11 mai: Gh. Istrate, n. 11 mai 1940.

 

         

Buzoian de la poalele Dealului Istriţa, din satul Limpeziş, fiu de ţărani, viitorul poet a făcut şcoala primară în satul natal, cea secundară în comuna vecină, liceul B. P. Hasdeu la Buzău dar nu a putut urma studii universitare din motive de "dosar", cu interdicţie de a accede la  formele de învăţământ superior; nevoit să urmeze o şcoală CFR şi să devină impiegat de mişcare într-o haltă de pe malul Siretului. Abia în 1963 reuşeşte să "fenteze" opreliştea cadristă şi va urma Filologia Bucureşteană, coleg de serie cu Constanţa Buzea, Adrian Păunescu, Ion Alexandru, Şerban Codrin şi alţii.  Va fi ziarist şi redactor la Tribuna României, la Curierul românesc, pe care îl înfiinţase imediat după Decembrie 1989, refuzând postul de director pentru cel de secretar de redacţie. Debutase cu poezii în 1957 în Viaţa Buzăului şi a continuat să publice consistent în principalele reviste literare ale vremii.  Debut editorial în 1968 cu Măştile somnului, care a atras atenţia asupra unui poet aşa-zicând tradiţionalist, în fapt de o marcată originalitate, poate unul dintre puţinii poeţi adevăraţi, necontrafăcuţi, punând în pagină,  cu o smerenie de tot neobişnuită, un crez liric liber de imperativele vremelniciei.

Opera literară:   Măştile somnului, Bucureşti, 1968; Poeme (Valea Plângerii), Bucureşti, 1971; Pseudopatriarchalia, Bucureşti, 1974; Zodia Şarpelui, Bucureşti, 1975; Cântec la izvoarele lumii, Bucureşti, 1975; Sceptrul singurătăţii, Bucureşti, 1978; Rune, postfaţă Cornel Mihai Ionescu, Bucureşti, 1980; Oase de fluturi, Bucureşti, 1982; Interiorul tăcerii, Bucureşti, 1985; Poezii în şoaptă, Bucureşti, 1985; Despărţirea de cuvinte, Bucureşti, 1988; Ritual - Rite, ediţie bilingvă, traducere de Gina Argintescu-Amza, Constanţa, 1995; LV (Cincizecişicinci), Buzău, 1995; Limpeziş (Locul Fiinţei), Bucureşti, 1997; Distilerii nocturne (100 poezii), Timişoara, 2000; Fragmente despre infinit (101 intropoeme), postfaţă de Ion Murgeanu, Bucureşti, 2000.

 

Cireşte mai mult:  http://www.culitaioanusurelu.ro/interviuri/11_gheorghe_i.pdf

 http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Istrate

 

Poetul Gheorghe Istrate, la aniversară.

 (Acum exact un an am postat pe blogul meu acest text, însoţit de un grupaj de poezii, întru sărbătorirea prietenului poet Gh. Istrate. Acel blog muncit "în sudoarea frunţii" totuşi s-a volatilizat... Am recuperat acest grupaj de pe Google, căci fusese preluat de poetul Ion Murgeanu, pe-al său blog mai norocos.  Dacă ai prieteni destoinici, ghinionul musai să-şi îngusteze aria răului....)

"Azi m-am trezit cu noaptea-n cap, bucuros că mierlele nu şi-au încetat o clipă trilurile neasemuite (ele „s-au ostenit toată noaptea cântând”, cum spunea Blaga, poetul născut chiar în această zi), inducându-mi convingerea că niciuna dintre ticăloşiile lumii, înmulţite apocaliptic în ultima vreme, nu le va curma cântecul măiestru; bucuros că am să scriu aici despre prietenul Gheorghe Istrate, poetul inafabil, care mâine, 11 mai, împlineşte 71 de ani... L-am sărbătorit pe blogul meu şi acum un an, la împlinirea unei atât de frumoase vârste, dedicându-i un sonet, re-publicând alte 6 sonete pe care li le-am adresat cu ani în urmă, la Neptun, lui şi prietenului poet Ion Murgeanu, într-o joacă poeticească plină de afecţiune. Acum n-am să fac decât să transciu aici câteva poeme de-ale lui Gh. Istrate din cartea ce i-a apărut nu de mult, şi pe care mi-a trimis-o cu o dedicaţie. Este vorba de antologia sa Dialog cu Invizibilul, scrisori către irealitate, 101 poeme, apărută la editura Terra din Focşani.  Prefaţa este semnată de exegetul-prieten Dumitru Radu Popa, acum autoexilat în Statele Unite. Din explicaţia pe care autorul o pune chiar la începutul cărţii, aflăm că această antologie de autor, menită să-l reprezinte la împlinirea a 70 de ani, ar fi trebuit să apară anul trecut la editura Academiei, însă factorii de decizie, după lungi şi penibile amânări, şi-au declinat orice angajament. S-a găsit totuşi o editură fastă şi un prieten generos care să o sponsorizeze, nimeni altul decât dl. Costică Neagu, editor şi al întregii opere a marelui cărturar Simion Mehedinţi. Mai sunt astfel de oameni pe la noi? Mă minunez şi mă bucur fără limită. Mai ales că de existenţa şi proliferarea celorlalţi, a obstrucţioniştilor plasaţi în posturi de decizie, ne-am prea lovit în toţi aceşti ani... Fie deschis spre sufletele dragilor cititori  drumul nobil al versurilor marelui nostru poet şi coleg de generaţie Gheorghe Istrate. La mulţi ani cu sănătate şi binemeritate izbânzi literare!"

 

Poezia zilei, Gheorghe Istrate

 

(din volumul Dialog cu Invizibilul)

 

 

Ritual

Doamne iar ni se întâmplă

Să stăm tâmplă lângă tâmplă

Năduşeala ta divină

Mă-nlumină în lumină

 

Vorba Ta e carnea lumii

Lunecă prin ea postumii

nenăscuţii, visătorii

Din bisericile florii...

 

 

Ritual

eu văd pământ numai pământ

În ochii mei e un mormânt

în care de vecii durează

o sabie ce scânteiază

 

eu dacă mişc trudit din pleoape

aud troznind în ceruri ape

şi-un înger rătăcit şi gol

pierzându-şi haina de nămol

 

lumina mea-i cu glasul mic

un clopot strâns peste nimic

un lan cu nopţile în spic –

 

aşa cum umblu şi mă-nsfânt

sunt doar pământ numai pământ

 

 

Ritual

pe ţărmu-acesta-ncremenit de cretă

tăcerea mare-a lumii mă repetă

să pot răbda oceanul ce-mi depune

sub tălpi întunecatele lui dune

s-aud cum se descarcă alb sub valuri

timpul bătrân nesfărâmat de maluri

cum izbucnind prin apa-ntunecoasă

ea se va sparge-n lutul de sub casă

cum pruncii dulci din vremi neîncepute

vor murmura-ntâmplări necunoscute

pe ţărmu-acesta-ncremenit de cretă

unde tăcerea lumii mă repetă

 

 

Ritual

din lucruri pe furiş curg lacrimi

din noapte se preling planeţi

peste fiinţă peste patimi

n-ai timp să-nveţi să mai regreţi

 

se-adună lumea-ntr-o lumină

ca floarea-ntr-un grăunte viu

abia atinsă de-o albină

ce soarbe clipa din târziu

 

un prunc se-ntoarce în sărut

în moartea care vrea să moară

precum pământu-n început

precum lumina în fecioară

 

 

Ritual

eu vin de departe din tâmple de piatră

din osul anilor vechi ne-nceput

din insula semnelor sacră

pe care apasă un deget necunoscut

 

 

Ritual

curge memoria – veşnica plută

a neamului nostru umbros

umblă Cuvântul pe gura mea mută

asemenea tălpilor lui Hristos

 

 

 Ritual

 

maica mea lumina mea

rana mea de-a pururea

mi-am făcut din dor o stea

să mă-mbrăţişez cu ea

maica mea lumina mea

 

din ţărâna mea bolnavă

ţi-am pus candelă şi slavă

din pământul meu sfielnic

ţi-am pus smirnă şi jertfelnic

...

Când va fi cândva să mor

Mă voi face un izvor

Ca să umblu sub pământ

Cu picioare de argint

 

Să te plâng să te găsesc

În mormântul tău regesc

Fiindcă te-am cătat în stea

Dar în stea nu se murea -

acolo se nemurea

Maica mea lumina mea

Rana mea de-a pururea

 

 

Ritual

 

Copil al pietrelor – învăţ să tac

Magnetul tainei înapoi mă strânge

Aşa cum trec orbind din veac în veac

Sunt pruncul repetat de-acelaşi sânge

 

O ce lumini se-apropie-adunând

Tărâmul lor neînceput de rună

Ninsori de clipe-mi flutură prin gând

Închipuind statuia mea străbună

 

Nu mai sunt singur – din fiinţă vin

Întors în ochiul morţii care plânge

Şi ies din ceaţa trupului virgin

La piept strângându-mi vorbele de sânge

 

Mai sus de sori e-o noapte abisală

Pe care Dumnezeu o ţine-n poală.

                                                               

 

Ion Lazu: De sănătate

               Se dedică lui Gh. Istrate, poetul inefabil, la 70 de ani.

 

E sănătatea partea bună

din răul care se lăţeşte,

bietul curaj ce ne înstrună

deasupra râpii ce rânjeşte

 

E sănătatea o câtime

din suferinţa cât Ceahlăul.

e aripa ce-abia ne ţine

în zbor, când dedesubt e Hăul.

 

Mai năzuim o respirare

un gest o pleoapă o silabă

ca stingerea să ni se pară

o blândă pierdere în slavă -

 

Deci, Doamne, ocroteşte-n palmă

stropul de viaţă ce disperă

şi dă-ne o clipită calmă

şi-o amânare ce mai speră.

 

 11 mai 2010

 

 

Alţi scriitori:

Aurel Gurghianu, n. 1924

Crişu Dascălu, n. 1941

Ion Breazu, m. 1958

Th. Mănescu, m. 1990 

 10 mai: Ion Horea, n. 10 V. 1929 – 5 aprilie 2019

Îndemn 

Anii senectuții

Vin ca o iubită.

Nu ți-e dor și nu ți-i

Inima smintită?

Haide, încă-o treaptă,

Poate sui în slavă.

Sufletul așteaptă,

Pune-i jar pe tavă.

Coame liniștite

Cară nori de ploaie.

Patimi și ispite

Duse-s în noroaie.

Cât a fost să fie,

Totu-i strâns în gheme.

Ziua-i prea târzie,

Noaptea-i prea devreme.

Haide, încă-o treaptă,

Poate sui în slavă.

Lasă, mai așteaptă,

Inimă bolnavă.

 

Menire

Dacă floarea unui prun te-a

Luminat, să nu te mire,

Lasă-acum să-ţi cadă fruntea

Peste foi în troienire.

Este-o lege mai presusă,

Ieşi în poarta ei şi-ascultă

Vorba nimănuia spusă

De-un pământ cu jale multă.

Cine-ar fi să fie altul

Să o ducă mai departe

Şi mai sus decât înaltul

Şi mai mult decât în moarte?

Cine-ar fi să treacă puntea

Dinspre ei, să dea de ştire?

Lasă-acum să-ţi cadă fruntea

Peste foi în troienire!

Uneori

Stau aşa, uneori,

Şi îmi spun numai mie:

Într-o zi ai să mori!

O, dar asta se ştie.

Stau aşa şi îmi spun

Uneori, numai mie:

Eşti nebun, eşti nebun!

O, dar asta se ştie.

Şi mă-ntreb, uneori,

Tot ce sunt, ce-o să fie?

Numai vânt, numai nori!

O, dar asta se ştie.

Uneori mă-nspăimânt

Şi îmi spun numai mie:

Eşti pământ, eşti pământ!

O, dar asta se ştie.

(din Căderea pe gânduri, Casa de editură Ardealul, 1996) 

 

 

 Nicolae Tzone, n. 10 mai 1958

 

  Nicolae Ţone s-a născut în satul Malu din preajma oraşului Giurgiu. A făcut facultatea de ziaristică şi a practicat-o cu fervoare, între timp descoperindu-ni-se şi ca un poet de nebănuite disponibilităţi, totodată frust şi livresc, confesiv şi fabulatoriu - , o îmbinare foarte specială, fără alt termen de comparaţie la noi, şi care este marca recunoscută Tzone - coabitare lirică viabilă între avânturi neoromantice irepresibile, în expansiune vizionară dezlănţuită, în incursiuni intempestive prin timpi, medii, lumi cosmice şi înapoi, spre miezul incandescent al Pământului, dar şi din viitor înspre trecut, şi din moartea morţii şi stingerea din proximitate spre noi începuturi, pe de o parte şi un avangardism redivivus, bine asimilat, jucat cu nonşalanţă, întors pe toate feţele, "exploatat la sânge", pe de altă parte - e vorba despre sângele Poeziei, desigur.

Au rezultat câteva volume de poeme alternative, unele revărsânsu-se asemenea unui fluviu, în despletire şi regăsire a vadului liric şi alte poeme precum lamele de Toledo, dense, concentrate, retezate din scurt, prin tehnici laser. Nicolae magnificul, Capodopera maxima, Oase de înger, sunt titlurile a trei volume-eveniment, cărţi bibliofile, ceea ce nu spune decât o parte de adevăr, somptuoase, cu prea-bogată ilustraţie grafică, ele însele nişte performanţe editoriale demne de invidiat. Nu este vorba de vreo risipă în faptul că textele sunt reluate în reproducere olografă facsimilată, ele consună cu ilustraţiile, creând o ambianţă aparte, expresivă cu deosebire, reconfortant-belferească, sugerând viziunea autorului cu privire la universul său liric.

 

Alte titluri: Eminescu al nostru, dialoguri cu..., 1994 şi Manualul de literatură, 2004, o antologie  nouăzecistă: Daniel Bănulescu, Mihai Gălăţanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Floarea Ţuţuioanu, Nicolae Ţone, Lucian Vasilescu, 678 pagini format mare, care a stârnit admiraţie, invidii, duşmănii. Ne mai mirăm?

Mai trebuie spus că Nicolae Tzone este un cercetător împătimit al mişcării de avangardă din ţară şi din lume, că a făcut stagii de documentare în Israel, la Paris, la New-York; că este autorul unei expoziţii itinerante prin ţară şi prin marile oraşe ale Europei, cuprinzând cca 500 de reproduceri fotografice după piese de bază ale autorilor avangardişti. A înfiinţat Institutul de Cercetare a Avangardei din România şi din Europa ICARE, cu editură proprie; a iniţiat an de an simpozioane internaţionale cu prestigioase participări din partea specialiştilor în avangardă din lume. A editat revistele Aldebaran şi Facla literară, care s-au vândut uimitor de repede, solicitate fiind şi în străinătate; a tradus masiv din avangardiştii francezi (Claude Sernet) dar şi din opera franceză a lui Tristan Tzara; i-a promovat la cel mai înalt nivel pe Gherasim Luca, Stefan Roll (la centenar), dar şi pe H.H.Maxy, Sesto Pals, Paul Păun, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, mulţi, mulţi alţii. A editat manuscrisele lui Ion Vinea, a publicat ediţii anastatice din revistele avangardiste: Unu, Integral, Urmuz etc etc.

În 1991 a înfiinţat editura Vinea, promovând nu doar vechea avangardă, dar şi pe onirişti, pe optzecişti, debutându-i pe tineri, inclusiv pe milenarişti, cu un fler inegalat. Editor prodigios, a iniţiat nu mai puţin de 10 colecţii, printre care cea de Ediţii Definitive, reluând formula de la Fundaţiile regale, unde şi-au găsit locul toate marile nume ale poeziei contemporane, de la Al. Lungu, Leonid Dimov, Ion Caraion la Constanța Buzea, Liviu Ioan Stoiciu, Constantin Abăluţă, Nora Iuga şi Angela Marinescu. La un moment dat editura Vinea scotea pe piaţa literară aproape 80% din producţia de poezie din ţară. Activitatea editurii Vinea, este, oricât ar cârti unii, deja un capitol de istorie a literaturii contemporane.

 

Citeşte mai mult:  http://www.romlit.ro/nicolae_one_i_nicolae_tzone

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_%C8%9Aone

http://agonia.ro/index.php/article/13976165/index.html

http://revistaramuri.ro/index.php?id=1362&editie=53&autor=de%20Nicolae%20Tzone

 

***

Am lucrat vreme de 10 ani la editura Vinea, împărţind munca redacţională cu "magnificul" N. Tz. Participând la târguri de carte, la lansări, la vernisaje, la turnee prin ţară. Am publicat eu însumi la Vinea două volume de poeme şi două romane: Veneticii şi Sălbaticul, iar Lidia un număr de patru volume de poezii. Nu am să adaug aici nici un cuvânt despre omul devotat Poeziei şi Cărţii, despre delicatul prieten Nicu Ţone. Însă îl asigur/ şi vă asigur că Jurnalul meu din toţi acei ani, însumând cca 1000 de pagini, este înţesat cu însemnări despre colaborarea nostră prietenească (citeşte benevolă-gratuită) la reputata Editură Vinea.

***

 

Poezia zilei: Şerban Codrin, n. 10 mai 1945

 

Balada drepturilor de autor

 

(4)

Pe sacerdotul dacă-aş face-o, cel

Mai credincios iluminând cerneala,

Un domn contabil ţine socoteala,

Foarte-încruntat, întotdeauna chel;

Acont, impozite, dobânzi, decont,

Neliniştea mi se îmbogăţeşte

Şi am, utopic şi poeticeşte,

Vedenii şi-ameţeli cu-un orizont

De constelaţii în ardent urcuş    

Şi-un turn cu ceas la ore-înălţătoare

Din darurile mele-în gura mare

Solemn declamă, însă cu retuş,

         Căci statu-i pândă şi fiscalitate

         Pe-eternitate mai întâi de toate.

 

(5)

Cu fabrici de  pasteluri şi-elegii

Aducătoare numai de profituri

Să-mi cumpăr o cutie de chibrituri,

Împăietor de fantasmagorii,                            

Le şlefuiesc până îndeajuns

Dughene şi bazaruri le consacră;

Pe faţă, marfa-mi vând, sublimă, acră,

Stupidă, după vremuri, sau pe-ascuns

Degustătorilor de-esenţe prea

Hipnotic distilate-în arsenale

De-elipse, antiteze ireale,

Nefaste bunătăţi la cacealma;

         În faliment, goliţi atelierul,

         În schimb, de neatins, lăsaţi-mi cerul.

 

(6)

Rapsod şi trubadur, bard şi poet,

Merg la talcioc duminica, agale,

Maidanul dincolo de mahalale,

Doar cât să-mi cumpăr noduri la şiret;

Un traficant de vorbe, mâncăcios

Din bronzul propriilor monumente,

Mi-întinde-o palmă cu-ultrasentimente

Cerşite pe 30 de-arginţi în jos;

Stropşit de crivăţul impetuos

Cu numărul o mie la sandale,

Îi dezertez fără-echivoc din cale

Şi-o aţă din cămaşa lui Hristos

         Aş rupe-o cu-ochii ridicaţi la stele

         Să o-împletesc iluziilor mele.

 

 

Ion Lazu: Poemul de dimineaţă

       Lui Nicolae Ţone

 

Poemul de dimineaţă

Se trezeşte brusc, prea din timp

De un ceva ce s-ar putea să fie

Un şoarece umblând la cursă.

Îşi ţine suflarea şi tusea nervoasă

Ascultă furişarea intrusului,

Fâşâitul tensiunii în timpane

îşi ţine ochii strânşi –

nu vrea să-i deschidă

în lumina ca de lapte afumat.

Aruncă o privire spre cursa

Ocolită cu sadism de şoarecele

Care şi-a făcut toată noaptea de lucru

Prin paiele căpătâiului de la celălalt pat;

Închide iute ochii la loc, înciudat,

Usturându-l. Simte o durere difuză în cap

O lipsă de vise în minte

O lipsă de chef în piept

Şi o lipsă alături şi o pompă de sânge.

 

Poemul de dimineaţă

Se întoarce cu faţa în sus

Ascultă cocoşii, ascultă câinii, ascultă satul

Desluşind foşnirea firelor de ceaţă

Din norii ce s-au strâns în faţa soarelui

Să-i ascundă ivirea;

Şi, prin acest auz dureros, anapoda,

Întrerupt de semnalele morse

De fâşâit şi foieli oculte,

Prin usturimea pleoapelor cusute,

Prin acest protest al viscerelor încleştate ca un ghem,

Asvârlit din vâslă în vâslă,

Din treaptă în treaptă

De firele părului destinzându-se pe trup.

Poemul de dimineaţă uită brusc de sine

Şi se şterge în apa somnului.

1980, Alexeşti- Vălcea

 

 

Alţi scriitori:

Radu Albala, 18 februarie 1924 - d. 10 mai 1994

Ion Lazu - Imagini recente...

 

"D:\Imagini\telefon\fOLDER CU POZE din 2023\12 bobocei de rață....3gp"