30 august: Al. Protopopescu, n. 30 aug. 1942 - d. 20 oct. 1994
Fiu al unui profesor din Fălticeni,
termină liceul în 1960, Filologia ieşeană în 1965 şi va fi preparator la
Institutul Pedagogic din Constanţa, iar după 2 ani, redactor la nou înfiinţata
revistă Tomis, 1967-1974, după care
va fi bibliotecar la biblioteca judeţeană Constanţa şi câţiva ani profesor.
Eliminarea de la revista Tomis l-a marcat pe fragilul poet, care s-a dedat unei
vieţi dezordonate, sfârşind prematur, printre declasaţii boemei bucureştene, 1994.
În 1978 îşi luase un doctorat în filologie cu Romanul psihologic românesc,
dovedind remarcabile calităţi de interpret al fenomenului literar.
A debutat cu poezii în Iaşul literar, 1960, iar în
volum cu Exilul imaginar,
1968, după care s-a desfăşurat mai ales în critică literară şi eseistică. Volumul şi esenţa, 1973, adună mare
parte din cronicile literare privind literatura momentului. Serialul de dialog
cu Cornel Regman a apărut în Tomis şi a fost reluat de mai vârstnicul critic
într-un volum ulterior.
Alex. Ştefănescu priveşte cu
interes, deşi oarecum amuzat prestaţia poetică a lui A. P., găsindu-i „graţie
şi bravadă", ceva între Labiş şi Dinescu; cronicile literare i se par
compozite, nesigure ca abordare exegetică, impresionat totuşi de secţiunea despre
Istoria Ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, vădind neaşteptate resurse
interpretative. Performant i se arată a fi studiul monografic despre romanul
psihologic românesc. Marian Popa îl numeşte poet graţios zvăpăiat şi nu ia în
serios decât prestaţia din studiul monografic, cu bune analize pentru autori ca
Rebreanu, Camil Petrescu, H. P. Bengescu, Gib Mihăescu, Anton Holban, Eliade,
M. Bleker, Mihail Sebastiasn, Felix Aderca. În Istoria sa, N. Manolescu îl
citează cu temei în privinţa lui M. Bleker, a lui Gib Mihăescu şi a lui Al.
Ivasiuc.
Citeşte mai mult: http://www.romlit.ro/alexandru_protopopescu
Poezia zilei, Al. Protopopescu
Întoarcerea
Acum se bat la maşină poeziile mele
Şi toate dactilografele tinere visează,
Eu mă întorc bătrân călcând pe pământ
Umbra unui rotitor băiat în ipostază.
Acum urăsc puţin înfăţişarea pe care-o
port,
Desenu-absurd şi vechi de pe sacou
Şi-n somn ating fereastra părintească de
susţinere,
Cu chipul iluzoriu de erou...
Mă trage luna-n munţii mei să mă ridic,
Nu mă potrivesc cu oamenii de lângă mare,
Nu mă potrivesc cu viclenia de a prinde
peşti
Fiindcă nu mă potrivesc cu nimic.
Ajung acasă singur în crucea dimineţii,
Zărind cum ard pe faţa pământului
bostanii,
Dar nu pot adormi, cobor în curte
Şi prind sticleţi cu vălul de mireasă-al
mamii...
Adaos
Eu care mişc în toamnă această apă
fumurie,
De o voinţă oarbă adus şi-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub
fereastră,
Visez o flacără la gura puştii de vânat.
Afară viscolu-mi smuceşte din pripoane
barca,
Păzeşte-o, Doamne, răstignită de pământ,
Să se trezească dimineaţa şi să plece
Copilul roş’ pe care-l port în gând.
Încolo nu mai are importanţă
Deliru-acesta înstelat venind,
Eu voi muri în pata de lumină
Pe care-o lasă luna răsărind.
(Ambele poezii sunt preluate prin copy-paste din articolul lui Alex. Ştefănescu din Rom. lit.)
N.B.: Pe scriitorul de astăzi l-am
întâlnit în compania lui Cornel Regman, probabil întâlnirea este relatată în Scene din viaţa literară, 2007. Peste
ani, am pus o placă memorială pentru câţiva scriitori, toţi dispăruţi prea
curând, printre care şi Al. Protopopescu.
Alţi scriitori:
Augustin Z. N. Pop, n. 1910
D. Matală, n. 1936
Gelu Vlaşin, n. 1966
Ion Lazu - Imagini din vizita la grecii noștri, 4.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu