15 aprilie: Raluca Anta Buzinschi, n. 15 aprilie 1964 - d. 13 iunie 1983

 

 

 

Fiică a scriitorului Corneliu Buzinschi şi a redactorei Florica Buzinschi, viitoarea poetă s-a născut la Bacău, însă după doar 3 ani familia s-a mutat la Bucureşti. A făcut liceul la Sf. Sava şi la Gh. Şincai. La numai 19 ani, adolescenta a pornit în Marea călătorie. Un zbor invers, sinucigaş...

Nu publicase nimic, însă şi-a compus cu maximă exigenţă poemele, editate postum, în două volume: Versuri pentru aer, ediţie prefaţată de Nicolae Manolescu. Despre poetă au referit: Eugen Simion, Gh. Grigurcu, Cezar Ivănescu, Constantin Crişan, George Anca, Al. Protopopescu, Vlad Sorianu, Theodor Rogin, Florentin Popescu - exegeţi care au îngrijit noi ediţii ale poeziei sale, plină de frumoase intuiţii, de inspiraţie şi de presimţiri tragice. "De-aceea două aripi îmi sunt de-ajuns..." Aripi icariene?...

 

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Anta_Raluca_Buzinschi

 

 

Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale:

9 august 07, joi. Ies din metrou la Unirii şi merg la Apolodor 13-15. Norocul meu că la scara A intrau-ieşeau nişte muncitori care tot cărau nişte instalaţii la nu-ştiu ce etaj. Consult cutiile de scrisori, căutând numele Buzinschi, Serebreanu etc. Îmi notez şi o iau pe scări în sus. Trec pe la V.B., incoerent, încă de la această oră, aşa că renunţ. De la soţia lui aflu de Cristina Petrescu, n. 18 dec. 1926, m. 26 oct.2005. Sun la Buzinschi, nu răspunde, dar simt că a venit cineva la uşă; bat din nou, sun, întreabă cine sunt şi de unde vin; mi se deschide. Dl I.L? a auzit (probabil în legătură cu plăcile memoriale?), dar, continuă doamna, nu semăn cu felul de a scrie (?!), ci sunt un bărbat prezentabil, frumos. Ca să evit complicaţiile, spun: Da, am scris o povestire intitulată Un bărbat urât. Mă invită înăuntru, îmi spune că a vrut să mă caute la Uniune, dar e timidă. Zic: Nu sunt de găsit la Uniune, nefiind angajatul lor... Reiese că V.B. a sfătuit-o să nu mă caute: ce rost are? Ba da, zic. Ştiu ce impact a avut poezia Antei. Iar cu Corneliu B. ne-am cunoscut destul de bine, în prezenţa lui Pan Izverna. Da, a îngrijit-o pe Anta în repetate rânduri. Vine des pe-aici, la cumnata lui Irina Mavrodin. Îmi spune datele pentru cei doi, le notez, sună cineva la uşă, e o profesoară, prietenă. Continuăm să vorbim, îmi oferă o carte-antologie din poezia Antei, cu autograf. Apoi aveam să observ că scrisul mamei seamănă cu al poetei. Soţia lui Buzinschi e şi ea bucovineană. Iar CB a fost conceput şi s-a născut în Regat. Pe la USR nu prea vine, i-a spus secretara AS să vină şi să facă cerere de ajutor. O îndemn să meargă, e un drept de-al urmaşilor, bani sunt, ca de altfel şi pentru plăci memoriale, trebuie fructificaţi, altfel se duc pe diverse fleacuri.

Urc la  Serebreanu, despre al cărui apartament aflu că a ajuns la nişte rude din Basarabia. Bat, acolo o pereche de tineri care nu au auzit de scriitor, ei stau aici în gazdă de trei luni. N-ar trebui puse nişte indicatoare?, întreabă tânărul.  Bat alături, la Nicorovici, vine cineva la uşă: Cine e? De la Uniunea Scriitorilor... Plecaţi! Nu ne interesează! Bat alături, nu ştie nimic despre situaţia de la V.  Nicorovici.  Deci într-un bloc numai de scriitori, colocatari care se ignoră reciproc, dacă nu şi mai rău de-atât...

 

 

Poezia zilei, Raluca Anta Buzinschi, 

 

Tărâmul acesta există

 

 Pasăre, mare pasăre

ai muşcat din mine

pâinea zborului tău - Poezie.

Cine va crede, cine

că până acolo

nu e drum şi nici sunet

lumină şi îngeri.

Taina moare cu cel care vine

şi nu se pot lăsa testamente.

Tărâmul acesta

nu este în hărţi şi busole

martor - Cuvântul

semn rămânând pentru voi că există.

 

Posteritate

 

Judecător şi critic mi-am fost de când mă ştiu

Şi de m-a ars Lumina, ea Ochiul mi-a deschis.

Riscându-i două aripi acestui gând al meu

În taină, i-am pus lacăt, ascunsă-n cercul mut

Cum a închis Gioconda nedezlegatul zâmbet,

Rostirea-mi poezie e arderea de tot.

Şi-am rîs de uniforme şi îngerii de lut

Vorbind în gura mare de Moarte şi de Rut

Nevoia de oglindă eu n-am avut nicicînd.

Teamă nu-mi e de moarte, mai teamă mi-e de Somn

De-aceea două aripi îmi sunt de-ajuns şi-un gînd.

 

 

Anta

de Emil Oanţă

 

Există o punte între
Adolescentul târziu şi bărbatul precoce
Între vis şi trezire,
Între plăcere-durere, castitate-dezmăţ...
Între speranţa că Ea există,
Şi resemnarea că Ea demult a plecat...
Între versuri pentru aer şi manualul de supravieţuire...
Steaua ce-a dăruit lumina
Din care puntea a fost creată
Se cheamă, simplu,
Anta.

 

 

Alţi scriitori:

Modest Morariu, m. 1988

Petru Creţia, n. 21 ianuarie 1927 - d. 15 aprilie 1997

Nina Cassian, m. 2014 

La palatul Șuțu, Concert Masterclass, Intermezzo Academy

Au interpretat (câte două arii): Elena Maria Tănăsoiu, soprană;

 Anthuza Georgescu, soprană, Mina Emilian Stavăru, tenor, Claudia

 Cala, mezzosoprană, Olga Murariu Cala, soprană, Mihaela Pletea,

 soprană,