30 aprilie: Matei Alexandrescu, n. 30 aprilie 1906- d. 5 nov. 1979

 

Târgoviştean la origine, fiu al unui şef de gară, termină liceul Enăchiţă Văcărescu din fosta capitală a Ţării Româneşti, apoi va urma Filologia din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1931 şi devenind unul dintre asistenţii lui Mihail Dragomirescu. În mod neaşteptat, continuă cu o carieră administrativă la Prefectură, apoi din 1942 la Ministerul Propagandei, epurat în 1946.  Nevoit să-şi câştige existenţa din munca de contabil, revine în literatură după două decenii, supunându-se deci sinusoidei care i-a afectat pe toţi literaţii interbelici de dreapta.

Debutase cu poezii în 1926 şi îi apăruseră câteva volume de poezii, în maniera vremii, un lirism de plan secund, discret, miniatural, mizând pe arta cuvântului, inspirându-se din pictura naivă a iconarilor, din folclor, îndeosebi pe latura sa grotescă; dar se remarcase în lumea culturală prin recenziile şi foiletoanele sale în nenumărate reviste, prin articole polemice, cât şi prin dialoguri cu o seamă de scriitori ai epocii (şi cu supravieţuitorii Interbelicului), de la Camil Petrescu, Perpessicius, Dragomirescu, Cioculescu, Gib Mihăescu, Sebastian şi până la cei avangardişti: Saşa Pană, Ion Vinea, Ilarie Voronca, N. D. Cocea, Constantin Nisipeanu etc. Sunt chiar textele pe care le reia în revista Ramuri, la sugestia lui Şerban Cioculescu, adunându-le într-un volum de Confesiuni literare. Dialoguri, 1971. Ar fi vrut să afle în ce măsură opera se sprijină pe date din biografia autorilor intervievaţi. Va continua să scrie poezie, în deosebi sonete, o selecţie a acestora este volumul  Donna Sixtina. O antologie a liricii sale este volumul Catarg, 1973.

 

Opera:  În insula unde-nfloreau coralii, 1931; Leagăn de îngeri,
 1935; Jocul cuvintelor, 1939; Vămile văzduhului, 1942; Donna Sixtina, 1970; Confesiuni literare. Dialoguri, I, 1971; Catarg, prefaţă de Ovidiu Papadima, Bucureşti, 1973.

 

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Matei_Alexandrescu

http://agonia.ro/index.php/author/0035376/index.html

 

 

Poezia zilei, Ion Lazu 

 

Ulcica de lut

 

În penumbra dintre ferestre

O ulcică de lut vieţuieşte

Aproape de-o vară întreagă –

Inimă neagră.

Îi spun aşa de parcă s-a depus

Peste sufletul celui dus.

Şi astfel, trează,

După cum lumina se cumpăneşte,

Inima neagră pulsează.

Şi trupul din aer trăieşte...

1969

 

 

Alţi scriitori:

Passionaria Stoicescu, n. 1946

Pan Halippa, m. 1979 

Ion Lazu - Imagini recente, 3

 29 aprilie: Gh. Tomozei,  n. 29 aprilie 1936 - d. 31 martie 1997

 

 

S-a născut la Bucureşti, dar familia era din Muscel, aşa că a făcut şcoala primară şi liceul la Târgovişte. La Şcoala  de Literatură este coleg cu Nicolae Labiş, pe care îl va evoca şi despre care va scrie câteva cărţi, încercând să descifreze misterul morţii poetului de la Mălini. Va fi preocupat şi de copilăria lui Eminescu, dar şi de viaţa lui Mihai Viteazul, de exemplu.

A fost redactor la Gazeta literară, la Luceafărul şi la alte reviste, printre care Argeş, în noua ei formulă din 1965, în echipă cu Florin Mugur, Cezar Ivănescu, Mihail Diaconescu. A debutat în 1953 cu poezii, a colaborat fără întrerupere la multe reviste literare şi a publicat un număr impresionant de cărţi de poezie, de eseuri, de literatură pentru copii şi de memorialistică, plus câteva antologii din propria lirică, o antologie a sonetului şi traduceri din poezia universală. O listă a cărţilor sale este prea lungă şi riscă să fie incompletă.

 

Opera, selectiv: Pasărea albastră (1957); Steaua polară (1960); Lacul codrilor, albastru (1961); Vârsta alintului (1963); Fântâna culorilor (1964); Noaptea de echinox (1964); Poezii (1966); Patruzeci şi şase de poezii de dragoste (1967); Altair (1967); Cântece de toamnă mică (1967); Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Eminescu),1967; Filigran, proze jurnalistice (1968); Suav anapoda (1969); Dincolo de crizanteme (1969); Poezii de dragoste (1970); Toamnă cu iepuri (1970); Târgovişte. monografie lirică (1971); Miradoniz (Copilăria si adolescenţa lui Eminescu) (1970); Misterul clepsidrei (1971); Atlantis (1971); Moartea unui poet (1972); Tanit (1972); Efigii (1972); Maşinării romantice (1973); Muzeul ploii, proze şi poeme în proză (1973); La lumina zăpezii (1974); Negru Vodă (1974); Carul cu mere (1974); Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani (1974); Gloria ierbii (1975); Cronica lui Stavrinos (1975); Istoria unei amfore; Ţara lui Făt-Frumos (1976); Poema Patriei (1977); O oră de iubire (1978); Peregrin valah; Ierbar de nervi (1978); Amintiri despre mine (1980); Focul hrănit cu mere (1981); Manuscrisele de la Marea Neagră; Ninive (1982); Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final (1984); Carte de motanică, 1984; Urmele poetului Labiş. Biografie (1985); Plantaţia de fluturi. Însemnări (1988); Miradoniz. Copilăria şi adolescenţa lui Eminescu (1989); Un poet din Tibet, poeme (1995).

***

Poet perseverent, stimabil, care şi-a luat în serios înzestrarea şi a pus în funcţiune "maşinării romantice" şi alte "cântece de toamnă mică", niciodată eclatant, totdeauna just, respectându-şi blazonul. În ce mă priveşte, este unul dintre primii poeţi români tineri pe care i-am citit prin reviste, inclusiv în cele pentru copii şi tineret, alături de Constanţa Buzea, Florenţa Albu, Mioara Cremene. Îl ştiusem prieten cu Labiş. Mai târziu îl aflam în mare prietenie cu Nichita Stănescu, cel care îl apela cu Prinţul Tom. L-am reperat apoi în lumea literară şi întîlnindu-l pe stradă, îl salutam, dar nu am discutat absolut niciodată. Mereu sobru, preocupat de ale sale relaţii privilegiate, fără un singur zâmbet. Trecând pe la revista Argeş, abia înfiinţată la Piteşti, care îmi era în drum spre Slatina, nu l-am interceptat, am vorbit doar cu Cezar Ivănescu, pe atunci locuind cu Maria Ivănescu la mansarda imobilului. Dar nu mi s-a publicat nimic în revistă, atunci, ci abia după Decembrie.

***

Am pus placă memorială pentru  Gh. Tomozei, la intrarea unui bloc de 4 etaje T64, sc. 1, de pe aleea Deleni 6, fostă Sf. Vasile Tei, S.II.

 

 

Poezia zilei: Gh. Tomozei

Focul hrănit cu mere

Limba ce-o stiu de la bunica, limba
apropiată de tăcere, simplă
ori dimpotrivă irosind lumine
și murmur de havuze bizantine
ca-n gura unui clopot atârnând
își leagănă pe lume lemnul sfânt
și-și arde lumânările severe
în jaruri vechi, ce s-au hrănit cu mere.
Din alte graiuri, vorbe venetice din carnea ta de lut vor să se-nspice

și tu le lasi in grauri, milostiva,

reci bolovani, bomboane de colivă in albul cărora se incâlciază culorile rodite de amiază
Ades te-au ars. 
Petalele fragile au fost în parte rupte, de cămile, te-au dat in seama cainilor. 
Zăvozii te-au sângerat. 
Te-au junghiat irozii cu plinul sabiei, lucrând cu-ncetul să-ți ia din schitul inimii, profetul, dar ai rămas ca jupuita piele a unei stele, ca un os din trunchiul zimbrilor scos

Alţi scriitori:

A. de Herz, n. 1887

Barbu Șt. Delavrancea, m. 1918

Virgil Cândea, n. 1927

Bogdan Ulmu, n. 1951

Radu Gyr, n. 2 martie 1905 - d. 28 aprilie 1975 

Ion Lazu - Imagini recente, 2

 28 aprilie: Ov. S. Crohmălniceanu, n.16 aug. 1921 - d. 28 aprilie 2000 

 

 

Născut la Galaţi dintr-o familie de evrei, a făcut liceul în portul dunărean şi s-a înscris la Institutul Politehnic  din localitate, dar a întrerupt studiile în 1940, reluate în 1944 şi încheiate la Politehnica din Bucureşti, cu licenţa în construcţii, 1947. Trece însă ca redactor la Contemporanul, 1947-1951, apoi la Viaţa românească şi la Gazeta literară, unde va deveni redactor şef-adjunct. Din 1966, profesor la Filologia bucureşteană. Inteligent şi autoritar, mereu pe caii cei mari ai lumii literare, în punctele de decizie, în consilii, comitete, jurii...Făcând glorii şi desfăcând, cu aceeaşi dezinvoltură.

Va emigra la Berlin, în 1992, adaptându-se o dată în plus, scriind despre scriitori evrei, despre influenţa germană în mişcarea de la Cercul literar. Şi publicând o carte de memorii intitulată semnificativ: Amintiri deghizate, încercând pentru ultima oară o cosmetizare a trecutului său literar pe mai multe voci, de nu cu adevărat îndoielnic.

Debutase în 1944 şi va fi în anii 50-60 unul dintre criticii cei mai solicitaţi (şi temuţi), faimos în epocă pentru abordările de pe poziţii marxiste, mereu atent la comanda ideologică venind dinspre partid, în stilul oportunist care asigura o carieră critică la vârf. Cu toată convingerea s-a ridicat în 1950 împotriva avangardiştilor, a suprarealiştilor precum Victor Brauner, Gherasim Luca şi Jack Herold, deşi evrei şi aceştia. Nu e singura dată că îşi va schimba opiniile cu 180 grade. Are meritul de a fi readus în literatură numele unor Rebreanu, Ion Barbu etc, însă ce merit poate fi acesta, cu voie de la stăpânire, în vreme ce alţii scriitori erau ostracizaţi, ocultaţi etc .Va da o Istorie a literaturii dintre cele două războaie demnă de tot interesul (îşi revizuise părerea despre avangardişti).  În 1957 l-a debutat pe Nichita Stănescu. Apoi va gira debuturile din proza cenaclului Junimea, inclusiv antologia optzecistă Desant.

 

Volume de critică şi istorie literară: Cronici şi articole, 1953; Cronici literare, 1954; Liviu Rebreanu, 1954; Despre originalitate,1954-1956; Despre realismul socialist, 1960; Tudor Arghezi, 1960; Lucian Blaga, 1960;  Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale, 3 vol., vol I-III, 1967,-1975; Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, 1984; Literatura română şi expresionismul, 1971; Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, 1989; Painea noastră cea de toate zilele, 1991; Al doilea suflu, cronici şi comentarii despre fenomenul optzecist, 1989; Alăptat de două mame, 1992; Amintiri deghizate, (o carte de memorii), 1994; Cercul Literar de la Sibiu şi influenţa catalitică a culturii germane, în colaborare cu Klaus Heitmann, 2001; Evreii în mişcarea de avangarda românească, 2002, publicată postum; Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, în colaborare cu  Ion Caraion.

 

*

Am pus o placă memorială la intrarea imobilului din str. Dinisie Lupu, nr. 74, pentru mai mulți scriitorii: Ov. S. Crohmălniceanu, Dana Dumitriu, Catinca Ralea, Marin Preda, Niculae Stoian, N. Tăutu, Victor Tulbure…

Imaginea se află și în albumul Literaturile Bucureștiului, MNLR, 2009

 

Poezia zilei, George Astaloş: d. 28 aprilie 2014

 

De unde

 

de unde                                  

 

acel tremur tulbur

despuiat de memorie

 

de unde această linişte ceţoasă

germinând aşteptare

 

să fie oare fantasmul

dezvăluit târziu

să fie răscolirea căutării

sau a unui neîmplinit parcurs

 

îndepărtat

 

(din Ecuaţia tăcerii, ed. Vitruviu, 1996)

 

Cu ce sevă?

 

cu ce sevă

sau cu ce lumină
mi se-adapă privirea

ce ecou pierdut
îmi dospește în liniște

ce resort nevăzut
îmi animă mișcarea
și ce forță malignă
îmi despoaie cuvintele

de sens  

 

 

(din Ecuaţia tăcerii, ed. Vitruviu, 1996)

 

Pești nupțiali

 

 miriadele de pești nupțiali
care inundau apele
de cântec și de adorații liturgice

erai tu

atrăgându-mă necontenit
în torentul amețitor
al perpetuării

privirea ta
complice ingenuu
îmi îmblânzea înotul
într-un sublim efort
de transparență
neștiutor de iubire
și încă departe
mă îndreptam cu sfială
spre un spațiu de joc
voluptuos de vârtejuri

hipocampi fabuloși
înhămați la mici care de luptă
visau bătălii uriașe

se vorbea despre inițiere
și despre o grandioasă sărbătoare
a trupului

fulgere subțiri
îmi săgetau carnea
cuprinsă de o dulce nesiguranță

și mă apropiam nerăbdător
de triunghiul tău
cu pești incandescenți
însemn armorial și fântână
a unui pântec răscolit demonic

de copleșitoarea violență

 

(din Acua mater)

 

 

Alţi scriitori:

Al. Jebeleanu, m. 1996 

 27 aprilie: Ion Heliade Rădulescu, n. 6 ian. 1802 - d. 27 aprilie 1872

 

S-a născut la Târgovişte (mama sa avea nume grecesc), dar a venit în curând la Bucureşti unde a început învăţătura în limba greacă, ajungând să iubească poezia şi chiar să traducă din poeţii la modă. Româneşte a învăţat citind Istoria despre începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior. A urmat şcoala la Sf. Sava, succedându-i la conducerea ei lui Gh. Lazăr, care-i fusese profesor. (Vor sta alături şi în grupul celor patru celebre statui din piaţa Universităţii, acum mutate temporar în zona parcului din faţa clădirii Parlamentului. Dar o placă de marmoră pe zidul unei clădiri de lângă Palatul Şuţu atestă existenţa primei Tipografii înfiinţată de acelaşi I.H.R.).

Îndrăgostit de idei, de cultură, de ridicarea maselor la învăţătura cărţii, este unul dintre fondatorii culturii româneşti, începând cu  Gramatica românească,  1828, apărută la Sibiu; a pledat pentru simplificarea alfabetului chirilic, pentru scrierea fonetică, simplificatoare, pentru introducerea de neologisme pe filiera romanităţii, mai accesibilă, pentru unificarea limbii române, pentru înfiinţarea de şcoli, de gazete, de teatre. A militat pentru literatura originală dar şi pentru numeroase traduceri şi adaptări din literatura universală, visând la o bibliotecă atotcuprinzătoare, pusă la dispoziţia poporului, pentru a-l lumina şi ridica din crunta şi prelunga înapoiere. Astfel, în 1827 înfiinţează  Societatea Literară, împreună cu Dinicu Golescu. Tipograf şi editor, nevoit să le facă pe toate, ca la un început de cultură, personalitate carismatică, deschisă ideilor noi, om cu iniţiative, asumându-şi greul începuturilor, înfiinţează în 1829  Curierul românesc, prima gazetă în limba română, iar în 1837 Curierul de ambe sexe. În 1830 îi apar traducerile din Lamartine, cărora le adaugă patru poezii originale. În 1833 înfiinţează împreună cu Ion Câmpineanu şi C. Aristia  Societatea filarmonică, iar un an mai târziu devine directorul unei şcoli de muzică şi declamaţie pentru formarea actorilor. În 1835 traduce şi publică Amfitrion, comedia lui Moliere. Tot atunci scoate  Gazeta Teatrului Naţional, cu suplimentul său  Muzeul Naţional. În 1836 îşi adună într-un volum totalitatea scrierilor sale "de proze şi poezie". Participă la revoluţia paşoptistă, este coautor la redactarea Proclamaţiei de la Islaz, face parte din Guvernul provizoriu. 

Din 1843 înfiinţase Loja Frăţia, căreia îi devine Mare Maestru în 1861. Influenţat de viziunea romantică a lui Lamartine, scrie fragmente din poemul eroic Anatolida sau Omul şi forţele, rămas neîncheiat. În acelaşi stil scrie  O noapte pe ruinele Târgoviştei, apoi şi mitul popular Sburătorul, considerat capodopera sa de scriitor. A fondat Societatea Academică Română şi i-a fost primul preşedinte între 1867-1870.

 

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu

 

                       

Alţi scriitori:

Iolanda Malamen, n. 1948

H. Bonciu, m. 1950

Camil Baltazar, n. 7 septembrie 1902 - 27 aprilie. 1977

George Astaloş, n. 4 octombrie 1933 - m. 2014 

Ion Lazu - Imagini recente...