Și a fost, la Sala Calderon, Aniversarea Ion Lazu -75
 |
| Radu Voinescu, Elena Armenescu, Ion Lazu Pupa Caravețeanu |
Scriitorul zilei: Alecu Ivan Ghilia
ilazu.blogspot.com/2012/03/scriitorul-zilei-alecu-ivan-ghilia.html
Poezia zilei: Gh. Asachi
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2006
20. III. Ieri, pe ploaie, revenind spre casă obosit, după un
mare ocol prin Pipera, în căutare de sponsorizări, mă întîlnesc pe Rm. Vîlcea
cu C. Stănescu. Venea dinspre Moll, fără umbrelă, fără vreo cipilică pe cap,
ducînd ceva în mînă, mi s-a părut un pachet, un borcan – şi din discuţie a
reieşit că maică-sa (dacă el are vreo 67 de ani, înseamnă că dînsa a atins 85,
pe puţin…), iar CS stă de fapt pe la Ilioara, eu însă îl întîlnesc în zona
Dristor, unde locuieşte maică-sa. Îl
întreb de soarta Adevărului literar
unde îi spun că a dus greul, şi reiese că mai au gata un singur număr, după
care va începe o altă aventură, căci cu vîrsta te lasă ba una ba alta. S-a
pensionat din ’99 şi s-a reangajat, iar cu ruperea în două a redacţiei de la
Adevărul, el s-a dus fireşte cu alde CTP. Speranţa lui e că îi va convinge pe
ortaci să co-participe în continuare la apariţia ALA. Îi spun că noul ziar ar
putea avea o pagină culturală, precum Ziua,
căci autorii încă mai vor să se vadă pe hârtie..., iar cînd încerc să aduc
vorba despre dedesubturile afacerii Tinu-Iucinu, spune că nu ştie şi nu l-a
interesat. Îi spun că mulţi vor investi în noua formulă, că Dinescu a promis
susţinere financiară, semn bun. Şi am mai fi vorbit, el mereu retractil, deci
nu l-am luat sub umbrelă să-l fi condus înapoi spre Dristor. Un om retras,
poate prea delicat pentru viaţa socială, cam în genul colegului Năică.
Şi tot nu înţeleg de ce se face a nu fi ştiut sau a nu
fi bănuit nimic în afacerea Tinu, ei ca ziarişti care scormonesc tot timpul și
întorc lucrurile pe toate fețele. În frunte cu incoruptibilul CTP, ei susţin a
nu fi ştiut de relaţia lui Tinu cu Emilia Iucinu şi de fiul nelegitim, deşi T.
locuia cu noua familie şi îşi făceau concediile împreună. Dar faptul că nu
şi-au pus întrebarea cum şi cu ce mijloace băneşti a devenit Tinu acţionar cu
76% la Adevărul, asta e imposibil de
admis. Acum, se pare că banii veneau de la Taher, poate şi prin Adrian Năstase
– deci e vorba de un ziar vîndut străinilor arabi şi partidului fost comunist.
El se jură că nu fură… Altfel, dacă îi asculţi, ziar echidistant, iar Tinu,
preşedintele Asociaţiei ziariştilor, proclamat la moarte un fel de erou fără
pată şi prihană. Dna Iucinu şi fiul făceau pe idealiştii, pe iubitorii din
umbră ai unui om deosebit, constrîns de convenienţele sociale etc., se dădeau de frustraţi, aşteptînd cu răbdare
iubitoare, sacrificîndu-se pentru marea iubire. Acum însă reiese că dna Iucinu
se cunoştea personal cu Taher, că primea lunar de la el 10.000 dolari. Poate
chiar ea l-a băgat în suita lui Taher?! Idem a lui Năstase. Implicat fiind şi
Ţiriac – cum altfel?!
Or, ce diferenţă ar fi faţă de comuniştii grobieni?,
nu pozau ei în idealişti, nu făceau caz de principialitate, de echitate, de…
Iar în fapt, ziariştii şi toţi activiştii îi ridicau osanale unui analfabet,
unei pegre… La Adevărul se petrece,
in nuce, dar foarte expresiv, comedia din vremea comunismului, cînd toţi ştiau
şi tăceau, iar cei care ştiau mai mult, cu cinism, se foloseau de cele mai mari
privilegii. Or, a minţi lumea că te afli de partea dreptăţii şi slujeşti
Adevărul, cînd îl ascunzi şi nu doar atît, ci cauţionezi minciuna, nedreptatea,
corupţia la cel mai înalt nivel, e nociv pentru democraţie. Ar putea fi tema
unui roman. Să-ţi arogi dreptul de a tăia în carne vie cînd e vorba despre
alţii, despre cei din tabăra adversă, vezi bine!, să faci pe exasperatul de
atîtea mîrşăvii şi malversaţiuni, iar tu însuţi să te ştii cu toate păcatele în
sîn, în casă: necinstit, neloial, sperjur, corupt, trădător, duplicitar, infidel,
rău tată, rău platnic, evazionist, şperţar etc.- asta înseamnă să ridici la
putere mizeria acestei lumi. Numai un fiu de ţărani analfabeţi, săraci-lipiţi,
din Coteana-Olt putea să întrunească atîtea “calităţi” şi să le pună eficient
la lucru, în spatele unei faţade
moraliste. Deci, a fi discret cu viaţa ta şi a celor dragi e una, e
foarte indicat chiar – şi cu totul altceva a făcut odiosul Tinu, mai mic cu un
an la liceul din Slatina…
20. III. Ieri, pe ploaie, revenind spre casă obosit, după un
mare ocol prin Pipera, în căutare de sponsorizări, mă întîlnesc pe Rm. Vîlcea
cu C. Stănescu. Venea dinspre Moll, fără umbrelă, fără vreo cipilică pe cap,
ducînd ceva în mînă, mi s-a părut un pachet, un borcan – şi din discuţie a
reieşit că maică-sa (dacă el are vreo 67 de ani, înseamnă că dînsa a atins 85,
pe puţin…), iar CS stă de fapt pe la Ilioara, eu însă îl întîlnesc în zona
Dristor, unde locuieşte maică-sa. Îl
întreb de soarta Adevărului literar
unde îi spun că a dus greul, şi reiese că mai au gata un singur număr, după
care va începe o altă aventură, căci cu vîrsta te lasă ba una ba alta. S-a
pensionat din ’99 şi s-a reangajat, iar cu ruperea în două a redacţiei de la
Adevărul, el s-a dus fireşte cu alde CTP. Speranţa lui e că îi va convinge pe
ortaci să co-participe în continuare la apariţia ALA. Îi spun că noul ziar ar
putea avea o pagină culturală, precum Ziua,
căci autorii încă mai vor să se vadă pe hârtie..., iar cînd încerc să aduc
vorba despre dedesubturile afacerii Tinu-Iucinu, spune că nu ştie şi nu l-a
interesat. Îi spun că mulţi vor investi în noua formulă, că Dinescu a promis
susţinere financiară, semn bun. Şi am mai fi vorbit, el mereu retractil, deci
nu l-am luat sub umbrelă să-l fi condus înapoi spre Dristor. Un om retras,
poate prea delicat pentru viaţa socială, cam în genul colegului Năică.
Şi tot nu înţeleg de ce se face a nu fi ştiut sau a nu
fi bănuit nimic în afacerea Tinu, ei ca ziarişti care scormonesc tot timpul și
întorc lucrurile pe toate fețele. În frunte cu incoruptibilul CTP, ei susţin a
nu fi ştiut de relaţia lui Tinu cu Emilia Iucinu şi de fiul nelegitim, deşi T.
locuia cu noua familie şi îşi făceau concediile împreună. Dar faptul că nu
şi-au pus întrebarea cum şi cu ce mijloace băneşti a devenit Tinu acţionar cu
76% la Adevărul, asta e imposibil de
admis. Acum, se pare că banii veneau de la Taher, poate şi prin Adrian Năstase
– deci e vorba de un ziar vîndut străinilor arabi şi partidului fost comunist.
El se jură că nu fură… Altfel, dacă îi asculţi, ziar echidistant, iar Tinu,
preşedintele Asociaţiei ziariştilor, proclamat la moarte un fel de erou fără
pată şi prihană. Dna Iucinu şi fiul făceau pe idealiştii, pe iubitorii din
umbră ai unui om deosebit, constrîns de convenienţele sociale etc., se dădeau de frustraţi, aşteptînd cu răbdare
iubitoare, sacrificîndu-se pentru marea iubire. Acum însă reiese că dna Iucinu
se cunoştea personal cu Taher, că primea lunar de la el 10.000 dolari. Poate
chiar ea l-a băgat în suita lui Taher?! Idem a lui Năstase. Implicat fiind şi
Ţiriac – cum altfel?!
Or, ce diferenţă ar fi faţă de comuniştii grobieni?,
nu pozau ei în idealişti, nu făceau caz de principialitate, de echitate, de…
Iar în fapt, ziariştii şi toţi activiştii îi ridicau osanale unui analfabet,
unei pegre… La Adevărul se petrece,
in nuce, dar foarte expresiv, comedia din vremea comunismului, cînd toţi ştiau
şi tăceau, iar cei care ştiau mai mult, cu cinism, se foloseau de cele mai mari
privilegii. Or, a minţi lumea că te afli de partea dreptăţii şi slujeşti
Adevărul, cînd îl ascunzi şi nu doar atît, ci cauţionezi minciuna, nedreptatea,
corupţia la cel mai înalt nivel, e nociv pentru democraţie. Ar putea fi tema
unui roman. Să-ţi arogi dreptul de a tăia în carne vie cînd e vorba despre
alţii, despre cei din tabăra adversă, vezi bine!, să faci pe exasperatul de
atîtea mîrşăvii şi malversaţiuni, iar tu însuţi să te ştii cu toate păcatele în
sîn, în casă: necinstit, neloial, sperjur, corupt, trădător, duplicitar, infidel,
rău tată, rău platnic, evazionist, şperţar etc.- asta înseamnă să ridici la
putere mizeria acestei lumi. Numai un fiu de ţărani analfabeţi, săraci-lipiţi,
din Coteana-Olt putea să întrunească atîtea “calităţi” şi să le pună eficient
la lucru, în spatele unei faţade
moraliste. Deci, a fi discret cu viaţa ta şi a celor dragi e una, e
foarte indicat chiar – şi cu totul altceva a făcut maestrul Tinu...
Va urma
Fotografii de la Sala Calderon, III
 |
| Florin Grigoriu, Victoria Milescu, Lidia Lazu |
 |
| Radu Cârneci, Păstorul cel Bun. |
 |
| Ștefan Dimitriu, despre Veneticii, despre Vreme închisă... |
 |
| Victoria Milescu, Mihai Prepeliță, Lidia Lazu |
Fiică a unui ofiţer şi a unei profesoare, nevoiţi să se mute cu garnizoana, îşi face educaţia într-un pension, iar la 20 de ani se căsătoreşte cu un magistrat, prinsă în curând de îndatoririle unei familii cu mulţi copii. Din care motiv debutează cu întârziere, la aproape 43 de ani: Ape adânci, 1919, bine primită de Ibrăileanu şi de Viaţa romînească. Dar deja trecuse tăvălugul primei conflagraţii europene, viitoarea romancieră a fost soră de caritate la Focşani.
