7 martie: Virgil Gheorghiu, n. 22  martie 1903 - d. 7 martie 1977

     

            

 Ars poetica

 

Înalţă-te, poete, păstrând cu tine lestul!

La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!

Îmbrăţişarea lumii, privirile şi gestul,

Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.

 

Să cânţi suflarea vie, lucire de oglindă,

Nu lenta pleşuvie-a cununilor de laur.

Năvod aruncă-ţi viaţa şi inima, să prindă

Din crişuri de imagini, poeme, peşti de aur!

 

Sonet

Lucra Manole meşterul cu trudă

Şi fără spor la zidul legendar,

Că-n faptul nopţii, piatra de sub var

Smintea din loc cu tencuiala udă.

 

Dar n-a mai fost istovul în zadar,

Când a zidit cu desnădejde crudă,

În temelii, nu om străin, nici rudă,

Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.

 

S-a-năbuşit năprasnic fericirea,

Dar întărită-i schela. Turnuri sfinte

Sclipesc urcând în soare mânăstirea.

 

Asemeni lui, purtând un vis în minte,

Poeţii îşi ating desăvârşirea

Zidind iubirea vieţii în cuvinte.

***

 

Viitor poet, pianist, compozitor şi muzicolog, V. G. se naşte la Roman, face studii de Conservator la Bucureşti, 1928-1930, continuate la Viena şi Paris. Debutează cu poezii în 1925, se raliază grupării avangardiste de la revista "unu", de unde este exclus pentru că avea colaborări şi la alte reviste, diferit orientate: Bilete de papagal, Adevărul,  Cuvântul liber. Importantă se dovedeşte a fi nevoia de armonie în artă, poetul se va individualiza printr-un stil expresionist, iar în final  recurge la prozodia clasică a sonetului şi rondelului. Debutul în 1930, cu Cântările răsăritului. Alte titluri: Febre, 1933; Marea vânătoare, 1935, Tărâmul celălalt, 1938; Pădurea adormită, 1941. După 1944 se menţine în espectativă,  revenind abia în 1966 cu Poeme, după care urmează Poezii, 1968, Trezirea faunului, 1973 şi Sonete, 1975. În volumul postum  Poezii, 1986, este inclusă o secţiune de rondeluri. 

***

Am pus o placă memorială Virgil Gheorghiu în str. C.A. Rosetti, imobil pe faţada căruia pre-exista o placă memorială cu basorelief, pentru Cezar Petrescu. Imaginea casei apare şi în albumul  Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.

Încercările de a-i pune o placă memorială la adresa  din Str. Şcoalei nr. 8 s-au dovedit infructuoase. Între timp,  a dispărut însă placa memorială a lui Cezar Petrescu, smulsă  probabil pentru refolosirea metalului.

N.B. Aceste lucruri se  întâmplă la nici 100 m de artera principală a Capitalei, Bdul  Bălcescu-Magheru. Fără comentarii.

Completare: În locul plăcii lui C.P. smulsă, a apărut de curând o altă placă memorială, tot de marmoră, ce-i drept mai modestă ca dimensiuni şi desigur fără basorelief, însă cu acelaşi text. Colocatari inimoşi, simţindu-se cumva vinovaţi...

 

Alţi scriitori:

Valeriu Bârgău, n. 1950

Al. Balaci, m. 2002 

Mihai Miltiade Nenoiu, I. Lazu în parcul IOR