miercuri, 30 august 2023

30 august: Al. Protopopescu,  n. 30 aug. 1942 - d. 20 oct. 1994

 

  

  
   

Fiu al unui profesor din Fălticeni, termină liceul în 1960, Filologia ieşeană în 1965 şi va fi preparator la Institutul Pedagogic din Constanţa, iar după 2 ani, redactor la nou înfiinţata revistă Tomis, 1967-1974, după care va fi bibliotecar la biblioteca judeţeană Constanţa şi câţiva ani profesor. Eliminarea de la revista Tomis l-a marcat pe fragilul poet, care s-a dedat unei vieţi dezordonate, sfârşind prematur, printre declasaţii boemei bucureştene, 1994. În 1978 îşi luase un doctorat în filologie cu Romanul psihologic românesc, dovedind remarcabile calităţi de interpret al fenomenului literar.

A debutat cu poezii în Iaşul literar, 1960, iar în volum cu Exilul imaginar, 1968, după care s-a desfăşurat mai ales în critică literară şi eseistică. Volumul şi esenţa, 1973, adună mare parte din cronicile literare privind literatura momentului. Serialul de dialog cu Cornel Regman a apărut în Tomis şi a fost reluat de mai vârstnicul critic într-un volum ulterior.

Alex. Ştefănescu  priveşte cu interes, deşi oarecum amuzat prestaţia poetică a lui A. P., găsindu-i „graţie şi bravadă", ceva între Labiş şi Dinescu; cronicile literare i se par compozite, nesigure ca abordare exegetică, impresionat totuşi de secţiunea despre Istoria Ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, vădind neaşteptate resurse  interpretative. Performant i se arată a fi studiul monografic despre romanul psihologic românesc. Marian Popa îl numeşte poet graţios zvăpăiat şi nu ia în serios decât prestaţia din studiul monografic, cu bune analize pentru autori ca Rebreanu, Camil Petrescu, H. P. Bengescu, Gib Mihăescu, Anton Holban, Eliade, M. Bleker, Mihail Sebastiasn, Felix Aderca. În Istoria sa, N. Manolescu îl citează cu temei în privinţa lui M. Bleker, a lui Gib Mihăescu şi a lui Al. Ivasiuc.

 

Citeşte mai mult: http://www.romlit.ro/alexandru_protopopescu

 

 

Poezia zilei, Al. Protopopescu

 

Întoarcerea

 

Acum se bat la maşină poeziile mele

Şi toate dactilografele tinere visează,

Eu mă întorc bătrân călcând pe pământ

Umbra unui rotitor băiat în ipostază.

 

Acum urăsc puţin înfăţişarea pe care-o port,

Desenu-absurd şi vechi de pe sacou

Şi-n somn ating fereastra părintească de susţinere,

Cu chipul iluzoriu de erou...

Mă trage luna-n munţii mei să mă ridic,

Nu mă potrivesc cu oamenii de lângă mare,

Nu mă potrivesc cu viclenia de a prinde peşti

Fiindcă nu mă potrivesc cu nimic.

 

Ajung acasă singur în crucea dimineţii,

Zărind cum ard pe faţa pământului bostanii,

Dar nu pot adormi, cobor în curte

Şi prind sticleţi cu vălul de mireasă-al mamii...

 

Adaos

 

Eu care mişc în toamnă această apă fumurie,

De o voinţă oarbă adus şi-ntunecat

La paznicul de lacuri noaptea sub fereastră,

Visez o flacără la gura puştii de vânat.

 

Afară viscolu-mi smuceşte din pripoane barca,

Păzeşte-o, Doamne, răstignită de pământ,

Să se trezească dimineaţa şi să plece

Copilul roş’ pe care-l port în gând.

Încolo nu mai are importanţă

Deliru-acesta înstelat venind,

Eu voi muri în pata de lumină

Pe care-o lasă luna răsărind.

 

(Ambele poezii sunt preluate prin de-acum celebra tehnică copy-paste din articolul lui Alex. Ştefănescu din Rom. lit.)

 

N.B.: Pe scriitorul de astăzi l-am întâlnit în compania lui Cornel Regman, probabil întâlnirea este relatată în Scene din viaţa literară, 2007. Peste ani, am pus o placă memorială pentru câţiva scriitori, toţi dispăruţi prea curând, printre care şi Al. Protopopescu.

 

 

Alţi scriitori:

Augustin Z. N. Pop, n. 1910

D. Matală, n. 1936                                                                                 

Gelu Vlaşin, n. 1966

 


Ion Lazu - Spre cabana Muntele Roșu, 3















 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu