Scriitorul zilei: Ion Heliade Rădulescu, n. 1802 http://ilazu.blogspot.ro/2012/04/scriitorul-zilei-ion-heliade-radulescu.html
Ion Budai Deleanu, n. 1760  http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Budai-Deleanu

Ion Minulescu, n. 1881 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Minulescu
Ionel Teodoreanu, n. 1897 http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-ionel-teodoreanu.html
Ion Lazu, n. 1940  http://www.crispedia.ro/Ion_Lazu
Ion Drăgănoiu, n. 1943 http://www.crispedia.ro/Ion_Draganoiu


Poezia zilei: Ion Minulescu

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cântec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cântec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cântec trist, ce-l cânta-ades pescarii
Când pleaca-n larg si nu se mai întorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodata...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie! 

Lidia Lazu, cântece în aer liber, III

floarea albă Tolo

http://youtu.be/qk7CEkPuqds 

Ion Lazu - O pagină de Jurnal 1996  
           17 martie 96. Încă iarnă în toi. De zile şi zile, în zori, cer      închis, umezeală, ger.

Iari la tanti M., cu preotul Baltag, coleg cu Unchiul M. la şcoala de ofiţeri şi la cea de Aplicaţii, 32-35. Îl întreb lucruri ce mă interesează pentru scenariu.

Aseară, la Serata muzicală, invitat Andrei Pippidi. Realizez că prin tot ce face, Iosif Sava are ceva din J. J. Cousteau, un elan de a arăta lumii cum este ea, în laturile ei mai puţin cunoscute, inaccesibile, deci fascinante. Însă pune mereu aceeaşi întrebare căruia în mod ciudat nu-i ştiu răspunsul cei întrebaţi: De ce pleacă tinerii? Ce ne facem fără ei, ce viitor va avea această ţară fără cei mai buni urmaşi ai vechilor generaţii de intelectuali? Care s-au sacrificat să-i crească, să-i educe… Iată răspunsul meu: I-am crescut cu sacrificii, i-am instruit, dar dacă prin tot ce am făcut pentru ei nu i-am convins că trebuie să rămînă aici, înseamnă că totuşi nu am făcut îndeajuns pentru ei. Şi e o dovadă în plus că avea dreptate filosoful: Nu-i învăţăm pe copiii noştri ce am vrea noi să ştie, ci îi învăţăm cum suntem noi.

Jurnalul unui scriitor nu poate fi decît un atelier de creaţie, este o dare de seamă a strădaniilor sale într-ale scrisului. Este în gena fiinţei umane să scrie – oricît de tîrziu va fi descoperit ea scrisul, în chinuita-i istorie – cum este în patrimoniul său genetic să danseze, să cînte şi, vai! să bea…

A doua oară că Titi Vătăşescu apare la TV pentru a-şi expune planul electoral. I se ia interviu la o serată. Zgomot în preajmă, mişcare. Prestaţia lui, sub aşteptări, crispat, cu buzele strînse. Că ştie Bucureştiul din hîrtii, acum îl ia la rînd, să vadă cum e situaţia. Că bucureştenii să investească în drumuri, canalizări, termoficări, ca lucrurile să se urnească din loc. Cu asta şi-a speriat electoratul, deja! De unde să scoată el banii pentru aceste investiţii, cînd nouă nu ne ajung nici de mîncare şi întreţinere?! Greşeală.

Acum, cînd s-a încins lupta pentru Preşedinţie, probabil C. învîrteşte în cap idei despre cum ar duce el noua campanie, după ce a căpătat oarecare experienţă. Dar pe ce listă să se mai propună?

Vineri d.m. trec pe la Soros. Erau în consiliu. Mi se spune că rezultatele pot fi aflate luni după amiază. Prea în scurt ca să încep să sper sau să disper.

Va urma

Fotografii luxemburgheze - Întoarcerea...asfinţitul de deasupra norilor.

Adăugaţi o legendă

Scriitorul zilei: D. Ciurezu, m. 1978  http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-d-ciurezu-poezii.html
Emil Gârleanu, n. 1877
Bazil Gruia, n.1909
Leo Butnaru, n. 1949 http://ro.wikipedia.org/wiki/Leo_Butnaru
George Dan, m. 1972  http://www.referatele.com/referate/romana/George-Dan/


Poezia zilei
Leo Butnaru, n. 1949

IN LEGATURA CU ACEST EVENIMENT

In sfarsit am descoperit ingerii
precum se mai intampla in acest secol a descoperi
triburi prin paduri tropicale.
I-am vazut noaptea intamplator.
Isi odihneau aripile pe turnul televiziunii.
(Albi
in stol
precum erau
faceau turnul sa para o
enorma papadie.)
Venisera pare-se intr-o excursie
pe aceste meleaguri si
luminatul carturar al noptilor
                                                    cucuveaua
cu ochelari pe nas (de fapt pe clont)
le citea de-acolo
de sus
neonul reclamelor
de (mai) jos
prefacandu-se ca nu o intereseaza
liliecii incalciti prin jerbele vitei-de-vie
catarate pe balcoane.

Si in acea priveliste ramasa ca si cum
de pana la potop
se auzi urnirea vantului din loc.
El zburataci tribul ingerilor
asemeni panusilor de porumb
frunzelor de tutun
nepapusite
sau perdelelor dogorite vara-ntreaga
smulse apoi de la geamuri si purtate
prin vartejul inceputului de toamna.

...Misteriosii excursanti se amistuira printre
plapandul rasad de lumina
al stelelor
                  pe langa
baticul portocaliu – fireste – al lunii
trecand in zbor fara de soroc
si intorcandu-se in rezervatia naturala pe care o au
sa presupunem
la marginea fanteziei omenesti...

De altfel
in legatura cu acest eveniment – nimic deosebit. Doar ca
un fistecine
a injurat ingerii
deoarece falfaitul aripilor acestora tulbura cadrul                                                
unui moment periculos din meciul de fotbal
transmis prin Euroviziune.

1974

 (preluare de pe internet)

Lidia Lazu: Cântece în aer liber, II

florile galbene din Tolo

http://www.youtube.com/vatch?v=CY_lIBAYcU8 

Ion Lazu - O pagină de Jurnal 1996 

27 febr. 96. Marţi, plec mai devreme de la slujbă, trec pe la Curierul românesc şi iau două exemplare din revistă, cu articolul despre Popovici, ciumpăvit şi de data asta. I le dau Augustinei, ca să-i dea unul lui Radu Varia, care şi el vrea să scrie. Ideea de a-i ruga pe cei de la Ateneu să-mi dea mărturisiri din perioada 71, cînd s-a ridicat monumentul Bacovia. Să vedem dacă Luceafărul îmi publică celălalt articol.

Fără îndoială că scrisul este folosit ca un mijloc fără egal de afirmare a personalităţii. Iar altfel: îi iei ca model pe scriitorii citiţi în adolescenţă, ai vrea să scrii ca ei, să faci parte din tagma celor care crează artă pentru restul oamenilor. Nu-ţi rămîne decît să scrii şi tu pe cît se poate mai bine, mai interesant, ca să captezi atenţia. Să ţeşi o pînză la fel de elegantă ca ei. Sigur, n-ai vrea să fii mult mai jos decît ei, iar de s-ar putea chiar să-i egalezi, în unele momente.

 3 martie 96. Scriitorul e acel om foarte ciudat care îşi închipuie că ascuţind toată ziua la creioane se va întîmpla un miracol şi el va începe deodată să scrie nu nişte biete “rînduri prizărite sub o pagină neroadă”, ci captînd ca prin minune cadenţele dumnezeieşti ale unei capodopere…

Lidia îl citeşte pe Izverna, cu impresii foarte puternice, iar pe alocuri rîzînd în hohote, aşa cum n-a mai făcut-o de mulţi ani citind vreo carte. Îi şi dă un telefon lui PI, care, fireşte, se bucură.

 6 martie 96. Încă iarnă grea, ca-n ianuarie. Să mă exprim pe mine însumi – asta doreşte fiecare autor. Dar de ce e aşa lungă şi trudnică încercarea sa de a se mărturisi? Poate pentru că eul nu e ceva bine delimitat şi fixat o dată pentru totdeauna, ci o lentă relevare-revelare.

 9 martie 96. Lucrez la Veneticii, am ajuns la pagina 83, mutarea la Sărăceşti. Petrovici ne invită la Mogoşoaia, marţi ora 16:00.

Visez că mi se punea întrebarea: Care este lucrul pe care îl regreţi cel mai mult din viaţa ta? Să scriu ceva în acest sens.

S-ar părea că la vară voi lucra la Cîmpulung Moldovenesc. Dor de Bucovina, unde n-am mai lucrat din 1965. O redeşteptare-fâlfâire a sufletului, care tânjea.

Va urma

Fotografii luxemburgheze...

Acasă la fratele Gelu: Marcel şi Angi K., Oana cu ciobănaşul îi I.L.

Gelu, o personificare a cumsecădeniei...

Pe mine mă cheamă Floare / Cine mă iubeşte moare// Iubeşte-mă dumneata / Să vedem de mori ori ba...

Scriitorul zilei Nora Iuga, n. 1931  http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-nora-iuga.html
Sextil Puşcariu, n. 1877 http://ro.wikipedia.org/wiki/Sextil_Pu%C8%99cariu
Elena Farago, m. 1954

Poezia zilei 
Elena Farago: Gândăcelul

                         - De ce m-ai prins în pumnul tău,

                        Copil frumos, tu nu ştii oare

                        Că-s mic şi eu şi că mă doare

                        De ce mă strângi aşa de rău?

                        Copil ca tine sunt şi eu,

                        Şi-mi place să mă joc şi mie,

                        Şi milă trebuie să-ţi fie

                        De spaima şi de plânsul meu!

                        De ce să vrei să mă omori?

                        Că am şi eu părinţi ca tine,

                        Şi-ar plânge mama după mine,

                        Şi-ar plânge bietele surori,

                        Şi-ar plânge tata mult de tot

                        Căci am trăit abia trei zile,

                        Îndură-te de ei, copile,

                        Şi lasă-mă, că nu mai pot!

                        Aşa plângea un gândăcel

                        În pumnul ce-l strângea să-l rupă

                        Şi l-a deschis copilul după

                        Ce n-a mai fost nimic din el!

                        A încercat să-l mai învie

                        Suflându-i aripile-n vânt,

                        Dar a căzut în ţărnă frânt

                        Şi-nţepenit pentru vecie!

                        Scârbit de fapta ta cea rea,

                        Degeaba plângi acum, copile,

                        Ci du-te-n casă-acum şi zi-le

                        Părinţilor isprava ta.

                        Şi zi-le că de-acum ai vrea

                        Să ocroteşti cu bunătate,

                        În cale-ţi, orice vietate,

                        Oricât de făr-de-nsemnatate

                        Şi-oricât de mică ar fi ea!

                        (preluare de pe internet)

Traian T. Coşovei (1954-2014)

 Un înger care visează

Într-o dimineata de iarna
dormeai atât de adânc,
încât respiratia ta era mai nelinistita
decât albul zapezii.

În timp ce eu te priveam,
tragând perdelele rosii ale frigului.  

 Poemul de acum

Eu nu mi-am scris niciodata numele
pe bonuri de carbuni –
pe lînga silozuri am trecut fara sa privesc înapoi –
prin iarba desculta n-am alergat niciodata.
În ploaie n-am cântat, în desert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu maturica nu m-am batut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am rasturnat înadins portelanurile.

Odata am iubit ferocitatea oamenilor de zapada,
tandretea sperietorilor uitate pe cîmp.
Omului care lucreaza la calea ferata am vrut sa-i povestesc
o istorioara cu tîlc.
Omul e mort de mult.
Prin fata agentiilor de voiaj mi-am plimbat viata ca pe o jumatate de pâine.
Cu o masina de ocazie am mers pîna la marginea marii.
Am privit valurile cheltuindu-se pe tarm – am privit
tineretea arzînd ca o frunza de tutun verde.
In fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.

Acum ceata se poate risipi.   

După aceea 

De ce copacul tau bonsai ma minte?
Oare cum a disparut pestisorul auriu din acvariul
zilei de ieri?
Cum s-au ratacit bijuteriile Coroanei Regale?
Iubito, spune-mi, de ce ai întârziat toata noaptea?

Numai pisica si valurile marii care te-au adus la tarm mi-au raspuns la aceste întrebari.

Si pata de sânge de pe rochia ta galbena! 
(preluări de pe Internet)



Ion Lazu - O pagină de Jurnal 1996

16 febr. 96. În metrou spre casă, cu Aurelian Chivu, care-mi spune că are o carte sub tipar la Glas şi Suflet editura lui Ion Şerb, altă carte la Eminescu, alta la Albatros. Că le-au venit subvenţii. Se jurase să nu mai dea manuscrise, dar a zis să mai încerce odată, în 96…

Ieri, la Dalles, lansarea cărţii de poezii a lui Corneliu Antim: Pămîntul într-o lacrimă, vorbesc N. Prelipceanu, Ion Papuc, Şt. Câlţia, doi literaţi de la Chişinău, Sergiu Palii şi M. Bulat: Cetatea dăinuirii, revistă pentru elevi, doi oameni foarte agreabili.

Azi duc poze pentru Carpaţii României şi cîteva proze pentru Facla literară a lui N. Ţone.

21 febr. 96. Ajung la biserica Boteanu, ora 12:00 pe uşoară ploaie, la înmormîntarea lui N. Carandino. Cineva cu o coroană de flori, pe trepte. Deschizînd uşa, aud deja corul, slujba începuse înainte de ora anunţată. Doi preoţi, voci nespus de frumoase, una înaltă, alta de bas profund. LENTOARE. Cor cum n-am mai auzit vreodată în vreo biserică. Lume multă împrejurul cosciugului din pronaos. Ţărănişti: G. Ţepelea şi alţii din staful PNŢCD, cîteva rude. C. Regman şi soţia, Gabi Michailescu, Mihai Petrovici, Ion Filipoiu, Romulus Vulpescu, Andrei Ionescu, Dan Nasta, Traian Iancu, care, surpriză: se plasează în spatele preotului, ca orice diacon şi cîntă pasajul din Evanghelie; apare Matei Ghica, apoi Pan Izverna, C. Mohanu, apoi Dimisianu, Blandiana cu Rusan, Dan Tărchilă. Cuvîntări: G. Ţepelea, textul citit ieri în Parlament, o dnă în vîrstă, cu patos şi D.Tărchilă, simţit. Meteoric Mircea Diaconu, cu o coroană, alte cîteva actriţe în vîrstă. Defunctul, numai pielea şi osul. S-a dus bătrînul verde cu temperament de meditaranian! Mă grăbesc să revin la slujbă, aşa că nu mai aştept ieşirea lumii din biserică, să aflu unde va fi înmormîntat NC.

16 febr. 96. În metrou spre casă, cu Aurelian Chivu, care-mi spune că are o carte sub tipar la Glas şi Suflet, editura lui Ion Şerb, altă carte la Eminescu, alta la Albatros. Că le-au venit subvenţii. Se jurase să nu mai dea manuscrise, dar a zis să mai încerce odată, în 96…

Ieri, la Dalles, lansarea cărţii de poezii a lui Corneliu Antim: Pămîntul într-o lacrimă, vorbesc N. Prelipceanu, Ion Papuc, Şt. Câlţia, doi literaţi de la Chişinău, Sergiu Palii şi M. Bulat: Cetatea dăinuirii, revistă pentru elevi, doi oameni foarte agreabili.

Azi duc poze pentru Carpaţii României şi cîteva proze pentru Facla literară a lui N. Ţone.

21 febr. 96. Ajung la biserica Boteanu, ora 12:00 pe uşoară ploaie, la înmormîntarea lui N. Carandino. Cineva cu o coroană de flori, pe trepte. Deschizînd uşa, aud deja corul, slujba începuse înainte de ora anunţată. Doi preoţi, voci nespus de frumoase, una înaltă, alta de bas profund. LENTOARE. Cor cum n-am mai auzit vreodată în vreo biserică. Lume multă împrejurul cosciugului din pronaos. Ţărănişti: G. Ţepelea şi alţii din staful PNŢCD, cîteva rude. C. Regman şi soţia, Gabi Michailescu, Mihai Petrovici, Ion Filipoiu, Romulus Vulpescu, Andrei Ionescu, Dan Nasta, Traian Iancu, care, surpriză: se plasează în spatele preotului, ca orice diacon şi cîntă pasajul din Evanghelie; apare Matei Ghica, apoi Pan Izverna, C. Mohanu, apoi Dimisianu, Blandiana cu Rusan, Dan Tărchilă. Cuvîntări: G. Ţepelea, textul citit ieri în Parlament, o dnă în vîrstă, cu patos şi D.Tărchilă, simţit. Meteoric Mircea Diaconu, cu o coroană, alte cîteva actriţe în vîrstă. Defunctul, numai pielea şi osul. S-a dus bătrînul verde cu temperament de meditaranian! Mă grăbesc să revin la slujbă, aşa că nu mai aştept ieşirea lumii din biserică, să aflu unde va fi înmormîntat NC.

Va urma

Lidia Lazu: Cântece în aer liber, I

castelul palamidi:

http://www.youtube.com/vatch?v=qWKJQFoV2qg 

Fotografii luxemburgheze... bruma şi umbra, V  

Scriitorul zilei. Alfred Margul Sperber  http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/noi-suntem-stelele_03.html
Sarina Cassvan, n. 1894
Ştefan Caraman, n. 1967
Otilia Nicolescu, n. 1932

Poezia zilei 
Ion Lazu: Bacoviană

Lasă-mă să zac pe manuscrisele mele

Pe care uneori ai părut geloasă.

Să zac dar, să visez şi să dorm şi să mor

Cu faţa pe ele mă lasă.

Le vei răsfoi altcândva, cu nedumerire şi ciudă:

Uite cu ce şi-a trecut cei mai buni ani,

Când erau atâtea alei şi crengi şi valuri de privit

Şi flori şi stele şi înalţi hultani!

Ca până la urmă, de pe-o fiţuică scăpată pe jos

Să silabiseşti singurul gând ce va rămâne-ntr-o zi

Din tot fărâmişul şi colbul prezentului trecut,

Repetat de trei ori: te-am iubit, te iubesc, te voi iubi...

24 oct. 1998

Lidia Lazu - Trei cântece pe Acropole 

acropole 1:

http://youtu.be/LNE1Lsvyv2k

acropole 2:

http://youtu.be/2lvOq6KE0DA

acropole 3:

http://youtu.be/nuYJmrnJu_k 

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996

7 februarie 96.  Ieri viscol, azi s-a mai îmbunat. Dar a nu se uita că suntem în plină iarnă.

Jurnalul meu mă nemulţumeşte foarte tare, căci e departe de a fi un jurnal-consemnare, cu  un rezumat al fiecărei zile. Onisifor Ghibu ţinea o dare de seamă a fiecărei zile, transcria meticulos tot ce i se întîmplase din zori pînă la culcare. A pierdut 25 de caiete a 200 pagini, cam 5000 pagini de jurnal pentru perioada dintre cele două războaie. Mare pierdere! Se va fi simţit prădat; or aceste însemnări ale mele sunt foarte pe sărite şi se referă la lucruri insignifiante. Pe cît sunt de nemulţumit, pe atît mă întreb: Ce m-aş face fără el, chiar aşa lacunar cum este? Cum m-aş simţi dacă l-aş pierde?

Unde bat toate astea? Încotro mă vor duce? Simt o mare descurajare. Şi că nu mai am chef de multe lucruri care-mi plăcuseră, care mă interesaseră, mă făcuseră să mă agit, să sper… Cînd să fac o fotografie, mă gîndesc cu lehamite că ar trebui să reinstalez laboratorul – ca apoi să nici nu mă uit la ea, s-o rătăcesc prin casă, neluată în seamă de nimeni… Mi se par fără rost atîtea lucruri care mă interesaseră pînă ieri. Pînă şi excursia la Luxemburg mi se pare fără sens. Ce să caut acolo? Să mă plictisesc? Să cad pe capul altora, poate mai plictisiţi ca mine… Ce să mai văd? Nici n-aş ţine minte ce văd. Mi s-ar părea de mirare că am ajuns acolo…

Visez că la intrarea într-o sală mare mă aştepta o adolescentă care întîrzia să intre; amabil, i-am făcut loc pe uşă, atingîndu-i abia talia. Am făcut cîţiva paşi, ea foarte duioasă, am ajuns în sală şi o aud: Mi-am dorit aşa de mult să-mi aruncaţi măcar o privire, cînd a început muzica pentru dans. Rîzînd, am negat din cap şi am recunoscut: O, nu e felul meu, eu nu iniţiez nimic, niciodată. Doar dacă de la celălalt porneşte un semn, atunci… Iar fetişcana a spus ceva spre confirmare şi, aplecîndu-se puţin spre mine, care mă aşezasem pe un scaun, m-a sărutat cu patimă, foarte explicit, pe obrazul stîng, parcă anume ca să-mi lase un semn. Iar partea cea mai interesantă, care a urmat cu acea fătucă nu mi-am mai amintit-o de dimineaţă, oricît de puternică era încă senzaţia de duioşie cu care rămăsesem de la acel vis.

Azi Berbi îmi vorbeşte de Olguţa Ionescu. Nu-mi e greu să-mi închipui cum, colegi de an fiind, se va fi amorezat de dînsa, dar pe cît e de hirsut şi sălbatic, nu va fi avut curajul să crîcnească măcar.

Contrar a ceea ce se crede, jurnal nu ţine cel ce are ceva de ascuns – aceasta este doar varianta adolescentină, a secretelor de pension. Ci jurnal ţine cel care are ceva de mărturisit, de atestat – şi anume cel care nu se teme de judecata morală, a sa  despre cei dragi şi a celorlalţi, în ce-l priveşte.

 7 februarie 96.  Ieri viscol, azi s-a mai îmbunat. Dar a nu se uita că suntem în plină iarnă.

Jurnalul meu mă nemulţumeşte foarte tare, căci e departe de a fi un jurnal-consemnare, cu  un rezumat al fiecărei zile. Onisifor Ghibu ţinea o dare de seamă a fiecărei zile, transcria meticulos tot ce i se întîmplase din zori pînă la culcare. A pierdut 25 de caiete a 200 pagini, cam 5000 pagini de jurnal pentru perioada dintre cele două războaie. Mare pierdere! Se va fi simţit prădat; or aceste însemnări ale mele sunt foarte pe sărite şi se referă la lucruri insignifiante. Pe cît sunt de nemulţumit, pe atît mă întreb: Ce m-aş face fără el, chiar aşa lacunar cum este? Cum m-aş simţi dacă l-aş pierde?

Unde bat toate astea? Încotro mă vor duce? Simt o mare descurajare. Şi că nu mai am chef de multe lucruri care-mi plăcuseră, care mă interesaseră, mă făcuseră să mă agit, să sper… Cînd să fac o fotografie, mă gîndesc cu lehamite că ar trebui să reinstalez laboratorul – ca apoi să nici nu mă uit la ea, s-o rătăcesc prin casă, neluată în seamă de nimeni… Mi se par fără rost atîtea lucruri care mă interesaseră pînă ieri. Pînă şi excursia la Luxemburg mi se pare fără sens. Ce să caut acolo? Să mă plictisesc? Să cad pe capul altora, poate mai plictisiţi ca mine… Ce să mai văd? Nici n-aş ţine minte ce văd. Mi s-ar părea de mirare că am ajuns acolo…

Visez că la intrarea într-o sală mare mă aştepta o adolescentă care întîrzia să intre; amabil, i-am făcut loc pe uşă, atingîndu-i abia talia. Am făcut cîţiva paşi, ea foarte duioasă, am ajuns în sală şi o aud: Mi-am dorit aşa de mult să-mi aruncaţi măcar o privire, cînd a început muzica pentru dans. Rîzînd, am negat din cap şi am recunoscut: O, nu e felul meu, eu nu iniţiez nimic, niciodată. Doar dacă de la celălalt porneşte un semn, atunci… Iar fetişcana a spus ceva spre confirmare şi, aplecîndu-se puţin spre mine, care mă aşezasem pe un scaun, m-a sărutat cu patimă, foarte explicit, pe obrazul stîng, parcă anume ca să-mi lase un semn. Iar partea cea mai interesantă, care a urmat cu acea fătucă nu mi-am mai amintit-o de dimineaţă, oricît de puternică era încă senzaţia de duioşie cu care rămăsesem de la acel vis.

Azi Berbi îmi vorbeşte de Olguţa Ionescu. Nu-mi e greu să-mi închipui cum, colegi de an fiind, se va fi amorezat de dînsa, dar pe cît e de hirsut şi sălbatic, nu va fi avut curajul să crîcnească măcar.

Contrar a ceea ce se crede, jurnal nu ţine cel ce are ceva de ascuns – aceasta este doar varianta adolescentină, a secretelor de pension. Ci jurnal ţine cel care are ceva de mărturisit, de atestat – şi anume cel care nu se teme de judecata morală, a sa  despre cei dragi şi a celorlalţi, în ce-l priveşte.

 Va urma

Fotografii luxemburgheze... Bruma şi umbra, IV 

Adăugaţi o legendă

Scriitorul zilei: Aron Cotruş http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-aron-cotrus-poezii.html
Francisc Munteanu, n. 1920 http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_Munteanu
Ion Băieşu, n. 1933 http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-ion-baiesu-poezia.html

Poezia zilei
Ion Lazu

*

Guri spun şi spun pe-afară

Tot mai greu se trăieşte, vecine

Ci mie, cu voi, preaiubiţilor

Îmi e din zi în zi tot mai bine.

Pînă-ntr-atît se dovedeşte invulnerabilă

Frageda peliculă străvezie ca nălucirea

Cu care ne-nvăluie de-o vreme

Fiica norocului, fericirea.

Cîntul privighetorii nu ni-e cunoscut

n-am putea spune ghiersu-i cum îşi află urmarea,

dar cînd se va-nălţa, tîrziu, sub pala nopţii

fără greş vom răsări: privighetoarea!

1987, Bocşa Montană 

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996 
                   27 ian 96. Pentru că Dumnezeu este în mod atît de vădit de partea celui cu talent - cu geniu, scriitorul este constrîns să ţină partea omului obişnuit, fără însuşiri speciale; să ia partea celui mai slab din arenă – şi asta fără ca admiraţia sa pentru geniu să scadă cumva, ba dimpotrivă!

Onisifor Ghibu constată că, în Basarabia şi Bucovina, ruşii i-au sedus pe cei din elită, îndepărtîndu-i de popor – vezi acum cazul Druţă.  Dar aşa procedează orice imperiu, OG cunoştea acest model din Ardealul lui, nici o noutate. Preoţilor din Basarabia li se dădeau 20 deseatine, le muncea obştea.

Pentru Jurnal: firul de izvor de la Vărzării, debit precar, dar augmentat de grija sătenilor, precum  firul de inspiraţie al scriitorului este augmentat de intensitatea ideii, a trăirii.

Titul de jurnal: Lamentaţiile uitucului.

 28 ian. 96. Proba jurnalului, care poate fi impresionist sau poate fi o dare de seamă, în funcţie de material, adecvat de fiecare dată la obiect.

Căsnicia, dacă duce la solidarizare e mai mult decît o iubire care în alte cazuri doar i-a chinuit pe cei doi. Iubirea, dacă duce la intensificarea trăirii, la fericire.

MV Llosa nu-l vrea pe scriitor politizat. Estetul pur-sânge, fachirul ideii.

La radio Cultural, Caius despre cele două capitale ale lumii: Parisul şi New-Yorkul. Că acum 50 de ani Europa era un fel de Ruanda, pentru că se ucidea în masă. Că a nu intra în Comunitatea Europeană în 98 ar însemna o ghilotină pentru România. Şi că pentru viitorul României doi oameni sunt importanţi: Iliescu şi Chirac. Stilul lui de a spune lucruri aşa-zis trăznitoare. Şocante.

Mi-am adus aminte cum a sărit să-l ridiculizeze pe MC, cum că nu se mai poate scrie aşa (deschisese Istorii III, mi-a citit un început de paragraf), iar cînd aştepta să-i apară cartea la MC, susţinea că acesta este cel mai important poet de după al doilea război mondial. Ţine nu ştiu ce cursuri de psiho-sociologie la vreo Universitate din Paris. Trebuie să fie la curent cu toate expoziţiile şi evenimentele culturale de la Paris şi din Franţa, căci nu poţi să te întîlneşti cu oameni de afacere francezi fără să discuţi cultură. Îmi induce impresia că activitatea lui acolo este foarte importantă şi că dacă nu o face el, cine să o poată face, la acel nivel?

Va urma

Fotografii luxemburgheze... Bruma şi umbra...III

Scriitorul zilei: I.Al. Brătescu-Voineşti, n. 1868  http://ilazu.blogspot.ro/2012/12/scriitorul-zilei-i-al-bratescu-voinesti.html
George Murnu, n. 1868  http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-george-murnu-poezia.html
Constantin Fortunescu, n. 1907
Radu Mărculescu, n. 1915
Vasile Băncilă   http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/noi-suntem-stelele.html 
I.Al. Brătescu Voinești
Theodor Pâcă, n. 1928
Emil Brumaru, n. 1939
Ioan Alexandru, n. 1942  http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/scriitorul-zilei-ioan-alexandru-poezii.html
Dumitru M. Ion, n. 1948 http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-dumitru-m-ion-poezia.html


Poezia zilei
Ion Lazu 

*

Guri spun şi spun pe-afară

Tot mai greu se trăieşte, vecine...

Ci mie, cu voi, preaiubiţilor

Îmi e din zi în zi tot mai bine.

Pînă-ntr-atît se dovedeşte invulnerabilă

Frageda peliculă străvezie ca nălucirea

Cu care ne-nvăluie de-o vreme

Fiica norocului, fericirea.

Cîntul privighetorii nu ni-e cunoscut

n-am putea spune ghiersu-i cum îşi află urmarea,

dar cînd se va-nălţa, tîrziu, sub pala nopţii

fără greş vom răsări: privighetoarea! 

1987, Bocşa Montană

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996 
 16 ian 96. Ningea cu fulgi rari cînd am ajuns la Cuţitul de Argint. L-am găsit pe M.C. la Nicolae Ioana, acum pe post de preşedinte al proprietarilor -– i-a cedat două birouri lui M. pentru editură. NI îşi aminteşte imediat cum m-a amînat, pe vremea lui Valerică R., pentru că, zice el cerîndu-şi scuze, nu eram în vederile şefului. VR îi plasa mereu inşi care aduceau manuscrise, apoi îi şoptea să-i dea de-o parte. Îl uimesc spunîndu-i că m-am întîlnit cîndva cu VR, m-a invitat să vin să ne ocupăm de volumul de poezii – el nici nu ştia că lucrarea apăruse deja de doi ani. L-aş fi întrebat pe brusc amicalul NI de ce s-a pretat la jocul lui Valerică-Viperică şi i-aş fi spus apoi: Dle, mie nu mi-a păsat de malversaţiile de prin redacţii, eu mi-am văzut de geologia mea şi, fără să mă căciulesc, am reuşit să public cam tot atîtea cărţi cît dumneata.

18 ian. 96. Citesc evocarea C. Popovici la atelierul lui din Bastiliei, unde se adunase destulă lume pentru parastas. Augustina etalase articolele din presă, inclusiv pe-al meu din Rom. liberă, printre portrete foto de-ale lui Constantin. Se înfiinţează o fundaţie, se anunţă un premiu la concursul de sculptură etc.

Textul Voineasa, scris pentru As, (rămas nepublicat, ca de altfel şi. Ţara broaştelor ţestoase.)

19 ian. 96. Visez că-i spuneam Lidiei: M-am tot gîndit şi nu pot pune alt titlu cărţii mele de poezie decît Coroniţa de sînziene. Şi regretam foarte că nu i–l puteam pune pe acesta.

20 ian. 96. Ideea unui Fals tratat de evazionism; revine ideea unui Jurnal cu C.P. 

Va urma

Fotografii luxemburgheze...Bruma, umbra...II

Scriitorul zilei: Iacob Negruzzi, n. 1842  http://bibliophyle.wordpress.com/2012/02/05/iacob-negruzzi-amintiri-din-junimea/
Ion Creangă, m. 1889  http://ilazu.blogspot.ro/2012/12/scriitorul-zilei-ion-creanga-poezia.html
Jean Grossu, n. 1919  http://www.luceafarul.net/scriitori-botosaneni-grosu-jean
Ana Mâşlea, m. 1980
Ioan Zamfirescu, m. 2001 http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/scriitorul-zilei-ion-zamfirescu.html



Poezia zilei

Ion Lazu - Asta-i floarea de Anul Nou

Spre seară v-aţi întins: să vă relaxaţi după

atîta trebăluială

în vederea Revelionului. Şi ca să-i puteţi face faţă.

M-am dus la mine în birou, aş fi vrut să încerc un bilanţ

al anului ce a trecut; să rezum cele mai importante momente:

nu mi-a apărut nici o carte, dar am publicat

trei fragmente din romanul la care scriu, două articole;

am început munca de redactor, am scris

o prefaţă,

am vorbit la cîteva lansări. Şi ce alteva încă? Firimituri…

Am tras o coală albă din sertar, am dibuit briceagul

de altoit, cel găsit de Andrei în tren, aşa cum descriu în Veneticii –

să ascut cîteva creioane, să le am de rezervă.

În fond asta e

meseria mea: să ascut creioane şi să aştept.

Pe coală au căzut

petale galbene de lemn şi polen sclipitor de grafit.

Cît să le fi privit, în muţenia totală a sufletului.

Apoi mi-am zis:

Asta-i floarea cea stranie a poetului – floarea cu care 

Poetul întîmpină Anul cel Nou. 

31 decembrie 2006

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996
11 ianuarie 96. Damavoiul: Vera Negură, mama dlui avocat Andrei Negură, avea negi urîţi pe mîna dreaptă, s-a dus la doctor şi acela i-a spus să-i lase în pace. Într-o noapte visează că damavoiul îi spune că o să o vindece, dar să pună în pod, la al treilea horn, o monedă de 5 copeici. Şi tot prin vis a pus un ştergar pe mînă, iar cînd s-a trezit din somn s-a uitat la negi şi nu-i mai avea. Dar un văr preot a sfătuit-o să nu-l plătească pe Necuratul, că el nu o mai primeşte în biserică; ea mai era şi foarte zgîrcită, se gîndea că cele două femei au să se urce în pod după ea şi au să ia copeicile, deci nu a pus banii. Dar din pod a aruncat cineva cu o boabă de fasole. Apoi le-au murit păsările din ogradă, vite, li s-au îmbolnăvit copiii şi au trebuit să se mute din acea casă, căci noaptea se auzeau trosnituri, vaiete, cucuvele, răsuflarea cuiva etc.

Textul despre Victor-Motoraş şi caietele lui de însemnări zilnice din studenţie, vezi ms.

Am acum vreo patru cărţi nepublicate, pe lîngă cele zece editate deja. Dacă le public şi pe astea, printr-o minune, eu cu ce mai rămîn, pe ce-mi mai sprijin speranţele scriitoriceşti?

Cehov, Stepa: rusului îi plac mai mult amintirile decît viaţa propriu-zisă. A trăi în trecut. E un grup de oameni pe trotuar, vorbesc, rîd, privesc în preajmă, se plictisesc, aşteaptă s-o ia din loc, au treabă în altă parte. I-ai privit în treacăt, ai ridicat din umeri. Dar peste vreo 2o de ani, nostalgia  poate face din această scenă o comoară fără preţ…

Ţin minte ca acum – o expresie des folosită de tata

L-am auzit la TV pe MHS povestind fără pic de prevedere cum scrie el înregistrîndu-se pe bandă de reportofon, noaptea; şi mi-am dat seama că e lovit cu leuca – poate că şi noi asemenea, aşa că e de mirare că totuşi îi păcălim pe unii. (Iar eu acum de ce notez asta? Nu e tot zădărnicie şi ţicneală?)

Va urma 

Fotografii luxemburgheze...  Lasauvage I. Bruma..., umbra...