9 aprilie: Alexandru Kiriţescu, n. 28 martie 1888 - d. 9 aprilie 1961

Piteştean prin naştere, şi-a făcut liceul la Gh. Lazăr în Bucureşti, 1903, apoi Dreptul, 1915. A debutat cu piesa Învinşii, 1914 şi a avut o intensă activitate publicistică la Rampa, Adevărul, alte reviste în vogă. Anişoara şi ispita, 1929, Gaiţele, 1930 şi Florentina, 1931, constituind "trilogia burgheză" l-au propulsat în prima linie a dramaturgiei româneşti din Interbelic. A continuat cu alte câteva piese în registru comic-buf: Lăcustele, Intermezzo, Dictatorul, dar s-a concentrat asupra unei fresce renascentiste: trilogia: Borgia, 1936, Nunta din Perugia, 1947 şi Michelangelo, 1948, piese de un formidabil suflu romantic, nemaiîntîlnit în dramaturgia românească. Între 1938 şi 1940 fusese ataşat cultural la Roma, s-a pătruns deci de atmosfera  din vremea papilor Borgia şi a lui Michelangelo, Rafael etc, o lume de titani şi de monştri. (Şi fapt este că, ascultate la radio, în emisiunea "Teatru la microfon", aceste piese ale lui Kiriţescu mi s-au părut tot ce avem mai valoros în acest domeniu al dramaturgiei clasice, mult deasupra lui Danton de Camil Petrescu.) Aşa cum dincolo, în "trilogia burgheză" avea să atingă performanţa din prezentarea unui clan de burghezi scăpătaţi, un infernal "cuib de viespi", în care generaţiile se sfâşie la modul isteric, într-o irepresibilă răbufnire resentimentară exacerbată, a unor "oameni furioşi", animaţi de cruzimi fără motiv, de resorturi ale automatismelor vidate de orice sentiment.

Abstras în lumea harpiilor sale, autorul s-a cam dezinteresat de soarta operei, astfel că prima culegere a pieselor sale apare abia în 1956, când şi primeşte marele premiu I. L. Caragiale. Oricum, după instalarea comuniştilor, dramaturgul se repliase, scria texte pentru casele de cultură, pentru subsistenţă. Şi se ocupa de traducerea marilor dramaturgi ai lumii, pe măsură ce lucrul devenea posibil. 

Capodopera sa Gaiţele, a cunoscut un succes fulminant, mereu beneficiind de interpreţi excepţionali, fie că vremurile au impus viziuni de satiră socială, fie că totuşi regizorii au mizat pe mesajul general uman al piesei. Personaje inconfundabile, replici memorabile, situaţii scenice explozive, un sondaj nemilos în psihologia abisală a omului de relaţie, care nu trăieşte pentru sine ci pentru a-i demola pe ceilalţi, cu atât mai mult dacă fac parte din clan. El ne sugerează inversul a ceea ce se crezuse îndeobşte: că familia ar asigura protecţia, perpetuarea, mica nemurire în amintirea celor dragi... Nemţoaica din casă, tocmai pentru că stârneşte un haz nebun, ne surprinde prin lucrarea sa malefică întru distrugerea clanului.

Citeşte mai mult:  http://www.autorii.com/scriitori/alexandru-kiritescu/

*

Am pus o placă memorială pe fosta stradă Al Sahia, la nr. 40, acum J.L. Calderon, S.II.

Poezia zilei, Mihu Dragomir, m. 9 aprilie 1964

Acum

Acum – e bine. Iar suntem străini.

Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.

Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,

s-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica.

Şi, ca-nainte de-a ne fi ştiut,

redevenim persoane singulare.

Avem un cer şi-o noapte fiecare,

acum e bine – nopţile-au tăcut.

De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,

nici aşteptarea n-o mai ştim, nici frica.

Suntem şi-n noi şi între noi străini.

Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.

Din „Versuri noi”

Alţi scriitori:

Camil Petrescu, n. 22 aprilie 1894 - d. 14 aprilie 1957

Francisc Munteanu, n. 1924 

Ion Lazu - Istanbul în 5 zile, 2