Scriitorul zilei: Hortensia Papadat-Bengescu, n. 8 decembrie 1876 - d. 5 martie 1955

Fiică a unui ofiţer şi a unei profesoare, nevoiţi să se mute cu garnizoana, îşi face educaţia într-un pension, iar la 20 de ani se căsătoreşte cu un magistrat, prinsă în curând de îndatoririle unei familii cu mulţi copii. Din care motiv debutează cu întârziere, la aproape 43 de ani: Ape adânci, 1919, bine primită de Ibrăileanu şi de Viaţa romînească. Dar deja trecuse tăvălugul primei conflagraţii europene, viitoarea romancieră a fost soră de caritate la Focşani.
blog de scriitor, urmărind consemnarea evenimentelor din viaţa literară-culturală, inserând cronici ale unor cărţi citite de curând,cu câteva rubrici permanente: Scriitorul zilei;Poezia zilei; evocări, fragmente de jurnal; fotografii de autor, corespondenţa cu prietenii scriitori şi cu vizitatori ai blogului...(cca 200 vizitări pe zi). Cărți pe Internet: https://www.printrecarti.ro/ion-lazu
joi, 5 martie 2015
miercuri, 4 martie 2015
Scriitorul zilei: A.E. Baconski
Scriitorul zilei: A.E. Baconski, n. 16 iunie 1925 - d. 4 martie 1977
Tu care-ai fost ...
de Anatol E. Baconski
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
Fotografii de azi...
Scriitorul zilei: A.E. Baconski, n. 16 iunie 1925 - d. 4 martie 1977
Tu care-ai fost ...
de Anatol E. Baconski
Tu care-ai fost odată, tu, care esti, tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecând in taină ochii,
Duioasă-ntrevedea-vei, căzută la picioare,
Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tăcere-n preajmă – si dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o pădure
Dusă de vânt – si-al serii hotar ce-l atingeam
De-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Inchipuiri, in albul pierit si întinat ...
Asemeni unui flutur câte-un sărut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitării. Si-n oglinda netulburată, rece,
Vor tresări petale dintr-un sălbatec crin
Ce si-a lăsat amprenta pe sânii tăi odată –
Îţi vei desface părul si vei privi cum vin,
Din negrul lui, răsfrangeri de noapte-ndepărtată.
Si cum se-ntorc din ceaţă cărările-napoi,
Infăşurând mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalti si goi,
Deşteaptă sensul unor imagini, unor vise ...
Si-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat un gest
In gândul tău – sau poate in suflet, o durere
Trecută-n timp. Din toate va rămânea acest
Destin al unor vesnic pierdute giuvaiere,
De nu-ti aduci aminte nici tu când le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe incet sub pleoapa-i neagră –
De-abia te vezi tu insăti, pe-un orizont uitat,
Plecând diminuată in timp ca o tanagră.
Cine-ti atinge pipetul la care-am stat să-ascult
Vântul si luna? Cine din nou isi poartă sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat demult ...
Sarută-mă-n absenţă si-n somn – săruta-mi umbra.
Vei fi – adesea iarna, plecând in taină ochii,
Duioasă-ntrevedea-vei, căzută la picioare,
Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tăcere-n preajmă – si dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o pădure
Dusă de vânt – si-al serii hotar ce-l atingeam
De-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Inchipuiri, in albul pierit si întinat ...
Asemeni unui flutur câte-un sărut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitării. Si-n oglinda netulburată, rece,
Vor tresări petale dintr-un sălbatec crin
Ce si-a lăsat amprenta pe sânii tăi odată –
Îţi vei desface părul si vei privi cum vin,
Din negrul lui, răsfrangeri de noapte-ndepărtată.
Si cum se-ntorc din ceaţă cărările-napoi,
Infăşurând mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalti si goi,
Deşteaptă sensul unor imagini, unor vise ...
Si-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat un gest
In gândul tău – sau poate in suflet, o durere
Trecută-n timp. Din toate va rămânea acest
Destin al unor vesnic pierdute giuvaiere,
De nu-ti aduci aminte nici tu când le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe incet sub pleoapa-i neagră –
De-abia te vezi tu insăti, pe-un orizont uitat,
Plecând diminuată in timp ca o tanagră.
Cine-ti atinge pipetul la care-am stat să-ascult
Vântul si luna? Cine din nou isi poartă sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat demult ...
Sarută-mă-n absenţă si-n somn – săruta-mi umbra.
***
Bucovinean, fiul unui preot, familia s-a refugiat în Oltenia, din faţa frontului roşu. Liceul la Rm. Vâlcea, facultatea de Drept la Cluj, unde debutase cu poezii în reviste, încă licean fiind. Debutul editorial cu Poezii, 1950, se aliniază literaturii de circumstanţă, indicând totuşi resurse stilistice speciale. Însă de la al doilea volum abordarea se schimbă radical, originalitatea viziunii se individualizează. Este redactor şef la Almanahul literar, devenit apoi Steaua, cea mai elevată/europeană revistă literară din Transilvania, poate din întreaga ţară. Imn către zorii de zi, 1962, Echinoxul nebunilor şi alte povestiri,1967, Fluxul memoriei, selecţie din producţia lirică, 1967, Remember. Fals jurnal de călătorie, 1968,Cadavre în vid, 1969. Panorama poeziei universale contemporane, 1972, Corabia lui Sebastian - sunt tot atâtea titluri de referinţă nu doar în destinul acestui aristocrat al gândirii, deschis către universal, într-o epocă în care acest simplu fapt stârnea opoziţia generală, oficializată, ci etape în evoluţia literaturii române a vremii, care prin câteva spirite deschise către nou se elibera de sechelele dirijismului cultural, redevenind competitivă pe plan european, precum în Interbelic. Acum, ce-i drept, pe mulţi confraţi de condei, mai puţin talentaţi, îi va fi tratat de sus, dar şi mai mulţi vor fi fost cei care nu i-au iertat excepţionala înzestrare, aristocraţia de spirit. Nevoit să părăsească Clujul pentru celălalt intern, doar bănuit, din Bucureşti. Prin opţiune estetică, s-a desprins de confraţi, s-a însingurat în literatura sa şi a marilor poeţi ai lumii. Călătorind în lume, a văzut, a înţeles,s-a nutrit şi a gândit în alte coordonate decât ale celor de dincoace de Cortina de Fier; a tradus emorm şi la cel mai înalt nivel din poezia lumii, lăsând o zestre inestimabilă, doar parţial valorificată, datorită împrejurărilor. Lirica sa a stârnit reacţii violante de contestare din partea celor de la revista Săptămâna, aflată sub controlul stric al securităţii. Fragmente din prozele sale (romanul Biserica neagră, 1990) deci rămas inedit până după revoluţiese citeau la Europa liberă, producând vii emoţii. Dispariţia poetului, în cutremurul din 1977, a pus un final tragic asupra unui destin singular în literatura noastră contemporană.
***
Poate n-ar fi cazul să spun ce influenţă ieşită din comun a avut asupră-mi poezia lui A.E. Baconski, deşi precizez din start că nu l-am cunoscut personal, ci doar l-am reperat, printre cele câteva persoane care îmi apăruseră pe treptele ESPLA, la sfârşitul anilor 60, când era singura editură la care se puteau adresa literaţii. Imn pentru nesomnul cuvintelor, pe care mi-au căzut ochii în librăria din Buzeşti colţ cu Calea Victoriei, la doar zece paşi de casa unde locuiseră Eminescu şi Veronica Micle în 1880, apoi Fluxul memoriei au fost cărţi formatoare pentru tânărul inginer geolog ce eram, departe de iniţierile filologice. I-am intuit valoarea personală, înălţimea spiritului, nobleţea simţirii şi atuitudinii vis-a-vis de misiunea scrisului. Iniţierea a continuat cu Meridianele sale, citite săptămânal. Cu inegalabila Panoramă a poeziei universale contemporane, o vastă şi fără greş orientată incursiune în marea poezie a lumii, tradusă magistral, cum nu o mai făcuse decât Lucian Blaga...
(O mare emoţie pentru mine a fost să aflu, în octombrie trecut, invitaţi fiind la Fedeleşoiu de prietena noastră Doina Ţetcu, faptul că preotul Baconski, tatăl poetului, slujise ani la rând la biserica din comună, foată cândva mânăstire. . În aceeaşi ordine de idei, ar fi de speculat pe tema scriitorilor care au provenit din familii de preoţi. Nu numai Goga, Blaga, Cioran, dar şi Baconski, Baltag,, alţii despre care am referit la această rubrică. O explicaţie ar fi, o intuiesc, dar deocamdată nu mă pronunţ...)
(O mare emoţie pentru mine a fost să aflu, în octombrie trecut, invitaţi fiind la Fedeleşoiu de prietena noastră Doina Ţetcu, faptul că preotul Baconski, tatăl poetului, slujise ani la rând la biserica din comună, foată cândva mânăstire. . În aceeaşi ordine de idei, ar fi de speculat pe tema scriitorilor care au provenit din familii de preoţi. Nu numai Goga, Blaga, Cioran, dar şi Baconski, Baltag,, alţii despre care am referit la această rubrică. O explicaţie ar fi, o intuiesc, dar deocamdată nu mă pronunţ...)
Dar fără alte multe vorbe, iată cum debutează cartea noastră de confesiuni în dialog epistolar (a mea şi a poetului Ion Murgeanu), Himera literaturii, Ed. Curtea Veche, 2007:
I. DESTINE RĂSĂRITENE
Ion Murgeanu: Zorleni
"Impactul cu Dvs., Dle Ion Lazu, s-a produs pe un text despre A. E Baconsky. Trebuie să recunoaştem că suntem suma unor oameni ce ne-au intersectat până la un moment dat. Vă închipuiţi ce ar fi fost ca Dvs., alături de care participasem până atunci la întâmplări nesemnificative biografic vorbind, mi-aţi fi telefonat în acea zi să mă felicitaţi pentru orice altceva decât articolul meu despre Baconsky apărut în Ziua literară. Aşadar, Baconsky, unul din “seniorii” mei tutelari de la tinereţe, şi-a trimis un nou Mesager (de-a lungul vremii au mai fost câţiva), să mă scoată din apatie, sau chiar şi din prea neagra visare.
Oricând putem face legături magice cu noii oameni din viaţa noastră. Pe Dvs.v-am legat de A. E. Baconsky într-un anume fel şi cu o motivaţie anume. Veneaţi ca o continuare, sau cel puţin ca un supliment. Provenienţa basarabeană, prezenţa discretă, invulnerabilă, în viaţa noastră literară, atât de colorată de nu chiar pestriţă, şi eleganţa omului ca specie rară şi specială între ceilalţi oameni atât de amestecaţi în coloritul nostru balcanic. O anume detaşare de contingent chiar în toiul celor mai insistente implicări. Căci, orice s-ar spune, sunteţi un monden construit după chipul aristocratului de album, dacă pot zice aşa. Acest lucru induce la unii erori impardonabile; mă refer, desigur, la simpaticul critic, care citindu-vă nu de mult timp subtilul roman Ruptura în cheie “postmodernă”, ajungea la concluzia (comică pentru noi), cum că ar fi un foarte bun roman de iubire din sec. XIX. ", (Himera literaturii, pag. 9.)
***
Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale, în manuscris:
Oricând putem face legături magice cu noii oameni din viaţa noastră. Pe Dvs.v-am legat de A. E. Baconsky într-un anume fel şi cu o motivaţie anume. Veneaţi ca o continuare, sau cel puţin ca un supliment. Provenienţa basarabeană, prezenţa discretă, invulnerabilă, în viaţa noastră literară, atât de colorată de nu chiar pestriţă, şi eleganţa omului ca specie rară şi specială între ceilalţi oameni atât de amestecaţi în coloritul nostru balcanic. O anume detaşare de contingent chiar în toiul celor mai insistente implicări. Căci, orice s-ar spune, sunteţi un monden construit după chipul aristocratului de album, dacă pot zice aşa. Acest lucru induce la unii erori impardonabile; mă refer, desigur, la simpaticul critic, care citindu-vă nu de mult timp subtilul roman Ruptura în cheie “postmodernă”, ajungea la concluzia (comică pentru noi), cum că ar fi un foarte bun roman de iubire din sec. XIX. ", (Himera literaturii, pag. 9.)
***
Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale, în manuscris:
28 martie 2007: (...) Azi merg la Asociaţie, iau alte adrese, dar tot nu-i am pe Velea, Ivasiuc, Baconski, nici măcar pe Zaharia Stancu, ceea ce pare incredibil. Secretara nu are alte catastife, mi le dă pe cele două, din care copiez doar câteva adrese; spune că trecerea pe calculator a acestor date o depăşeşte, abia au găsit un voluntar care să expediaze sutele de plicuri la membrii care nu şi-au achitat cotizaţia, unii chiar de la Revoluţie încoace. Totuşi, îmi spun, sunt doar două caiete studenţeşti care ar putea fi bătute la o dactilografă din oraş pe câteva mii de lei. Dar unde este iniţiativa? Unde e mistica lucrului bine făcut?
Merg la Casa Vernescu, omul lui Al. Istrate iese după mine pe coridor, îi predau ultima listă, se pare că nu mă poate ajuta cu adresele celor decedaţi: la ei nu vin decât cei ce au de luat bani, pe ştat, cu buletinul şi atât. Nu au şi adresele, cu atât mai puţin pe cele de altădată. Poate la Uniune... de unde venisem la ei. Cu doar câteva adrese mai noi:Paleologu, Chimet. Zaciu. Şi aflu în ultimă instanţă că dosarele de la cadre au dispărut în zilele Revoluţiei. Chiar aşa!
Merg la Casa Vernescu, omul lui Al. Istrate iese după mine pe coridor, îi predau ultima listă, se pare că nu mă poate ajuta cu adresele celor decedaţi: la ei nu vin decât cei ce au de luat bani, pe ştat, cu buletinul şi atât. Nu au şi adresele, cu atât mai puţin pe cele de altădată. Poate la Uniune... de unde venisem la ei. Cu doar câteva adrese mai noi:Paleologu, Chimet. Zaciu. Şi aflu în ultimă instanţă că dosarele de la cadre au dispărut în zilele Revoluţiei. Chiar aşa!
(...)
4 aprilie 2007: ...Pe strada T. Arghezi, spre casa unde a locuit A. E. Baconski. O găsesc după intersecţia cu Batiştei, mai în spate pe trotuar, faţă în faţă cu Ambasada SUA. Intru în imobil, acolo un mecanic de întreţinere, îi spun păsul meu. Da, A.E.B. a locuit la ap. 56, et. 5 pe scara A, căci există şi o scară B din acelaşi hol, cea din dreapta. Vorbisem la telefon cu Murgeanu, care în tinereţea lui l-a vizitat, dar nu-şi mai amintea deloc la ce etaj. Doar că avea un apartament de artist şi că l-au primit foarte prevenitor, boiereşte. Să iau legătura cu dna Adriana Kevorkian, de la scara B, ap 31, etaj 2. Îmi va preciza în ce perioadă a locuit A.E.B. aici şi dacă se aprobă placa. Aflu că tot aici, dar la scara A, etaj 2, ap. 27 a stat şi Francisc Munteanu, din 1992 până la moarte. Dau telefon, dna K. nu răspunde.
Pe trotuar mă intersectez cu Dan Grigorescu. - Ce mai faceţi, maestre? - Nu bine. - Nimeni nu face bine, propriu-zis. Atunci precizează: - Mai rău ca oricând. Îi arăt pe stradă semnele prosperităţii, semne ale huzurului. Contestă totul. - E mai rău ca oricând, îmi retează el orice comentariu. Palid la faţă, cu ochii injectaţi, probabil bolnav, suferind, chinuit de dureri nespuse, penibile. Înţeleg astfel de ce nimic nu e bine.
17 august 2007.(...) plecăm pe traseu, în zona centrală, se făcuse aproape ora 15, când colo, constat că nu au refăcut placa Eugen Barbu, de ce oare?! Mergem să o punem pe a Mariei Banuş, acolo dl Liviu P. lipseşte, însă ne dă curent dra de la Traduceri; de acolo mergem la Mircea Nedelciu, placa a fost trimisă fără găuri, ca dealtfel şi a Mariei Banuş, le facem noi, pe trotuar, ceea ce lungeşte-dublează timpul de lucru. De acolo laA.E.Baconski, unde soţul dnei administrator R.R., ea nefiind acasă, nu vrea să colaboreze, două doamne binevoitoare ne poartă pe la diverse uşi din bloc, luăm curent de la un cabinet de frumuseţe. Bloc cu bulină roşie, în faţa Ambasadei Americane, cerberii de la poartă sunt tot timpul cu ochii pe noi, la orice mişcare, văzându-ne cu bormaşina, poate credeau că am apărut cu o mitralieră. Le explic, îi calmez, le arăt legitimaţii, dar tot vigilenţi...
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
29 03. Copacii văruiţi la bază, deci par ridicaţi pe un
piedestal/ postament, precum statuile. Busturi de copaci pe postamente de
marmoră albă, aşa par într-o seară de primăvară, nonşalanţi, printre ignobile blocuri
ceauşiste…
De dimineaţă trag pe dischete cele 4 părţi ale Confesiunilor. Murgeanu propune mereu
alte titluri, acum Gloria celor absenţi.
Parcă despre glorie ar fi vorba!? Ci e vorba despre cu totul altceva: la el
despre o obsesie din tinereţe, pe care n-a reuşit să şi-o scoată din cap, în
pofida tuturor evidenţelor, împotriva chiar a logicii; la mine e vorba despre
nişte confesiuni cu care am reuşit să golesc sacul, să spun mult-puţinul
depozitat la fundul cugetului – şi în primejdie de a se scurge prin
nenumăratele mici fisuri ale uitării. Împotriva uitării, înainte de uitare,
asta ar fi sensul scrierii noastre la două mâini. După tot ce am tăiat din partitura mea, (cam
35 de pagini! - căci mă cam luasem cu vorbele, iar M. nu a tăiat chiar nimic!),
au rămas, cu Indicele de nume cu tot,
363 pagini de calculator. Iau la mînă diverse tipuri de cărţi, calculez numărul
de semne şi reiese că ar fi o carte cam de două ori mai mică decît Jurnalul lui Felea, o carte de format
mare, şi doar cu puţin mai mică decît Nadejda Mandelştam, 625 pagini, a noastră
ar avea cam 590-600 pagini, la formatul Polirom.
Mă uit din nou prin Nadejda M. şi sunt o dată în plus
uimit de forţa spirituală a acestei femei teribile, de expresivitatea frazelor,
de atrocea realitate prin care a răzbătut, din anii revoluţiei din Octombrie şi
pînă la 81 de ani, cînd a murit, săracă, năpăstuită, neluată în seamă, dar
apărînd cu străşnicie, cu un curaj eroic, fără egal, amintirea şi manuscrisele
lui Osea al ei. În închisoarea sovietică, a găsit puterea strict omenească să
scrie mii de pagini extraordinare, miraculoase. Oare din adîncul umilinţei sale
– căci nu a avut îndrăzneala să scrie un singur rînd cît timp a fost cu Osip Mandelștam (pe care ca poet și ca om îl admira fără limită şi nu voia
nicidecum să-l indispună cu mâzgălelile ei de neprofesionistă!), această femeie
teribilă, mă repet!, şi-a scris memoriile, dînd o frescă terifiantă asupra
Ţării sovietelor, închisoarea popoarelor – cei închişi: ca să moară fără vreo
urmă de speranţă, cei de afară: chinuindu-se în nesfîrşite umilinţe şi
neîndrăznind să spere că ai lor vor scăpacu viață din lagăr... necum să mai și vorbească.
Va urma
marți, 3 martie 2015
Scriitorul zilei: Emil Giurgiuca
http://ilazu.blogspot.ro/2014/03/blog-post_3.html
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006
La Sala Calderon, împreună...
Elena Armenescu, Lidia Lazu, Victoria Milescu, Ana Calina Garaș, Mariana Petrescu, Ioana Stuparu, Clelia Ifrim, Genoveva Logan, Doina Ghițescu, Doina Țetcu, Monica Mureșan, Keți Gherghel, Pupa Caravețeanu, Stela și Valentin Ștefănuț, Cristyana Victoria Tennant, Mariana Alexandrescu, Ioana Micescu, Emilia Dinescu, Grupul Celeste: Felicia Popescu și Nicu Șandru;
Radu Cârneci, Puși Dinulescu, Ștefan Dimitriu, Radu Voinescu, Viorel Dianu, Neculai Nistor, Mihai Prepeliță, Florin Grigoriu, Petru Solonaru, Geo Stroe, Corneliu Lupeș, Radu Cange, Lucian Gruia, Nicolae Rotaru, Dan Pomârjanschi, Noni Cristea, Nicolae Iordan, Ion Turturică, Octavian Apostoloiu, Dan Bodea, Cristian Neagu...,
Și alți iubitori ai literaturii, cunoscuți sau necunoscuți mie după nume, identificabili în fotografiile postate în aceste zile...
http://ilazu.blogspot.ro/2014/03/blog-post_3.html
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006
Continuare 21 martie: La Slatina mă văd îndată cu D. Ş., fostul soţ al
Getei, cam scorţos, însă spunînd şi repetînd mereu că nu are nici o pretenţie
şi că imediat ce va fi chemat, vine să semneze. Bucuros de această rezolvare pe
cît de corectă pe atît de elegantă şi rapidă, cum îi şi spusesem fostului, trec
pe la Biblioteca judeţeană şi aranjez cu dir. Matiu să-mi primească 20
exemplare din Sălbaticul şi alte 20
din Ruptura, pe care le voi cere de
la Albatros. Apoi mă roagă să-mi lansez cele 2 cărţi în luna culturii
slătinene, iar eu scot afişul de la Teatrul studenţesc Podul şi îi propun spectacolul Lidiei, ceea ce se aprobă îndată.De pe trotuar, dau telefon lui Aurel Gagiu, răspunde
soţia, mă previne că după chimioterapie se simte foarte rău, mi-l dă să vorbim
şi reiese că nu e în formă, dacă aş sta mai multe zile... dar a avut cîteva
nopţi de insomnie cruntă. Îl conjur să se refacă şi să ia cuvîntul la lansările
mele din mai. Dacă tot i-au plăcut romanele mele, lungesc eu vorba, teribil de
impresionat de vocea alterată a prietenului. Mulţi vor să ia cuvîntul, zic, dar
puţini citesc textele cum ai făcut-o tu! De fapt cînd le scriu, mă gîndesc ce
impresie îţi vor face. Şi închei cu urări de însănătoşire, din suflet. Plec
întristat.
Cumpăr flori şi, pe jos, pe căldură plăcută, pînă la
Pîrliţi, acolo Veronica şi Liana (care-i seamănă grozav şi va împlini 3 ani în
luna mai), mergem de mînă la cimitir, aprindem lumînări: la mormântul
părinţilor mei, la ai ei... Aflu că Gelucu şi Cristi cu nevastă-sa Violeta sunt
plecaţi la Sevilla şi Saragosa. Revin în oraş şi, cu alte flori, mai gureşe, merg
la Şerbani, unde apare şi Boby. Le povestesc scena cu Doru şi se arată
impresionaţi. Le arăt poze de la ultimele mele lansări. Festin îmbelşugat,
discuţii despre recalcularea pensiilor, după care Bobi mă duce la autogară.
Pare sincer surprins că nu m-am schimbat în aceşti ultimi 11 ani, cît nu ne-am
văzut. Stau o oră şi jumătate, fiind coadă la microbuze, dar la 20:15 sunt deversat
la staţia de metrou Eroilor.
Deci o zi în plin. Iar pe cînd mă aflam la Veronica,
telefonează Lidia să merg mîine la Agenţie pentru sponsorizări. Seara tîrziu,
telefon foarte amabil de la fosta colegă Anca Balaban, care a vorbit mult despre mine cu
Valentin. O sfătuiesc cu recalcularea pensiei. Îmi spune: A murit doamna la
care am stat în gazdă, şi fiul ei şi soţia lui, iar copilul lor a plecat în
Canada. Fiul fusese bun prieten cu Vergulescu, avea o bogată colecţie. Ce s-o
fi ales şi de ea? Teribilă jelanie, a pustiu.
Va urma
Elena Armenescu, Lidia Lazu, Victoria Milescu, Ana Calina Garaș, Mariana Petrescu, Ioana Stuparu, Clelia Ifrim, Genoveva Logan, Doina Ghițescu, Doina Țetcu, Monica Mureșan, Keți Gherghel, Pupa Caravețeanu, Stela și Valentin Ștefănuț, Cristyana Victoria Tennant, Mariana Alexandrescu, Ioana Micescu, Emilia Dinescu, Grupul Celeste: Felicia Popescu și Nicu Șandru;
Radu Cârneci, Puși Dinulescu, Ștefan Dimitriu, Radu Voinescu, Viorel Dianu, Neculai Nistor, Mihai Prepeliță, Florin Grigoriu, Petru Solonaru, Geo Stroe, Corneliu Lupeș, Radu Cange, Lucian Gruia, Nicolae Rotaru, Dan Pomârjanschi, Noni Cristea, Nicolae Iordan, Ion Turturică, Octavian Apostoloiu, Dan Bodea, Cristian Neagu...,
Și alți iubitori ai literaturii, cunoscuți sau necunoscuți mie după nume, identificabili în fotografiile postate în aceste zile...
![]() |
| Grupul CELESTE |
![]() |
| Amatori de cărți cu autograf... |
![]() |
| Ne faceți la amândoi o poză? |
![]() |
| Neculai Nistor, Lidia Lazu, Viorel Dianu |
![]() |
| Ioana Stuparu, Petru Solonaru, Lidia Lazu, Radu Cârneci (la 87 de ani!) |
![]() |
| Pupa Caravețeanu și Lidia Lazu |
![]() |
| Un autograf pe Veneticii, pentru basarabeanul Neculai Nistor |
![]() |
| Elena Armenescu, Lidia Lazu: A fost o seară minunată, nu? |
luni, 2 martie 2015
Și a fost, la Sala Calderon, Aniversarea Ion Lazu -75
Scriitorul zilei: Radu Gyr
Poezia zilei: Radu Gyr
Dragoste, IV
Parca-mi lipseau o aripă, o coastă,
un braț puternic sau un mare vis.
Eram ca izgonit din paradis,
ca bântuit de ciumă și năpastă.
Si te-așteptam, cum creanga de cais
așteapta, primavara, floarea castă,
sau cum potirul sfântul vin și-adastă
și spada-nfriguratul pumn deschis.
Te-adulmecam în pânde lungi, ca lupul,
si-n calea ta mă așterneam chilim...
Minunea ta, ce har îmi umple trupul?
Ce coastă-mi dai, ce braț de heruvim?
De tine-s plin, cum e de faguri stupul,
si aripi prind în cerul tău sublim.
Din volumul Anotimpul umbrelor, Editura Lucman, 2010
Preluare de pe Internet.
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006

Fotografii de la Sala Calderon (I.Lazu-75), IV

Scriitorul zilei: Radu Gyr
Poezia zilei: Radu Gyr
Dragoste, IV
Parca-mi lipseau o aripă, o coastă,
un braț puternic sau un mare vis.
Eram ca izgonit din paradis,
ca bântuit de ciumă și năpastă.
Si te-așteptam, cum creanga de cais
așteapta, primavara, floarea castă,
sau cum potirul sfântul vin și-adastă
și spada-nfriguratul pumn deschis.
Te-adulmecam în pânde lungi, ca lupul,
si-n calea ta mă așterneam chilim...
Minunea ta, ce har îmi umple trupul?
Ce coastă-mi dai, ce braț de heruvim?
De tine-s plin, cum e de faguri stupul,
si aripi prind în cerul tău sublim.
Din volumul Anotimpul umbrelor, Editura Lucman, 2010
Preluare de pe Internet.
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006
21 martie. Zi plină de mişcări iscusite. Plec la prima oră spre
staţia de microbuze din Zefirului, iar la 8:15 pornim spre Slatina. Dimineaţă
cu soare prin ceaţă, tot peisajul redus la tonuri de maroniu, crem, beige,
sepia: păduri, şiruri de plopi, sălcii şi răchite ieşind din albia contorsionată
a vreunui pîrîiaş; cuiburi de ciori în perdelele de pădure de pe lîngă şosea,
iar de la un moment dat, ghemotoace de vîsc, tocmai în vîrful celor mai de sus
crengi. Oare cum le culeg ţiganii, în prag de iarnă? Trebuie că aceşti negi
vitali stînd acolo sub cer au o putere a lor, căci sunt verzi şi în toiul
iernii. Mirişti crem, porumbişti argintii, adesea netăiate, rămase pe cîmp
peste iarnă. (Se pomenea așa ceva pe vremea copilăriei mele? Nu e asta o risipă
de neacceptat?) Zone largi aflate şi acum sub apă, bălţi dese – numai de n-ar
ploua în următoarele zile, cum prevăd meteorologii. Trei ore în şir văd pe geam
numai nuanţe de bej şi crem şi argintiu, ca în expoziția unui pictor manierist.
Case ca pete mai albe în pîcla depărtării.
Dar revin la pădurile de foioase din perdelele ce
însoţesc autostrada. Mi le-am închipuit că vor înverzi, peste cîteva săptămîni
şi mi-am spus cu deplină convingere că desigur, cele pe care le văd acum, cu
nuanţe de bej-vernil sunt tot ce poate fi mai de efect, ca grafică. Şi aceste
nuanţe se asortează arăturilor, la fel de maronii-crem-bej. Un maestru ar scoate
minunăţii din această temă. Ca să nu spun că la întoarcere, pe la ora 17-18, dungile
prelungi ale umbrelor plopilor de pe marginea şoselei îşi apropiau brusc
vîrfurile, într-un frumos efect; iar la saltul peste inflexiunile reliefului,
peste mici unduiri şi viroage, aceste tuşe negre, prodigioase dădeau efecte
aproape halucinante, pe fondul miriştilor cu striuri şi peste fîneţe necosite.
Îţi venea să le desenezi, să nu mai uiţi aceste efecte spectaculoase...
Am stat în spatele şoferului care tot drumul, vreo 3
ore a vorbit pe celular cu un alt coleg de şoferie. Se pare că făceau proba
unui nou tip de cartelă sau de abonament. Pe moment, tentat de ideea de a-l
înregistra, ca să-l mixez în textul schiţei mele despre întîlnirea cu Doru Ş.
Fotografii de la Sala Calderon (I.Lazu-75), IV
![]() |
| Adăugaţi o legendă |
duminică, 1 martie 2015
Și a fost, la Sala Calderon, Aniversarea Ion Lazu -75
Scriitorul zilei: Alecu Ivan Ghilia
Poezia zilei: Gh. Asachi
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006
Fotografii de la Sala Calderon, III
![]() |
| Radu Voinescu, Elena Armenescu, Ion Lazu Pupa Caravețeanu |
Scriitorul zilei: Alecu Ivan Ghilia
ilazu.blogspot.com/2012/03/scriitorul-zilei-alecu-ivan-ghilia.html
Poezia zilei: Gh. Asachi
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006
20. III. Ieri, pe ploaie, revenind spre casă obosit, după un
mare ocol prin Pipera, în căutare de sponsorizări, mă întîlnesc pe Rm. Vîlcea
cu C. Stănescu. Venea dinspre Moll, fără umbrelă, fără vreo cipilică pe cap,
ducînd ceva în mînă, mi s-a părut un pachet, un borcan – şi din discuţie a
reieşit că maică-sa (dacă el are vreo 67 de ani, înseamnă că dînsa a atins 85,
pe puţin…), iar CS stă de fapt pe la Ilioara, eu însă îl întîlnesc în zona
Dristor, unde locuieşte maică-sa. Îl
întreb de soarta Adevărului literar
unde îi spun că a dus greul, şi reiese că mai au gata un singur număr, după
care va începe o altă aventură, căci cu vîrsta te lasă ba una ba alta. S-a
pensionat din ’99 şi s-a reangajat, iar cu ruperea în două a redacţiei de la
Adevărul, el s-a dus fireşte cu alde CTP. Speranţa lui e că îi va convinge pe
ortaci să co-participe în continuare la apariţia ALA. Îi spun că noul ziar ar
putea avea o pagină culturală, precum Ziua,
căci autorii încă mai vor să se vadă pe hârtie..., iar cînd încerc să aduc
vorba despre dedesubturile afacerii Tinu-Iucinu, spune că nu ştie şi nu l-a
interesat. Îi spun că mulţi vor investi în noua formulă, că Dinescu a promis
susţinere financiară, semn bun. Şi am mai fi vorbit, el mereu retractil, deci
nu l-am luat sub umbrelă să-l fi condus înapoi spre Dristor. Un om retras,
poate prea delicat pentru viaţa socială, cam în genul colegului Năică.
Şi tot nu înţeleg de ce se face a nu fi ştiut sau a nu
fi bănuit nimic în afacerea Tinu, ei ca ziarişti care scormonesc tot timpul și
întorc lucrurile pe toate fețele. În frunte cu incoruptibilul CTP, ei susţin a
nu fi ştiut de relaţia lui Tinu cu Emilia Iucinu şi de fiul nelegitim, deşi T.
locuia cu noua familie şi îşi făceau concediile împreună. Dar faptul că nu
şi-au pus întrebarea cum şi cu ce mijloace băneşti a devenit Tinu acţionar cu
76% la Adevărul, asta e imposibil de
admis. Acum, se pare că banii veneau de la Taher, poate şi prin Adrian Năstase
– deci e vorba de un ziar vîndut străinilor arabi şi partidului fost comunist.
El se jură că nu fură… Altfel, dacă îi asculţi, ziar echidistant, iar Tinu,
preşedintele Asociaţiei ziariştilor, proclamat la moarte un fel de erou fără
pată şi prihană. Dna Iucinu şi fiul făceau pe idealiştii, pe iubitorii din
umbră ai unui om deosebit, constrîns de convenienţele sociale etc., se dădeau de frustraţi, aşteptînd cu răbdare
iubitoare, sacrificîndu-se pentru marea iubire. Acum însă reiese că dna Iucinu
se cunoştea personal cu Taher, că primea lunar de la el 10.000 dolari. Poate
chiar ea l-a băgat în suita lui Taher?! Idem a lui Năstase. Implicat fiind şi
Ţiriac – cum altfel?!
Or, ce diferenţă ar fi faţă de comuniştii grobieni?,
nu pozau ei în idealişti, nu făceau caz de principialitate, de echitate, de…
Iar în fapt, ziariştii şi toţi activiştii îi ridicau osanale unui analfabet,
unei pegre… La Adevărul se petrece,
in nuce, dar foarte expresiv, comedia din vremea comunismului, cînd toţi ştiau
şi tăceau, iar cei care ştiau mai mult, cu cinism, se foloseau de cele mai mari
privilegii. Or, a minţi lumea că te afli de partea dreptăţii şi slujeşti
Adevărul, cînd îl ascunzi şi nu doar atît, ci cauţionezi minciuna, nedreptatea,
corupţia la cel mai înalt nivel, e nociv pentru democraţie. Ar putea fi tema
unui roman. Să-ţi arogi dreptul de a tăia în carne vie cînd e vorba despre
alţii, despre cei din tabăra adversă, vezi bine!, să faci pe exasperatul de
atîtea mîrşăvii şi malversaţiuni, iar tu însuţi să te ştii cu toate păcatele în
sîn, în casă: necinstit, neloial, sperjur, corupt, trădător, duplicitar, infidel,
rău tată, rău platnic, evazionist, şperţar etc.- asta înseamnă să ridici la
putere mizeria acestei lumi. Numai un fiu de ţărani analfabeţi, săraci-lipiţi,
din Coteana-Olt putea să întrunească atîtea “calităţi” şi să le pună eficient
la lucru, în spatele unei faţade
moraliste. Deci, a fi discret cu viaţa ta şi a celor dragi e una, e
foarte indicat chiar – şi cu totul altceva a făcut odiosul Tinu, mai mic cu un
an la liceul din Slatina…
20. III. Ieri, pe ploaie, revenind spre casă obosit, după un
mare ocol prin Pipera, în căutare de sponsorizări, mă întîlnesc pe Rm. Vîlcea
cu C. Stănescu. Venea dinspre Moll, fără umbrelă, fără vreo cipilică pe cap,
ducînd ceva în mînă, mi s-a părut un pachet, un borcan – şi din discuţie a
reieşit că maică-sa (dacă el are vreo 67 de ani, înseamnă că dînsa a atins 85,
pe puţin…), iar CS stă de fapt pe la Ilioara, eu însă îl întîlnesc în zona
Dristor, unde locuieşte maică-sa. Îl
întreb de soarta Adevărului literar
unde îi spun că a dus greul, şi reiese că mai au gata un singur număr, după
care va începe o altă aventură, căci cu vîrsta te lasă ba una ba alta. S-a
pensionat din ’99 şi s-a reangajat, iar cu ruperea în două a redacţiei de la
Adevărul, el s-a dus fireşte cu alde CTP. Speranţa lui e că îi va convinge pe
ortaci să co-participe în continuare la apariţia ALA. Îi spun că noul ziar ar
putea avea o pagină culturală, precum Ziua,
căci autorii încă mai vor să se vadă pe hârtie..., iar cînd încerc să aduc
vorba despre dedesubturile afacerii Tinu-Iucinu, spune că nu ştie şi nu l-a
interesat. Îi spun că mulţi vor investi în noua formulă, că Dinescu a promis
susţinere financiară, semn bun. Şi am mai fi vorbit, el mereu retractil, deci
nu l-am luat sub umbrelă să-l fi condus înapoi spre Dristor. Un om retras,
poate prea delicat pentru viaţa socială, cam în genul colegului Năică.
Şi tot nu înţeleg de ce se face a nu fi ştiut sau a nu
fi bănuit nimic în afacerea Tinu, ei ca ziarişti care scormonesc tot timpul și
întorc lucrurile pe toate fețele. În frunte cu incoruptibilul CTP, ei susţin a
nu fi ştiut de relaţia lui Tinu cu Emilia Iucinu şi de fiul nelegitim, deşi T.
locuia cu noua familie şi îşi făceau concediile împreună. Dar faptul că nu
şi-au pus întrebarea cum şi cu ce mijloace băneşti a devenit Tinu acţionar cu
76% la Adevărul, asta e imposibil de
admis. Acum, se pare că banii veneau de la Taher, poate şi prin Adrian Năstase
– deci e vorba de un ziar vîndut străinilor arabi şi partidului fost comunist.
El se jură că nu fură… Altfel, dacă îi asculţi, ziar echidistant, iar Tinu,
preşedintele Asociaţiei ziariştilor, proclamat la moarte un fel de erou fără
pată şi prihană. Dna Iucinu şi fiul făceau pe idealiştii, pe iubitorii din
umbră ai unui om deosebit, constrîns de convenienţele sociale etc., se dădeau de frustraţi, aşteptînd cu răbdare
iubitoare, sacrificîndu-se pentru marea iubire. Acum însă reiese că dna Iucinu
se cunoştea personal cu Taher, că primea lunar de la el 10.000 dolari. Poate
chiar ea l-a băgat în suita lui Taher?! Idem a lui Năstase. Implicat fiind şi
Ţiriac – cum altfel?!
Or, ce diferenţă ar fi faţă de comuniştii grobieni?,
nu pozau ei în idealişti, nu făceau caz de principialitate, de echitate, de…
Iar în fapt, ziariştii şi toţi activiştii îi ridicau osanale unui analfabet,
unei pegre… La Adevărul se petrece,
in nuce, dar foarte expresiv, comedia din vremea comunismului, cînd toţi ştiau
şi tăceau, iar cei care ştiau mai mult, cu cinism, se foloseau de cele mai mari
privilegii. Or, a minţi lumea că te afli de partea dreptăţii şi slujeşti
Adevărul, cînd îl ascunzi şi nu doar atît, ci cauţionezi minciuna, nedreptatea,
corupţia la cel mai înalt nivel, e nociv pentru democraţie. Ar putea fi tema
unui roman. Să-ţi arogi dreptul de a tăia în carne vie cînd e vorba despre
alţii, despre cei din tabăra adversă, vezi bine!, să faci pe exasperatul de
atîtea mîrşăvii şi malversaţiuni, iar tu însuţi să te ştii cu toate păcatele în
sîn, în casă: necinstit, neloial, sperjur, corupt, trădător, duplicitar, infidel,
rău tată, rău platnic, evazionist, şperţar etc.- asta înseamnă să ridici la
putere mizeria acestei lumi. Numai un fiu de ţărani analfabeţi, săraci-lipiţi,
din Coteana-Olt putea să întrunească atîtea “calităţi” şi să le pună eficient
la lucru, în spatele unei faţade
moraliste. Deci, a fi discret cu viaţa ta şi a celor dragi e una, e
foarte indicat chiar – şi cu totul altceva a făcut maestrul Tinu...
Va urma
Fotografii de la Sala Calderon, III
| Florin Grigoriu, Victoria Milescu, Lidia Lazu |
| Radu Cârneci, Păstorul cel Bun. |
![]() |
| Ștefan Dimitriu, despre Veneticii, despre Vreme închisă... |
![]() |
| Victoria Milescu, Mihai Prepeliță, Lidia Lazu |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


















