20 decembrie: Magda Ursache, n. 20 dec. 1943
Debutase publicistic în Cronica, 1968, cu o recenzie la
volumul Rod, de Cezar
Ivănescu, iar editorial în 1973 cu A
patra dimensiune. Eseuri
despre poezia contemporană. Scria despre lirica unor A. E. Baconski, Marin
Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu şi alţii. După Decembrie 1989 a
început să publice romane, cărţi de eseuri, culegeri de cronici literare, de
publicistică, totodată colaborând cu etnograful şi istoricul literar Petru
Ursache (a cărei soţie este) la volume de exegeză privind cultura românească. O
notă specială au romanele "cu cheie" ale Magdei Ursache, scrise
într-o formulă postmodernă, combinaţie de ficţiune, de eseu, comentarii,
jurnal, rememorare, pamflet etc, totuşi punând la lucru mai mult decât o
formulă a postmodernităţii, anume o reţetă personală, prin care autoarea îşi
valorizează neobişnuita-i înzestrare scriitoricească, dar şi verva
intelectuală, dispoziţia ludică, stilul delectabil etc. Sunt datele curente
despre Magda Ursache, accesibile acum şi pe Google. Nu stăruim acum, o vom face
cu altă ocazie, miza fiind ieşită din comun.
Totuşi, pentru că în mod indubitabil (dacă
nu cumva unanim acceptat) autoarea este considerată cel mai combativ condei al
acestor ani (indiferent de vârstă, sex, filială, bisericuţă etc), un
temperament bătăios ("Magda, fii bărbată!"), mergând cu dezvăluirile
şi desfiinţările până în pânzele albe, nu mă pot abţine să mă întreb: Cum ajunse Iaşul / Să-şi găsească Naşul? (Pentru că nu-mi amintesc
vreun alt caz în care scriitorimea unei urbe, dar şi universitarii, gazetarii,
editorii, intelectualii "toată floarea cea vestită..." să fi fost în
aşa măsură "scuturaţi"-purecaţi-deratizaţi, până le-au căzut de pe
chip absolut toate măştile, prefăcătoriile, lucrăturile, uneltirile etc?! ).
Poate că "dulcele târg" va fi început să aibă "o problemă"
chiar din clipa în care i s-a înscenat Magdei Ursache "greşeala" care
a adus după sine demiterea, luarea dreptului de semnătură. Deşi premize
neliniştitoare vor fi existat şi până atunci: Să faci liceul la Buzău, de unde
au pornit atâtea mari personalităţi ale culturii noastre... Să termini
facultatea cu diplomă de merit... femeie fiind, o domnişoară, o
ingenuă..., ca dintru început, la locul de muncă şi în viaţa literară a cetăţii
să ignori ierarhiile, convenienţele, să nu faci pasul înapoi în faţa
autorităţii constituite, omologate; să nu le dai nicio şansă lor,
Bărbaţilor puternici ai vremii, pe motive de "eu ştiu mai bine!",
"eu am parcurs la rând tomurile Bibliotecii...". Apoi, zic eu, toate
astea seamănă a sfidare, a afront, nu? A "zacherlină" (G.
Topârceanu). Cine te crezi dumneata, "stimată doamnă domnişoară"?,
vorba lui Nichita. Vrei să "răstorni căruţa cu mere?", ca să-l cităm
şi pe clasicul englez. Pentru securişti, pentru sicofanţii universitari
ori gazetari improvizaţi ori activişti culturali, ori toate la un loc, a fost o
bagatelă să o înlăture pe Magda Ursache de la revistă. De la catedră... Mai
oricine ar fi tras concluzii oportune, după lovituri atât de profesionist
aplicate, eficiente etc... (Te trezeşti din pumni, arunci prosopul etc). Nu
însă şi Magda Ursache! Cei 15 ani de înlăturare din publicistică, în loc să
devină un handicap de nesurmontat, o descalificare pe viaţă, s-au transformat -
prin lecturi intense, incredibile -, în marele atuu al Magdei U., constituită
de la an la an într-o bombă cu ceas. Şi, cum-necum, ceasul acela a şi venit. Universitatea care ucide, iată
o privire din interior, neiertătoare, demitizantă, asupra intelectualilor
universitari de carton care se instalaseră doctoral-academic la Al. I Cuza.
Cine ar fi putut pune în pagină, cu mai mare acurateţe, intrigăriile
securistice, coalizarea nonvalorilor, "înscenările" care aveau să
ducă la marginalizarea (la moartea...), unui cercetător destoinic, dedicat
muncii sale? Alte dezvăluiri - alte demascări cu mijloacele stilistice
magistrale privind lucrăturile "organelor", în volumul din 2000, cum
nu se poate mai bine intitulat: Strigă
acum..., zicere preluată din Cartea
lui Iov, şi care frază se continuă în text astfel: "...dacă se va găsi
cineva care să te audă!"...
Odată perfectată în toate articulaţiile
sale imbatabile (precum la vreme de război tancurile T34), formula romanescă a
autoarei este pusă la lucru în Conversaţie
pe Titanic, 2001. Însă pare evident pentru cine cunoaşte măcar fragmentar
activitatea publicistică a Magdei Ursache că nici măcar această formulă nu-i
oferă auroarei suficient spaţiu strategic pentru marile-i manevre, pentru a
spune câte are de spus despre fauna intelighenţiei iaşiote în speţă -, un
bestiar de securişti reciclaţi, mutaţi fără jenă, cu imens tupeu, în noile
combinaţii din pseudo-democraţia ce s-a instalat prin dislocarea Dictaturii. O
conştiinţă trează, un spirit lucid, oripilat de mucavalele pseudoliberale, nu
poate decât să se indigneze de relele alcătuiri, să se revolte fără margini în
faţa celor decişi că "la vremuri noi tot noi!" - , acest Rău de România, 2003...
Nici o mirare că se teme o lume să nu
stârnească fulgerele acestei Zeus tonans al publicisticii contemporane.
În mod firesc, Magda Ursache îşi îndreaptă preferinţele spre un Paul Goma, spre
Gheorghe Grigurcu, spre Luca Piţu, spre DRP, Radu Mareş, Leonard Gavriliu,
Cassian Maria Spiridon, Radu Ulmeanu, Vasile Andru, iar dintre cei ce ne-au
părăsit, spre Tudor Arghezi, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Ioanid Romanescu .
după cum reiese din materia volumului Vieţi
de cărţari contimporani, 2012. Altfel spus, chiar cu vorbele autoarei:
"Micul ei eroism... într-o lume de prostcrescuţi" (Bursa de iluzii,
p. 85).
LA MULŢI ANI, MAGDA URSACHE !!! Cu
sănătate, putere de muncă, inspiraţie, cu Bărbăţie şi Credinţă spre a combate
pe linia întâi a frontului literelor române! Lazu
P.S. Fragmente din "Vieţile
cărţarilor contimporani după
Magda U" au fost postate, cu acordul autoarei, pe acest blog, la
începutul verii acestui an. I.L.
Opera
literară: • A patra
dimensiune, Iaşi,
1973;• Universitatea care
ucide, Iaşi, 1995;• Astă vară n-a fost vară..., Iaşi, 1996;• Strigă acum..., Iaşi, 2000;• Conversaţie pe Titanic, Iaşi, 2001;• Rău de România, Iaşi, 2003;• Bursa de iluzii, 2005. Ediţii, antologii: •
Magda Isanos, Poezii, postfaţa editorului, Bucureşti,
1974;• Mircea Eliade, Meşterul
Manole. Studii de etnologie şi mitologie, introducere
de Petru Ursache, Iaşi, 1992 (în colaborare cu Petru Ursache), Arta de a muri, prefaţă de Petru Ursache, Iaşi,
1993 (în colaborare cu Petru Ursache);• Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, prefaţă de Dumitru Stăniloae,
postfaţă de Petru Ursache, Iaşi, 1994 (în colaborare cu Petru Ursache), Puncte cardinale în haos, prefaţă de Petru Ursache, Iaşi,
1996 (în colaborare cu Petru Ursache);• Poezia
creştină românească, postfaţă
de Petru Ursache, Iaşi, 1996 (în colaborare cu Petru Ursache);• Mihai Eminescu, Doina, introducere de Petru Ursache,
Iaşi, 2000 (în colaborare cu Petru Ursache), Luceafărul, introducere de Petru Ursache,
Iaşi, 2001 (în colaborare cu Petru Ursache). Publicistică:• Bolile spiritului critic. Eseuri
atipice, Ploieşti, 2006;• Pe
muchie de hârtie, Bucureşti, 2007;• Să
citiţi bine!, 2010; Vieţile
cărţarilor contimporani, după Magda.U., 2012, Ridică-te Gyr, Ridică-te
Crainic !
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Magda_Ursache
http://ro.wikipedia.org/wiki/Magda_Ursache
Bucureşteancă prin naştere, fiica unui
avocat Alexandru Marinescu, face liceul B. P. Hasdeu din Buzău, cu bacalaureat
în 1961; între 1962-1967 urmează Filologia la Universitatea din Iaşi, absolvită
cu diplomă de merit, devenind apoi redactor la revista Cronica, până în 1975, când i
se înscenează o "greşeală de tipar", fiind destituită din redacţie şi
pierzând dreptul de semnătură, până în 1990. În cei 15 ani de interdicţie a
lucrat 8 ani ca asistent la Filologia din Iaşi, apoi scurt timp la Secţia din
Iaşi a Institutului de Istorie literară, Lingvistică şi Folclor.
Debutase publicistic în Cronica, 1968, cu o recenzie la
volumul Rod, de Cezar
Ivănescu, iar editorial în 1973 cu A
patra dimensiune. Eseuri
despre poezia contemporană. Scria despre lirica unor A. E. Baconski, Marin
Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu şi alţii. După Decembrie 1989 a
început să publice romane, cărţi de eseuri, culegeri de cronici literare, de
publicistică, totodată colaborând cu etnograful şi istoricul literar Petru
Ursache (a cărei soţie este) la volume de exegeză privind cultura românească. O
notă specială au romanele "cu cheie" ale Magdei Ursache, scrise
într-o formulă postmodernă, combinaţie de ficţiune, de eseu, comentarii,
jurnal, rememorare, pamflet etc, totuşi punând la lucru mai mult decât o
formulă a postmodernităţii, anume o reţetă personală, prin care autoarea îşi
valorizează neobişnuita-i înzestrare scriitoricească, dar şi verva
intelectuală, dispoziţia ludică, stilul delectabil etc. Sunt datele curente
despre Magda Ursache, accesibile acum şi pe Google. Nu stăruim acum, o vom face
cu altă ocazie, miza fiind ieşită din comun.
Totuşi, pentru că în mod indubitabil (dacă
nu cumva unanim acceptat) autoarea este considerată cel mai combativ condei al
acestor ani (indiferent de vârstă, sex, filială, bisericuţă etc), un
temperament bătăios ("Magda, fii bărbată!"), mergând cu dezvăluirile
şi desfiinţările până în pânzele albe, nu mă pot abţine să mă întreb: Cum ajunse Iaşul / Să-şi găsească Naşul? (Pentru că nu-mi amintesc
vreun alt caz în care scriitorimea unei urbe, dar şi universitarii, gazetarii,
editorii, intelectualii "toată floarea cea vestită..." să fi fost în
aşa măsură "scuturaţi"-purecaţi-deratizaţi, până le-au căzut de pe
chip absolut toate măştile, prefăcătoriile, lucrăturile, uneltirile etc?! ).
Poate că "dulcele târg" va fi început să aibă "o problemă"
chiar din clipa în care i s-a înscenat Magdei Ursache "greşeala" care
a adus după sine demiterea, luarea dreptului de semnătură. Deşi premize
neliniştitoare vor fi existat şi până atunci: Să faci liceul la Buzău, de unde
au pornit atâtea mari personalităţi ale culturii noastre... Să termini
facultatea cu diplomă de merit... femeie fiind, o domnişoară, o
ingenuă..., ca dintru început, la locul de muncă şi în viaţa literară a cetăţii
să ignori ierarhiile, convenienţele, să nu faci pasul înapoi în faţa
autorităţii constituite, omologate; să nu le dai nicio şansă lor,
Bărbaţilor puternici ai vremii, pe motive de "eu ştiu mai bine!",
"eu am parcurs la rând tomurile Bibliotecii...". Apoi, zic eu, toate
astea seamănă a sfidare, a afront, nu? A "zacherlină" (G.
Topârceanu). Cine te crezi dumneata, "stimată doamnă domnişoară"?,
vorba lui Nichita. Vrei să "răstorni căruţa cu mere?", ca să-l cităm
şi pe clasicul englez. Pentru securişti, pentru sicofanţii universitari
ori gazetari improvizaţi ori activişti culturali, ori toate la un loc, a fost o
bagatelă să o înlăture pe Magda Ursache de la revistă. De la catedră... Mai
oricine ar fi tras concluzii oportune, după lovituri atât de profesionist
aplicate, eficiente etc... (Te trezeşti din pumni, arunci prosopul etc). Nu
însă şi Magda Ursache! Cei 15 ani de înlăturare din publicistică, în loc să
devină un handicap de nesurmontat, o descalificare pe viaţă, s-au transformat -
prin lecturi intense, incredibile -, în marele atuu al Magdei U., constituită
de la an la an într-o bombă cu ceas. Şi, cum-necum, ceasul acela a şi venit. Universitatea care ucide, iată
o privire din interior, neiertătoare, demitizantă, asupra intelectualilor
universitari de carton care se instalaseră doctoral-academic la Al. I Cuza.
Cine ar fi putut pune în pagină, cu mai mare acurateţe, intrigăriile
securistice, coalizarea nonvalorilor, "înscenările" care aveau să
ducă la marginalizarea (la moartea...), unui cercetător destoinic, dedicat
muncii sale? Alte dezvăluiri - alte demascări cu mijloacele stilistice
magistrale privind lucrăturile "organelor", în volumul din 2000, cum
nu se poate mai bine intitulat: Strigă
acum..., zicere preluată din Cartea
lui Iov, şi care frază se continuă în text astfel: "...dacă se va găsi
cineva care să te audă!"...
Odată perfectată în toate articulaţiile
sale imbatabile (precum la vreme de război tancurile T34), formula romanescă a
autoarei este pusă la lucru în Conversaţie
pe Titanic, 2001. Însă pare evident pentru cine cunoaşte măcar fragmentar
activitatea publicistică a Magdei Ursache că nici măcar această formulă nu-i
oferă auroarei suficient spaţiu strategic pentru marile-i manevre, pentru a
spune câte are de spus despre fauna intelighenţiei iaşiote în speţă -, un
bestiar de securişti reciclaţi, mutaţi fără jenă, cu imens tupeu, în noile
combinaţii din pseudo-democraţia ce s-a instalat prin dislocarea Dictaturii. O
conştiinţă trează, un spirit lucid, oripilat de mucavalele pseudoliberale, nu
poate decât să se indigneze de relele alcătuiri, să se revolte fără margini în
faţa celor decişi că "la vremuri noi tot noi!" - , acest Rău de România, 2003...
Nici o mirare că se teme o lume să nu
stârnească fulgerele acestei Zeus tonans al publicisticii contemporane.
În mod firesc, Magda Ursache îşi îndreaptă preferinţele spre un Paul Goma, spre
Gheorghe Grigurcu, spre Luca Piţu, spre DRP, Radu Mareş, Leonard Gavriliu,
Cassian Maria Spiridon, Radu Ulmeanu, Vasile Andru, iar dintre cei ce ne-au
părăsit, spre Tudor Arghezi, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Ioanid Romanescu .
după cum reiese din materia volumului Vieţi
de cărţari contimporani, 2012. Altfel spus, chiar cu vorbele autoarei:
"Micul ei eroism... într-o lume de prostcrescuţi" (Bursa de iluzii,
p. 85).
LA MULŢI ANI, MAGDA URSACHE !!! Cu
sănătate, putere de muncă, inspiraţie, cu Bărbăţie şi Credinţă spre a combate
pe linia întâi a frontului literelor române! Lazu
P.S. Fragmente din "Vieţile
cărţarilor contimporani după
Magda U" au fost postate, cu acordul autoarei, pe acest blog, la
începutul verii acestui an. I.L.
Opera
literară: • A patra
dimensiune, Iaşi,
1973;• Universitatea care
ucide, Iaşi, 1995;• Astă vară n-a fost vară..., Iaşi, 1996;• Strigă acum..., Iaşi, 2000;• Conversaţie pe Titanic, Iaşi, 2001;• Rău de România, Iaşi, 2003;• Bursa de iluzii, 2005. Ediţii, antologii: •
Magda Isanos, Poezii, postfaţa editorului, Bucureşti,
1974;• Mircea Eliade, Meşterul
Manole. Studii de etnologie şi mitologie, introducere
de Petru Ursache, Iaşi, 1992 (în colaborare cu Petru Ursache), Arta de a muri, prefaţă de Petru Ursache, Iaşi,
1993 (în colaborare cu Petru Ursache);• Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, prefaţă de Dumitru Stăniloae,
postfaţă de Petru Ursache, Iaşi, 1994 (în colaborare cu Petru Ursache), Puncte cardinale în haos, prefaţă de Petru Ursache, Iaşi,
1996 (în colaborare cu Petru Ursache);• Poezia
creştină românească, postfaţă
de Petru Ursache, Iaşi, 1996 (în colaborare cu Petru Ursache);• Mihai Eminescu, Doina, introducere de Petru Ursache,
Iaşi, 2000 (în colaborare cu Petru Ursache), Luceafărul, introducere de Petru Ursache,
Iaşi, 2001 (în colaborare cu Petru Ursache). Publicistică:• Bolile spiritului critic. Eseuri
atipice, Ploieşti, 2006;• Pe
muchie de hârtie, Bucureşti, 2007;• Să
citiţi bine!, 2010; Vieţile
cărţarilor contimporani, după Magda.U., 2012, Ridică-te Gyr, Ridică-te
Crainic !
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Magda_Ursache
http://ro.wikipedia.org/wiki/Magda_Ursache
Daniel Drăgan, n. 20
decembrie 1935 – 25 martie 2016
Hohote mari auzind
Tânăra femeie nu exista decât în zile cu sot,
rupea macaroane deasupra oalei cu supă
si macaroanele trozneau ca sentimentele
vreascuri călcate-n picioare.
De ce râzi?
Intreba el hohote mari auzind.
Nicăieri nu se mai afla pentru el
o altă oală cu supă.
Nicăieri nu se mai afla pentru ea
o altă oală cu supă.
La
zid
Se făcea că fixam în pioneze
inimile noastre puse la zid,
apoi luam distanţa regelmentară
atenţi să nu ne prăbuşim cu plutonul în vid.
Puneam arma la ochi,
cine-ar mai putea să ne mintă?
Suntem gata, suntem gata cu toti
să tragem la ţintă!
Umbra
Cuvintele au umbră
ca pietrele de hotar
ca arborii si viţa de vie
ca adevărul
dincolo de care
e incă ceva.
Alţi scriitori:
Constantin Mille, n.
1861
Al. Căprariu,
n. 1929
Daniel Drăgan, n.
1935
N. Cartojan n. 4 decembrie 1883 - d. 20 dec. 1944
Ioan Flora, n. 20 decembrie 1950 - d. 3
februarie 2005.
Mihail Sorbul, m. 1966
Ion Lazu - La cenaclul editurii eLiteratura-Coresi, voie bună și lecturi din cărțile de poezie ale ultimului an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu