22 mai: Vasile Andru, n. 1942
Sucevean din comuna Muşeniţa, din părinţi agricultori, îşi face şcoala în comuna natală, liceul la Siret şi Rădăuţi, după care urmează Filologia din Iaşi, secţia franceză-română. Profesor de liceu, apoi asistent la Institutul Pedagogic din Suceava, 1967-1975, se strămută la Bucureşti, ca redactor. Debutase cu publicistică încă în 1969, apoi se consacră prozei scurte şi romanului, editând nu mai puţin de 25 titluri. Între timp s-a orientat spre practicile sapienţiale, spre isihasm şi textele iniţiatice, beneficiind de stagii la Roma, Paris, în India, la Athos, în Australia.
Urmărindu-i iniţiativele isihaste,
psihoterapeutice, textele, pelerinajele, interviurile, este mai greu de
stabilit cărei religii tradiţionale ar putea fi ataşat Andru. Declarat creştin
ortodox el este într-o asiduă căutare a unor modalităţi personale de a intra în
dialog cu divinitatea, cu sine însuşi, ca esenţă umană. Este însă în afară de
orice dubiu vocaţia interogativă şi rîvna isihastă a personajului care
reuşeşte să facă prozeliţi, lucru foarte rar la noi.
Scrieri literare: Yutlanda posibilă (1970) - debut în volum; Mireasa vine cu seara (1973); Mirele (1975); Arheologia dorinţelor (1977); Noaptea împăratului (1979; O zi spre sfârşitul
secolului (1983); Turnul (1985) ;Progresia Diana (1987); Muntele Calvarului
1991; Memoria textului (1992);
Proză, eseuri, interviuri (1995);
Un univers cu o singură ieşire (1997);
Păsările cerului (2000) -
premiul internaţional Balkanika 2000; Cel mai îndepărtat paradis (2001); Veacul meu, fiara mea, 2012; Pustia se lumește, 2014.
Citeşte mai mult:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Andru
http://www.edituraherald.ro/authordetail.asp?cod_autor=146
http://www.rostonline.org/rost/nov-dec2004/andru.shtml
Poezia zilei, George Bacovia, m. 22 mai 1957
Nervi de primăvară
Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraş, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri şi păreri ...
O lungă desertare zvoneşte împrejur,
E clar şi numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri ...
Apar din nou ţăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orişicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri
? !
Urmăriţi câteva fragemente dintr-un
recital Lidia Lazu: George Bacovia - Amurg violet, susţinut la Tinerimea Română, împreună cu pianista Ilinca
Dumitrescu şi fagotistul Vasile Macovei.
BACOVIA în recitalul Lidiei Lazu ”Amurg
violet”
Pansele negre...:
http://www.youtube.com/vatch?v=-bQEYKn9Cww
CARBONIZATE FLORI, NOIAN DE NEGRU:
http://www.youtube.com/vatch?v=Ri-WUOShcqA
muzica sonoriza orice ecou:
http://www.youtube.com/vatch?v=43vDBXXQC7E
acorduri, arpegii, armonii:
Alte fragmente se află pe YouTube.com
Alţi scriitori:
Andrei Mureşanu, n. 1816
I. C. Chiţimia, n. 1908
Maia Belciu, n. 1926
Ion Călugăru, m. 1956
Matei
Gavril, 3 octombrie 1943 - 22 mai 2008
23 mai: Iordan
Chimet, n. 18 nov. 1924 - d. 23 mai 2006.
Dintr-o familie simplă de români din
Galaţi (tatăl grefier, mama Paraschiţa...), a urmat cursurile liceale în oraşul
natal (1944), apoi Literele la Bucureşti (1948), iar mai târziu a
absolvit Dreptul (1957). Dar deja debutase cu meşteşugite versuri avangardiste
în Revista Fundaţiilor Regale. Acest om exemplar, fără ambiţii personale,
devotat înaltelor idealuri umaniste, democratice, slujindu-le cu puritate şi
ardoare, considerat de cei ce l-au cunoscut "o minune de om",
"un scutier al iluziei", s-a alăturat unui grup de intelectuali din
Asociaţia Eminescu: Constant Tonegaru, Vladimir Streinu, Pavel Chihaia,
străduindu-se să-i ajute pe confraţii ajunşi la ananghie, distribuind pachete
de la Crucea Roşie, imediat după război, pe vremea foametei, când noul Regim se
instala, cu ajutorul armat al sovieticilor. Din această acţiune donchijotească,
unii militanţi au nimerit la puşcărie, i-am amintit la această rubrică
pe Tonegaru şi pe Mihadaş. Ceilalţi au fost amnistiaţi, însă ţinuţi sub
supravegherea strictă a Securităţii. (Nici acum nu-mi intră în cap cât de
departe au împins zelul lor oamenii poliţiei politice, nenorocind/lichidând
fizic indivizi şi familii, o întreagă pătură de intelectuali, numai ca să
le fie lor bine, să le meargă salariul, să avanseze în grad şi funcţie. La
adăpostul Statului pe care îl slugăreau, la modul criminal...)
Destul de târziu, într-o perioadă de
relativă destindere, Iordan Chimet reuşeşte să-şi vadă publicate unele dintre
manuscrisele definitivate cu două decenii înainte: Filmele vestului sălbatic,
1966; Comedia burlescă,
1967; Lamento pentru
peştişorul Baltazar, 1968; Eroi, fantome, şoricei; Închide ochii şi vei vedea Oraşul, 1970; aceste cărţi l-au făcut
preţuit îndeosebi de cititorii tineri şi de neconfundat printre scriitorii
momentului. În 1972 apare O
antologie a inocenţei, carte devenită best seller, vândută pe sub mînă.
Cititorul percepuse mesajul antitotalitarist al textelor antologate (din
literatura întregii lumi, desigur). După care autorul se instalează într-un soi
de protest mut, nemaipublicând ani la rând. Solidar cu alţi disidenţi, nu
a făcut niciodată caz de aceasta, însă a continuat să corespondeze cu mari
oameni de litere de peste graniţă, iar unele cărţi i-au fost comentate cu
entuziasm în străinătate, preluate şi de semnatarii Cartei 77 din Cehoslovacia. Cenzura, avizată,
îi blochează accesul la tipar.
Abia după Decembrie 1989 apare antologia Dreptul la memorie, în 4
volume. Le-am interceptat la Bistriţa-Năsăud, unde mă aflam în campanie
geologică - şi m-am considerat un norocos. Impecabilul stilist a mai publicat: Cele două Europe, cele două Românii,
2004 carte ce se adresează conştiinţei civice a românilor; dar a scris şi
memorialistică: Cartea prietenilor mei, 2005.
Pe autor l-am preţuit la superlativ, dar
ca om nu am reuşit să-l identific, chiar de ne vom fi intersectat paşii,
privirile. Prietenul poet Ion Murgeanu îl evocă în perioada când fucţiona ca
suplinitor în judeţul Galaţi, venit anume pentru a participa la o lectură
publică. De o modestie şi delicateţe extremă. Inconturnabilă.
Nu mă mai mir că, la doar 2-3 ani de la
dispariţia sa, când mă interesam de aprobarea pentru o placă memorială a
acestui scriitor singular printre co-breslaşi, nimeni din blocul unde a locuit
două decenii nu şi-l aducea aminte:
*
Am pus placă memorială la intrarea unui
bloc de 8 etaje de pe Bdul Nicolae Grigorescu nr. 18, S.III.
*
Poezia din lift, când am fost în blocul lui Iordan Chimet:
Al. Macedonski
*
Era oraşul de-altădată
Sub plopi de-argint muiaţi în soare
O verde oază fermecată
Cu repezi ape cântătoare
Pe-oricare străzi cântau izvoare
Şi sărutat de flori ce-mbată
Trăia oraşul de-altădată
Sub plopi de-argint, muiaţi în soare.
Cine să fi lipit acest afiş, nemaiîntâlnit
de mine prin alte holuri de bloc, prin lifturi? Nu e cumva mîna abstractă a scriitorului nostru?
(Şi iată cum, printr-o întâmplare, - căci
nu am studii filologice - identific sursa inspiraţiei lui Daniel B., din
descrierea Bucureştiului de altădată...)
Adresele pe care cu atâta trudă le obţin
de la Uniune, de la cunoscuţi, din cartea de telefon etc., se rezumă la stradă
şi număr, dar sunt uneori 7-8 scări, îţi poţi pierde o zi ca să le bântui,
adesea fără rezultat.
Revin acasă obosit, după drumuri
nesfârşite prin cele cartiere muncitoreşti, cu străzi, grupuri de blocuri şi
numerotări complet aiuristice, care m-au buimăcit, nu alta. Rezultatul concret,
pe cât de dezamăgitor? Azi, doar două adrese!
Adriana Bittel: O minune de om (în Rom.lit): http://www.romlit.ro/o_minune_de_om_iordan_chimet
Andrei Ursu> http://www.revista22.ro/despartire-de-iordan-chimet-2811.html
Alţi scriitori:
Garabet Ibrăileanu, n. 1871
G. M. Cantacuzino, n. 1809
Vladimir Streinu, n. 23 mai 1902, Teiu - d. 26 noiembrie 1970, București
Valeriu Armeanu, n. 1946
"D:\Desktop\Rața cu 9 bobocei.mp4"
"D:\Desktop\Cormoranul a prins peștele.mp4"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu