,
îşi face liceul la Ploieşti şi Facultatea de Drept la Bucureşti, absolvită în
1958, când devine avocat la baroul din Ploieşti. În curând tatăl viitorului
scriitor, deja în vârstă de 66 ani, este arestat şi condamnat la 10 ani
detenţie pentru vina de a fi criticat Regimul. Prin consecinţă cadristă,
tânărul avocat este radiat din barou, nevoit să meargă la munca de jos, pe
şantierele din Bicaz, Braşov, Bucureşti. Este trauma care îl va marca definitiv
pe tânăr, acesta realizează faptul esenţial că regimul este mereu
discreţionar, el nu ţine seamă de activitatea efectivă a persoanei, nu are
răbdarea şi buna credinţă să afle cine eşti cu adevărat, ci te abordează
"la grămadă", după criterii de provenienţă socială, de apartenenţa la
o fostă clasă socială, de regulă duşmănoasă. Unul dintre cei mai importanţi
romancieri din a doua parte a secolului, BN va debuta cu mare întârziere, abia
în 1970, cu romanul Ultimii,
aplecându-se tocmai asupra rămăşiţelor acestei clase de "foşti", acum
decimaţi de regim, supravieţuitori la marginea societăţii, trăind prin
subsolurile imobilelor pe care cândva le ridicaseră, cu trudă; nedreptăţiţi,
tânjind după o altă înţelegere din partea societăţii. Fosta actriţă de mare
succes din vecini, trăind la limita subzistenţei, cu bovarismele de rigoare,
murindu-i soţul, se teme că va fi suspectată că l-a suprimat, cineva o va
acuza, ea îl omoară pe acela, apoi se va sinucide.
Alte trei romane din anii 70 sunt apoi
reunite în Somnul vameşului,
1981, o cronică de familie în care tema trecutului ca balast social dar şi
genetic, îl obsedează pe Iustin Arghir, care deschide o minuţioasă anchetă
printre rubedenii, în dorinţa de a depista acel ceva care îl trage în jos,
împiedicându-l să ducă o viaţă potrivit aspiraţiilor şi disponibilităţilor
sale. Între timp autorului îi apăruse romanul Zile
de nisip, 1979, cu subiect aşa-zicând poliţist, în fapt o investigaţie în
psihologia unui medic de succes, care se vede frustat de simplul fapt
incidental că un puştan îi fură lucrurile de pe plajă. Aparenţele înving,
tinerelul este trimis la puşcărie, fără alte probe decât cele obţinute
abuziv, la anchetă. Se face un film pe acest subiect: Faleze de nisip, interzis de
însuşi Ceauşescu, nu pentru că ar fi sesizat eroarea judiciară, ci din motive
propagandistice, precum că autorul înfăţişează tendenţios clasa muncitoare,
realizatoarea măreţelor înfăptuiri socialiste.
Fapt este că între timp BN devenise
redactor-şef al Almanahului
literar, dar şi şef al secţiei de proză din Asociaţia Scriitorilor
Bucureşti. Şi cu toate acestea, se prezintă la Cartea românească cu manuscrisul
unui nou roman Al doilea
mesager, nici mai mult nici mai puţin decât o parabolă, localizată ce-i
drept într-o insulă-colonie franceză, dar relatând despre un Guvernator de tip
sud-american, conducând discreţionar, slăvit de supuşii săi - însă toate datele
utopiei sunt transcrise după realităţi din România ceauşistă. Nu e vorba despre
simple aluzii, ci de o demascare minuţios articulată, de un protest cu adresă
explicită. Semn cum nu se poate mai clar că BN nu a luat trista sa experienţă
(cu scoaterea din barou) drept o chestiune personală, în fond încheiată, căci
era acum foarte bine văzut ca scriitor, avea mari perspective etc. Ci se
obstinează să pună în discuţie, fără echivoc, conflictul ireconciliabil,
strivitor, dintre persoană şi Sistem. Şi, în subsidiar, se arată îngrijorat de
soarta scriitorului, ca reprezentant al conştiinţei semenilor săi, nevoit să
colaboreze cu Guvernatorul... Manuscris mereu amînat, apoi respins de editură,
lucru foarte de-nţeles, în fond, pentru că autorul a refuzat orice modificare a
textului său; aşa că BN îl prezintă editurii Albin Michel din Paris. Va apărea
în 1985, abţinând Premiul Libertăţii al Pen-Clubului francez.
La începutul lui 1987 scriitorul se
exilează la Paris. Devine redactor
la revista Esprit. Publică
eseuri, articole, un foarte incitant Jurnal
infidel, dar şi romanele: Cartea
lui Ian Înţeleptul, Îmblânzitorul
de lupi, 1991, Dimineaţa
unui miracol, 1993, Provocatorul,
1997. Texte în care epica şi construcţia romanescă trec în plan secund,
eseistica pe teme de filosofie, religie, morală, etică ocupînd prim-planul.
Pornind de la nuclee poetice, de la intuiţii artistice-psihologice, atras de
ascunzişurile şi chiar ciudăţeniile firii umane, doar în parte stăpân pe soarta
sa, apăsată de trecut, de ereditate, de indescifrabile pornici transmise de
"bătrânii din bătrâni", în continuare scriitorul se doreşte un
cronicar al vieţii, apoi un înţelept ce ni se adresează prin parabole, ca mai
de curând să abordeze frontal probleme de etică-morală-religie. Ar fi deja asumarea
posturii unui factor de influenţare civică a cititorilor, cum se visează uneori
creatorul de artă.
Din câte îmi dau seama, prozatorul Bujor
Nedelcovici este singurul scriitor în viață care se poate lăuda cu o ediție
completă de Opere, în 8 volume, o colecție de mare eleganță, apărută la
prestigioasa editură Alfa din București. A venit de la Paris pentru lansarea la
Tîrgul Gaudeamus a fiecărui volum în parte.
Citeşte mai mult:
http://www.romlit.ro/bujor_nedelcovici
Poezia zilei, Ion Lazu
Ninge în martie
Lui
Bujor Nedelcovici
Ninge într-un horn
Din care iese fum
Ninge tot mai dens
Copleşitor
Şi întoarce fumul din drum
Îl îndeasă la loc în cărbuni
Astupă flacăra
Reaşează focul în
Miezul însuşi al Pământului.
1978
Alţi scriitori:
Margareta Sterian, n. 1897
Radu Brateş, n. 1913 - d. 10 iulie 1973
Serafim Saka, n. 1935
Ștefan Ion Ghilimescu, n. 16 martie 1947
Haralambie Grămescu, m. 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu