14 martie: Alexei Mateevici, n. 14 martie 1888 - d. 24 august 1917

 

 

Limba noastră

 

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

 

                           

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte,

Ca viteazul din poveste.

 

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

 

Limba noastră-i graiul pâinii,

Când de vânt se mişcă vara;

În rostirea ei bătrânii

Cu sudori sfinţit-au ţara.

 

Limba noastră-i frunza verde,

Zbuciumul din codri veşnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeşnici.

 

Limba noastră-s vechi izvoade,

Povestiri din alte vremuri;

Şi citindu-le-nşirate,

Te-nfiori adânc şi tremuri.

 

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slavă-n ceruri,

Să ne spuie-n hram ş-acasă

Veşnicele adevăruri.

 

Limba noastră-i limbă sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng şi care-o cântă

Pe la vatra lor ţăranii.

 

Înviaţi-vă dar graiul

Ruginit de multa vreme,

Ştergeţi slimul, mucegaiul

Al uitării-n care geme.

 

Strângeti piatra lucitoare,

Ce din soare se aprinde,

Şi-ţi avea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

 

Nu veţi plânge-atunci amarnic

Că vi-i limba prea săracă

Şi-ţi vedea cât îi de darnic

Graiul ţării noastre dragă.

            

Răsări-va o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

          Chişinău,17 iulie 1917

 

***

Născut  la Căinari, sat pe malul drept al Nistrului, ca fiu al unui preot şi al unei fiice de protopop, familia se mută după 5 ani în satul Zaim, unde viitorul poet îşi petrece copilăria, într-o ambianţă românească, păstrătoare a tradiţiilor neamului. Va face şcoala primară în localitate, apoi şcoala teologică de la Chişinău, absolvită în 1902 "cum laude": Urmează seminarul, terminat în 1910 după care merge la Academia teologică din Kiev, unde îşi desăvârşeşte pregătirea teologică dar şi cercetările privind moştenirea culturală românească, până în anul 1914, când revine la Chişinău, deja căsătorit. 

Încă din 1907 publicase poezii şi articole pe teme de folklor, limbă şi credinţă. O activitate febrilă, mai ales în anul 1917, când scrie numeroase poezii, studii teologice şi filologice. Limba noastră este scrisă pe data de 17 iulie, iar după nici o lună va deceda, la numai 29 de ani, bolnav de tifos exantematic, în condiţiile războiului. N-a mai apucat să trăiască, precum ar fi meritat din plin, bucuria Unirii din anul ce avea să vină, nici celelalte bucurii şi pătimiri ale neamului urgisit din care s-a ridicat şi pentru care a vibrat ca nimeni altul. Poezia Limba noastră este nu doar capodopera poetului basarabean, ştiută pe dinafară de toţi românii de pretutindeni, murmurată în clipe de adevărată spiritualitate, ci este poate cea mai frumoasă odă ridicată limbii române, de când s-a ivit pe pământ şi până astăzi.

Un cult al acestei poezii este întreţinut de intelectualii basarabeni, în nădejdea redeşteptării conştiinţei naţionale a românilor dintre Prut şi Nistru. Bustul poetului, sculptat de unul dintre foştii colegi de seminar, se află la Chişinău, pe Aleea clasicilor.

 

Poezia zilei: Marta Petreu, n. 14 martie 1955

 

 

Rugăciunea de dimineață

 

Eu am mizat pe poeme. Am mizat

pe cărţi savante deştepte

am mizat pe zeci de alte prostii din hârtie. Zadarnic.

Eu am vrut să am un copil. Şi nici un bărbat

nu şi-a lăsat vie sămânţa rod să crească în mine

Am mizat pe iubire. Nici un bărbat

nu m-a vrut pe mine femeie

(poate soră mamă femeie de casă

poate iarbă de mare poate cârpă de praf)

 

Am mizat pe câteva lucruri calde ale vieţii. Degeaba

Totdeauna degeaba

 

Acum mizez pe nimic. Nu-mi mai pasă

În solzii mei de peşte stau ca o spadă de oţel

Liberă sunt: nu am suflet. Nici o speranţă

Nimicul creşte. Creşte nisipul

Creşte lumina. Pielea mea s-a făcut transparentă

ca apa. Văd prin carne oasele mele subţiri

mlădioase ca lemnul de sânger. Îmi văd scheletul

Văd mineralele pure. Calciu. Fosfor

Fier şi magneziu. Argintul din glezne

 

Peste un secol

voi fi un nor de atomi. Liberi de suflet

Liberi de sens

 

Domine. Tată. Vreau

niciodată să nu mai am trup. Niciodată

suflare de viaţă

Nu trup de om. Nu destin de femeie. Nimic

Doar nimic.

Un nimic ce nu-şi aminteşte. Fără durere

Domine. Un nimic în nimicul căderii.

 

(preluare de pe Internet) 

 

Alţi scriitori:

Al. Macedonski, n. 1854

Al. Paleologu, n. 14 martie 1919, București - d. 2 septembrie 2005