15 mai: Petru Ursache la 82 de ani! (n. 15 mai 1931- m. 7 august 2013)
S-a născut
în comuna Popeşti, jud. Iaşi, a făcul Liceul Naţional din Iaşi, absolvit în
1951, cînd a devenit student la Filologie, cu licenţa în 1956. Doctoratul în
1971. Profesor universitar, conducător de doctorate în etnologie, folclor,
estetică, istorie literară. Începuse în 1958 o carieră universitară la aceeaşi
Facultate, ca asistent, apoi a urcat treptele ierarhiei didactice: lector,
conferenţiar şi a devenit profesor universitar la catedra de Literatură română
şi literatură comparată, 1992-2001.
Debut în
revista Scrisul bănăţean, 1958. A urmat un şir impresionant de
cărţi publicate, la cele mai prestigioase edituri din ţară:
Volume
publicate (selectiv): „Sezătoarea”
în contextul folcloristicii (1972), Poetică folclorică (1976), Prolegomene
la o estetică a folclorului (1986), Eseuri etnologice (
1986 ), Titu Maiorescu. Esteticianul (1987), Camera
Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade ( 1993 ), Etnoestetica (1998), Mic
tratat de estetică teologică (1999), Cazul Mărie. Sau despre
frumos în folclor (2001),
Sadovenizînd,
sadovenizînd. Studiu estetic si stilistic (2005), Înamorati întru moarte.
ErosPoesis la Cezar Ivănescu (2006), Antropologia, o stiintă
neocolonială (2006), Etnosofia (2006 ),
Camera
Sambô. Introducere în opera lui Mircea Eliade, editia a doua, revăzută si dezvoltată (2008),
Mic
tratat de estetică teologică, editia a doua (2009), Omul din calidor, 2012;
Mioriţa, 2013.
Citeşte mai mult:
http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1329&Itemid=112
http://www.omniscop.ro/slider/petru-ursache-%E2%80%93-80/
***
Magda
Ursache şi Petru Ursache sunt prietenii mei prin cărţi. Puţini prieteni din
această categorie, însă minunaţi. După ani şi ani de când ne citim prin
reviste, ne-am şi întîlnit de câteva ori, la târguri de carte, la lansări ale
editurilor Ideea Europeană şi Eikon, la Premii literare, dar şi la
recitalul Eminescu-Frumoasa fără corp, pe care Lidia Lazu l-a dat
la Casa Eminescu din Grădina Copou, pe 15 iunie 2009, la 120 ani de la trecerea
în eternitate a Poetului naţional. Foarte simplu spus, prietenia noastră îşi
are temeiul în admiraţia pentru scrisul temeinic al celuilalt, în încrederea
deplină cu privire la calitatea intelectuală şi de conştiinţă a prietenilor cu
care viața ne-a îmbogățit. Ea se bazează pe iubirea de frumos, de adevăr, pe
respectul demnităţii umane, iar simplul gând că perechea Ursache există, acolo,
pe Bulevardul Copou din Dulcele Târg, unde încă nu i-am vizitat, dar de unde
primim cu promptitudine noile cărţi apărute și mesaje de solidarizare
intelectuală, ne umple de bucurie şi, cu o vorbă mare, ne vindecă de tot răul
vieţii literare, în care de voie-de nevoie ne mişcăm. Sfatul lor prietenesc şi
competent, de la distanţă, ne-a fost mereu folositor, fie că era vorba de lista
scriitorilor propuşi pentru plăci memoriale, de lista celor ce merită să fie
înscripţionaţi pe Memorialul scriitorilor încarceraţi sub regimul
comunist. Poate părea de necrezut, dar nici un scriitor bucureştean nu a
găsit cu cale să scrie despre cele 200 plăci memoriale pe care le-am fixat în
Capitală. Sau despre cealaltă iniţiativă a mea, cu scriitorii victime ale
terorii roşii. A făcut-o Magda Ursache, . Cei doi prieteni ieşeni au primit cu
viu interes romanul meu Veneticii, despre refugiul basarabenilor
din primăvara lui 1944 şi despre tot ce-au pătimit ca exilaţi în propria
ţară.... Cuvintele lor de apreciere, de înţelegere m-au făcut să cred că n-am
perseverat într-o eroare, cum se mai întâmplă condeierului. Revederea cu cei
doi Ursache ot Yassi este de fiecare dată o emoţie aleasă şi o
mică sărbătoare sufletească.
***
"Oliolio,
frate răzleţ,
N-ai venit
să ne mai vezi
Cât mai sunt
grânele verzi!
Că dacă se
vor usca,
Mult om
plânge şi-om ofta.
Cum te plâng
surorile
Pe toate
cărările..."
Cu aceste
versuri de început ale unei balade basarabene, dintr-un manuscris inedit al lui
Th. Roşculeţ, datat 1929-1930, se deschide ultimul capitol al studiului
monografic Omul din calidor, despre scriitorul Paul Goma şi despre
opera sa, publicat în anul 2012 de Petru Ursache la editura clujeană Eikon. În
autograful cu care m-a dăruit autorul se specifică: "această carte despre
un martir al verbului "de la Nistru pân-la Tisa". Poate că n-ar mai
fi nimic de adăugat, peste cele precizate de autorul însuşi în această
dedicaţie: Paul Goma -, un martir al scrisului. Punct. Este esenţialul în
"cazul Goma".
Mă grăbesc
să spun că este o carte fără pereche în istoriografia românească, deschizătoare
de drumuri în domeniu. S-a adunat multă gheaţă istorică între Prut şi Nistru,
de fapt în spaţiul de insecuritate dintre Rusia şi restul Europei... Mi-l
închipuiam pe Paul Goma ca un crucişător ce sparge această gheaţă seculară. Iar
de curând îl simt pe Patru Ursache precum un al doilea spărgător de gheaţă,
trăgînd o altă pârtie, cu intenţia de a se alipi celui precedent, în lucrarea
lor temerară...
Am citit
cartea "în dârdoră", subliniind, notând, făcându-mi însemnări - e un
eseu teribil, ce desfundă izvoarele istoriei recente şi le lasă să curgă în
voia lor, dezgrădite, după legile naturale. Este vorba despre izvoarele a ceea
ce iubim şi gândim noi ca întruchipând românitatea, o parte dintre
intelectualii acestor vremuri de restrişte. Dar cum se vor fi întâlnit
cei doi: Goma şi Ursache, în această iniţiativă? Afirmă P.U.: "Dacă toate
se pun cap la cap, însăşi viaţa lui Paul Goma este o capodoperă". Ce ştiam
noi despre Paul Goma, de-i vom fi citit cărţile, romanele, jurnalele,
pamfletele? Că este un om incomod, certat cu toată lumea, intratabil. Ai spus
asta şi ai încheiat capitolul. Cine are timp de despicat firul în patru?
(probabil chinezii, în stare să sculpteze într-un fir de păr o caravană de
cămile...) Noi, nu! L-am clasat pe Goma, nu ne mai pierdem timpul cu un
"caz" ca acesta... Ci vine Petru Ursache şi, pornind de la trista
constatare că "Nu cunosc alt scriitor român căruia să i se fi impus o
grilă de receptare mai nedreaptă şi mai de nepătruns în propria cultură, spre
cititorul de acasă...", cu o răbdare şi o atenţie şi o putere de
cuprindere şi de înţelegere unice la noi, eseistul ieșean "ia la
mână" tot ce a scris Paul Goma într-o viaţă de om, descâlceşte,
analizează, compară, pune în discuţie toate aspectele literare, toate
implicaţiile sociale, politice, ideologice, mereu chestionând textul: de unde
vine, cu ce îndreptăţire, în ce scop, cu ce mesaj? şi întrebând viaţa de zi cu
zi a scriitorului: în ce împrejurări, cu ce constrângeri, din ce cauză s-au
întâmplat toate nenorocirile, cumulate într-o singură existenţă? Ce a însemnat
pentru Goma copilăria în satul Mana din preajma Orheiului, ce a însemnat
refugiul în Transilvania, arestarea tatălui, liceul stalinist, studenţia
curmată, arestarea, dizidenţa, iar arestarea, lupta cu cenzura, cărţile
interzise, Mişcarea Carta 77, exilul, lansarea la nivel european, colaborarea
la Europa liberă, cu tot ce i-au adus acestea, în bine, dar mai ales în rău şi
în mai rău. Un temperament de luptător inflexibil, care nu are decât o lumină
călăuzitoare: Adevărul şi numai adevărul! Adevărul lui, desigur, dar care musai
să fie spus până la capăt, peste toate reticenţele şi prudenţele şi... Despre
tot ce s-a trăit în România sub comunişti, dar şi ce s-a întâmplat mai înainte,
în perioada basarabeană. Pe cine mai interesează cu adevărat la noi, azi,
problema Basarabiei şi a Bucovinei, teritorii răpite şi iar răpite, prin
Diktat, apoi prin Tratate la nivel mondial, parafate de toate puterile lumii
democratice, pe cât de nedrepte în fapt, nemiloase, mutilante? O cauză
pierdută, o problemă închisă, nu? Câţi ani vor mai trece, un deceniu, două,
cinci? şi nu se va mai şti ce-a fost cu românii din Basarabia şi Bucovina, ce
teribile pătimiri i-au strivit, sub tăvălugul asiatic... Rusia merge mai
departe, Uscaina merge mai departe, se vor şterge şi ultimele dovezi etnice
despre preexistenţa românilor în Maramureşul istoric, în nordul Bucovinei,
chiar în Basarabia. Vor fi moldoveni cu patalamale europene, pe când noi nu vom
fi decât nişte români perdanţi la roata istoriei. Gurr-ra!
Au trecut 22
de ani de la Revoluţie şi Paul Goma este în continuare privat de cetăţenie şi
de drepturile ce decurg din aceasta. La 75 de ani nu a fost chemat în ţară,
sărbătorit nici atât. Cei de dincolo de Prut, mai parşivi, s-au făcut a-l
invita, însă fără...
Şi, în
această situaţie ce părea să se înfunde definitiv, apare Petru Ursache, să
arunce în aer toată urzeala care-l însingurează-îmbălsămează-ocultează pe
Scriitor; eseistul şi savantul ieşean repune lucrurile în adevărata lor lumină,
le redă înţelesul furat, ocultat, răstălmăcit de 5 decenii. Dar cine este Petru
Ursache?Profesorul, nu? Doctor în etnografie, folclor, estetică, istorie
literară. A făcut dovada că îi sunt cunoscute îndeaproape datele esenţiale cu
privire la români, la istoria naţională, la viaţa socială și culturală, la
folclorul, dar şi la credinţele populare, la creştinism şi ortodoxie. I-a
asimilat pe marii folclorişti, etnografi, antropologi din celălalt veac. A fost
acesta un bun temei pentru a se apropia de fenomenul cultural din contemporaneitate,
dincolo de amatorism. A studiat îndeaproape literatura carcerală, imensă,
preţioasă, încă neevaluată ca fenomen paraliterar, de conştiinţă, a stăruit pe
aspectele de martiriu ale insului încarcerat, cele prin care ne sunt
îndreptăţite aspiraţiliile de naţiune ce-şi merită locul în istorie. Martirii
din sistemul concentraţional românesc, dar şi conaţionalii noştri de dincolo de
Prut, neantizaţi în Gulagul sovietic.
Cine atunci
să-l înţeleagă mai bine pe Paul Goma cu ale sale cărţi despre "Basarabia
răpită": Din Calidor, Arta refugii, Basarabia, Săptămâna roşie,
câte altele. Îl poţi departaja pe scriitor de copilăria sa, de trecutul şi de
amintirile sale, de suferinţa învăţată deodată cu azbuchea? Asta niciodată.
Paul Goma nu este un ficţional în sensul curent al cuvântului; el scrie în
devălmăşie, după un dicteu al firii sale rebele, neadmiţând constrângeri
formale, însă mereu depunând mărturie despre ce-a trăit şi gândit şi suferit -
şi despre care îşi pune şi ne pune neîncetat întrebările cele mai ardente,
esenţiale. De ce ne-a fost smulsă Basarabia în 1812? De ce am recâştigat-o abia
în 1918, în ce împrejurări? De ce ne-a fost răpită încă o dată în iunie 1940?
Pe mîna cui am pierdut-o? Cum s-au întâmplat realmente lucrurile, la nivel
continental dar şi la nivelul satului Mana, unde o familie de învăţători români
a suportat toate ponoasele inimaginabile. Cum s-au comportat minoritarii ruşi
şi evrei la momentul Ocupaţiei? În decursul acelui an, din iunie 40 până în
iunie 41? Atenţie!, era o ocupaţie, teritoriul a fost cedat fără împotrivire,
fără rezistenţă armată, fără un singur glonţ tras... Concret; cum ar fi de
justificat violenţa la nivel de etnie a evreilor, care s-au dedat la crimă
organizată? Paul Goma prezintă faptele, de alţii contestate, ori ocultate, şi
caută mobilurile acestor atrocităţi. Şi care ar fi explicaţia că, peste un an,
la înaintarea armatelor germano-române spre Nistru, s-a trecut, cu sau fără ordin
explicit, la curăţarea teritoriului de elementul evreiesc? Principal act de
acuzaţie împotriva românilor: "invadatori şi fascişti". Termeni cu
care au fost îndoctrinaţi timp de 50 de ani locuitorii dintre Prut şi Nistru,
de rusificatorii aduşi pentru a-i dislocui pe localnici - şi propaganda nu a
încetat nici azi. Or, Paul Goma consideră că lucrurile trebuie repuse în
adevăraţii lor termeni. Scrie Săptămâna roşie. Îşi pune în cap
toată stânga vest europeană, majoritar evreiască. Cum?!? Ce vrei să spui dumenata?
Evreii au comis atrocităţi în iunie 1940? Minciuni sfruntate! Se înţelege, ei
ar vrea să nu se vorbească decât despre Holocaust, despre evrei ca victime. Dar
vine Paul Goma, singurul scriitor care simte că nu are nimic de pierdut, dacă
este vorba să repunem adevărul în drepturile sale. Vine apoi Petru Ursache şi
ne prezintă cazul Wiesel, laureat Nobel, descins la Sighet, ca să vadă locurile
natale, strada de unde i-au fost ridicaţi cei din familie, pentru Aushwitz. Dar
refuzând să facă nişte paşi, pentru a vizita cimitirul săracilor şi Memorialul
de la Sighet, unde a avut loc o hecatombă a intelectualităţii româneşti, sub
indicaţiile comuniştilor cominternişti evrei de la noi. Aceste lucruri cu
obstinaţie dosite, bruiate, ca să nu se vorbească niciodată despre greşelile
evreilor, de dinainte de război, din vremea flagelului, de după aceea şi în
continuare.
Omul din
calidor, o carte care
sparge încă o dată gheaţa ideologico-politică, spre a se drena Marele Rău al
Istoriei contemporane. Prin darea în vileag a tuturor mârşeviilor, indiferent
cine le-ar fi comis şi sub ce imbold, ordin etc.
***
Pentru cei
interesaţi de problema Basarabiei ocupată şi reocupată de ruşi şi de sovietici,
cu graniţe mereu schimbate, sfârtecate, împărţită între Republica Rusă şi
Ucraina, ca să nu se mai ştie ce şi cum, citiţi o prezentare sintetică făcută
de Liviu Ioan Stoiciu pe blogul său, pe data de 16 mai, Ziua de doliu pentru
Basarabia, la 200 ani de la Anexarea de Imperiul ţarist, prilej cu care
teritoriul Moldovei dintre Prut şi Nistru a fost botezat Bessarabia:
http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/05/de-la-o-anexare-la-alta-a-basarabiei-zi-de-doliu-la-chisinau-urss-a-vrut-sa-desfiinteze-romania-despre-praful-imperiilor/#more-32097
|
|
|
Radu Voinescu, Magda
Ursache, Petru Ursache, la Târgul Gaudeamus, 2009 |
|
|
|
|
Alţi scriitori:
N. Beldiceanu, n. 1881
Aurel Martin, n. 1926
Sonia Larian, n. 1931
Horia Pătraşcu, n. 1938
Ioan Barbu, n. 1938
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu