consemnări, poezii, eseuri

5 octambrie: Petre Ţuţea, n. 6 oct. 1902 - d. 3 dec. 1993

Muscelean de la Boteni, din familia unui preot, a început liceul la Neagoe Basarab - Câmpulung Muscel şi l-a terminat la G. Bariţiu din Cluj, unde a făcut studii de Drept, cu un doctorat în drept administrativ în 1929. Preocupat de filosofie dar şi de ideologii, fascinat de abstracţiuni, a ales în tinereţe stânga şi imagina un comunism marxist, însă religios. Vedem cum tentaţia abstracţiunilor poate naşte opţiuni stranii. În 1932 a înfiinţat revista Stânga, la care avea colaboratori din seria Petre Pandrea, Traian Hernesi, Petru Comarnescu, Mihail Ralea (a se observa că la instaurarea regimului comunist, dintre toţi aceşti intelectuali de stânga doar Ralea a scăpat de închisoare, şi mai mult de-atât, a făcut fulminantă carieră.) Comilitonii săi Pandrea şi Sorin Pavel au lansat Manifestul Crinului Alb, 1933. Petre Ţuţea lansează şi el, în 1935, Manifestul revoluţiei naţionale, coautor acelaşi Sorin Pavel. În 1933 ajunsese funcţionar în Ministerul Comerţului şi Industriei, în 1934 funcţionează la Berlin, în Legaţia economică, unde colaborează cu Nae Ionescu. Revenit în ţară, va fi şef de secţie şi apoi director în Ministerul Economiei Naţionale, la Comerţ Exterior. Colaborează cu articole economice la Cuvântul lui Nae Ionescu, împreună cu colegii de generaţie: Noica, Eliade, Gyr, Vulcănescu; în 6 septembrie 1940 intră în guvernul legionar şi este director până în 1944. Arestat între 1948-1953, supus unor drastice anchete, necondamnat juridic; este rearestat în toamna 1956, reanchetat, judecat în câteva rânduri, cu condamnări de mulţi ani şi rămânând la Aiud până la graţierea generală a deţinuţilor politici, din vara 1964. Rămas sub stricta urmărire a securităţii, cu percheziţii şi confiscări de multe manuscrise. Aşa se face că la expierea regimului ceauşist, nu avea operă, fiind considerat de aceea un Socrate român.

L-au relansat interviurile televizate realizate de G. Liiceanu, în paralel cu alte filmări cu prietenul din tinereţe, Emil Cioran, acela rămas la Paris, nemaidezlipit de Oraşul lumină - care îi garantase libertatea. (Nu e defel greu să ne imaginăm ce-ar fi suportat colegii de generaţie şi de opţiuni: Cioran, Eliade, dacă printr-un ghinion ar fi rămas între graniţele ţării. Măcar Mircea Vulcănescu şi alţii au sucombat în detenţie; mai rezistent, cu dorinţa de a da un exemplu elocvent colegilor de suferinţă, Petre Ţuţea a supravieţuit.) Imediat au început să apară cărţi cu şi despre Ţuţea, care totuşi nu era decât un filosof, un economist şi un eseist. Vedea în naţiunea română o plămadă demnă de cel mai luminos destin istoric. Vedea propăşirea şi fericirea generală a conaţionalilor, sub blânda lumină a ortodoxiei. Ca spre sfârşit, uitându-se mai atent la amănuntele vieţii de fiecare zi, să lanseze, tot în stil apodictic, teribilele cuvinte: "Numai eu am putut să fac 13 ani de puşcărie pentru un popor de idioţi." A anulat astfel, într-un moment de trezire din abstracţiuni, toate ideile pentru care cu atâta patos militase o viaţă, nu scurtă, ci de 9 decenii...

Opera publicată: Eseuri filosofice: Bătrâneţea şi alte texte filosofice, 1992; Reflecţii religioase asupra cunoaşterii, ediţie îngrijită de Ion Aurel Brumaru, 1992; Philosophia perennis, 1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, 2006; Nelinisti metafizice, ediţie îngrijită de Petre Anghel, 1994; Filosofia nuanţelor (Eseuri. Profiluri. Corespondenţă), antologie, prefaţă şi aparat critic de Mircea Coloşenco, texte stabilite de Sergiu Coloşenco, postfaţă de Sorin Pavel, 1995; Scrieri filosofice, vol. I, prefaţă de Gavril Matei Albastru, Bucureşti, 2005; Scrieri filosofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc şi postfaţă de Gavril Matei Albastru, Bucureşti, 2006; Fragmente, 2007.

Dialoguri: Între Dumnezeu şi neamul meu, ediţie îngrijită de Gabriel Klimowicz, prefaţă şi postfaţă de Marian Munteanu, 1992; 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, editate cu o prefaâă de Gabriel Liiceanu, 1993; reeditare în 1999, 2000, 2003, 2005; Ultimele dialoguri cu Petre Ţuţea de Gabriel Stănescu, 2000.

Scrieri monografice: Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista „Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990; ediţii ulterioare: Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1992; ediţie îngrijită de Tudor B. Munteanu, Cluj, Editura Eikon, 2007; Aurel-Dragoş Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, Bucureşti, editura România Press, 2006.

Scrieri cu caracter economic, politic: Manifestul revoluţiei naţionale (în colaborare), ediţie îngrijită de Marin Diaconu, 1998; Ieftinirea vieţii. Medalioane de antropologie economică. Prefaţă şi text stabilit de Mircea Coloşenco, 2000; Reforma naţională şi cooperare, prefaţă şi stabilire de text de Mircea Coloşenco, postfaţă de Mihai Şora, 2001; Anarhie şi disciplina forţei, prefaţă şi ediţie de Mircea Coloşenco, 2002.