n stare, numai el, să te dea de pământ? Ceva că-ți vine să plângi din rărunchi, dar să te și bucuri. Îți zbârnâie sufletul. Unde-o fi? Unde e? Îți vine să strigi. Și nici nu-i știi numele… dar strângi din dinți și: mai departe! Altfel cum ar fi mers viața înainte, cum ai fi trecut prin toate ale ei, dacă te-ai fi oprit cu sufletul la fata cu aglice?! Mai departe, cu un nod în gât.