13 aprilie: Al. Lungu, n. 13 aprilie 1924 - d. 24 iunie 2008     

 

     S-a născut la Cetatea Albă şi a suferit toate tribulaţiile refugiilor din Basarabia, aşa încît şcoala primară a terminat-o la Buzău, unde a început şi liceul, după care au urmat peregrinări la Sibiu, Braşov, Cluj, Năsăud, ca să-şi termine liceul tot la Buzău. Debutase pretimpuriu, la o revistă basarabeană translată la Bucureşti. La Buzău, cu colegul Ion Caraion a iniţiat un caiet de poezie Zarathustra. Nu e eronat a-l încadra la „generaţia războiului”. În 1945 debutează editorial cu  Ora 25, obţinând premiul Ion Minulescu. După instalarea comuniştilor se decide să tacă, îşi va urma studiile de Medicină, devenind un reputat endocrinolog, cu lucrări la nivel academic: Hormonii şi viaţa, împreună cu Ştefan Milcu, 1965. În 1968,  Dresoarea de fluturi  şi  Timpul oglinzilor; alte titluri: Ninsoarea neagră,  1970,  Armura de aer,  1973, an în care se decide să emigreze în RFG. Al doilea Exil.

Îşi va continua cariera medicală, însă va fi un militant fervent pentru reunirea forţelor creatoare ale literaturii româneşti din exil, ca editor al mai multor reviste: Argo, Galateea. O imensă corespondenţă cu literaţii exilului românesc. Vocaţia prieteniei şi a comuniunii spirituale. Se manifestase şi ca pictor, cu expoziţii încă în ţară fiind. Elegii malteze, 1980, Fuga din privelişti, 1989. În colecţia Ediţii definitive de la Editura Vinea, i-a apărut integrala poetică, Ninsoarea neagră, 2000. În 2001, Pictopoeme, în 2008, tot la Vinea, Îngerul şi îngera.

Un mare poet, etalând surprinzătoare mijloace de expresie, poate cel mai împlinit poet provenind din Basarabia. Avangardism, ludic, religios, o imaginaţie prodigioasă, în multiple registre, de cel mai ales rafinament. "Rob iubit al limbii ", vindecarea nu şi-o putea căuta decât în poezie, văzută ca o formă aparte de exil.

 

 Citeşte mai mult:  http://limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=680

 

Poezia zilei, Al. Lungu

 

Previziuni

 

Prin coasta timpului buimacă

Din sineşi noaptea se adună

Ca o femeie care se dezbracă

Hipnotic sprijinindu-se de lună

 

Din părul ei de năruire oarbă

Omizi şi greieri vor ploua mistere

Crescînd pe suflete o iarbă

Cu adieri şi rost de alte ere

 

Din soldul ei vor naşte fiare

Neliniştind văzduhul blînd

Ascuns în sugrumata-nsîngerare

A vieţilor pierdute rînd pe rînd.

 

           

Alţi scriitori:

Ion Trivale, n. 1889

Gh. Bulgăr, n. 1920

Nicolae Velea, n. 13 aprilie 1936 – d. 31 ianuarie 1987

Marcel Constantin Runcanu, m. 1987