Scriitorul zilei, I. Valerian , n. 1 aug. 1895
- d. 21 nov. 1980
Unul dintre cei 7 copii ai unui meseriaş
şi ajutor de grefier, I. Valerian (pseudonimul lui Valerian Ionescu), s-a
născut la Iveşti - Tecuci, şi-a făcut şcoala primară şi gimnaziul la Tecuci
1907-1911, apoi liceul la Galaţi, 1911-1915. A urmat o şcoală de ofiţeri de
rezervă şi a mers pe front, fiind rănit în luptele de la Mărăşeşti, scăpat ca prin
minune de un glonţ de iconiţa din buzunarul vestonului; decorat cu ordinul
Coroana României, avansat în mod excepţional la gradul de locotenent şi trimis
în spitalul din Bârlad, unde Vasile Voiculescu îl îndeamnă să-i cunoască pe Al.
Vlahuţă, G. Tutoveanu şi Victor Ion Popa, scriitori aflaţi în urbe. Va face o
pasiune pentru literatură, imediat după război se înscrie la Litere şi
Filosofie în Bucureşti, licenţă Magna cum Laude, 1925. Va fi instructor la
licee militare, dar se va dedica literaturii. Debutase cu poezii încă în 1919.
Editează revista Viaţa
literară, 1926-1941, unde îi
are colaboratori pe V. Pârvan, C. Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, Ion Bianu;
iar pentru militari, scoate revista Soldatul, 1939-1945. A fost secretar al
Societăţii Scriitorilor Români şi membru în Societatea Regală de Geografie. A
frecventat cu asiduitate cenaclul Sburătorul, Eugen Lovinescu nominalizându-l
printre scriitorii consacraţi de cenaclul său.
A debutat în volum cu Caravanele tăcerii, 1923,
dovedind virtuţi de peisagist; volumul Stampe,
1927 reuneşte poezii simboliste, de o "invederată imaginaţie" după
opinia lui G. Călinescu, cu vagi influenţe din Arghezi, Blaga şi
Minulescu. Romanul Cara-Su/Apa
neagră, 1935, singurul din bibliografia scriitorului, este o frumoasă poveste
de dragoste dintre un român şi o tătăroaică, acţiune localizată la Medgidia, o
primă abordare artistică a "islamismului pontic" (G. Călinescu). Se
pare că Zaharia Stancu a venit cu Uruma pe un drum deschis de I.V. Mult mai
târziu, după ravagiile proletcultismului, când s-au refăcut punţile cu
literatura interbelică, lui I. Valerian, care lucrase între 1941-1944 la
Direcţia Presei din Ministerul Propagandei Naţionale, reprimit în Uniunea
Scriitorilor (1966), i se publică nepreţuitele memorii Cu scriitorii în veac, 1967,
dar şi interviurile cu Arghezi, Barbu, Blaga, Călinescu, Sadoveanu, Rebreanu,
Vianu etc, din Chipuri din
viaţa literară, 1970.
Opera literară: Caravanele tăcerii, cu
ilustraţii de Victor Feodorov, 1923; Stampe, cu desene de Victor Feodorov,
1927; Cara-Su, 1935; ediţia II-a, 1969; Cu scriitorii prin veac, postfaţă de G. Călinescu, 1967; Chipuri din viaţa literară, 1970.
Citeşte mai mult:
http://migl.ro/cladiri/Ivesti/I%20Valerian.html
http://www.crispedia.ro/I__Valerian
http://www.miscarea.net/w/?p=4496
Poezia zilei, Radu Cange, (n. 1 august 1943 )
Litanie
Domnului dr. Vasile
Făgăraş
… Şi Creatorul m-a
chemat la El şi mi-a spus:
Ce vrei, poete, ce mai
doreşti de la mine?
I-am răspuns, ca şi cum
m-aş fi trezit dint-o lungă,
pedepsitoare aţipire:
Doamne, dacă mi-ai dat viaţă,
te rog, totuşi, mulţumeşte-le părinţilor
mei că mi-au dat viaţă.
Tu poţi să faci acest lucru.
Dorinţele mele sunt infinite,
dar, vreo câteva dintre ele
mi-ar fi de folosinţă.
Nu-ţi cer sărăcie, că mi-ai dat
suficientă şi eu întotdeauna
am fost mulţumit.
La dragoste ai fost zgârcit, dar
trebuie să recunosc, nici eu nu am
alergat după ea. Mi-a ajuns aceea
a părinţilor mei. De ură mi-a fost
frică, deşi, constrâns de împrejurări, am
folosit-o, uneori, ca pe o femeie de
serviciu.
În prietenie nu mai cred,
prea s-au confundat prietenii
cu duşmanii, iar din acest impas
e prea târziu să mă scapi.
Pruncul pe care l-am dorit, încă de pe
când eram tânăr, mă urăşte de moarte,
încât
chiar că aici aş vrea să mă luminezi.
Să vină, Doamne, cândva sfârşitul lumii
anunţat de ura copiilor pentru părinţi?
De minciună mi-a fost frică şi,
totodată, destul de străină, încât
nu ne-am împăcat niciodată.
Trădarea femeii e la ordinea zilei,
aşa că nu o mai discutăm.
Între hăţişul picioarelor ei s-au
încurcat geniile şi vitejii.
Dar, Doamne, încă puţină libertate
mai poţi să ne dai, deşi, dedesubtul ei,
stăruie nevinovăţia a o mie de
suflete încrezătoare. Rupe-mi de acolo
şi mie o fărâmă şi fă în aşa fel
încât, atunci când muşc cu sfială
din ea, să nu mă podidească plânsul.
Tu, cu tine
… Şi gândurile tale
ca nişte unghii
smulse din memorie;
Puritatea sângelui
care năvăleşte;
Poemul pornit ce
nu te lasă să dormi –
ca o femeie nimfomană
întâlnită pe o stradă
dintr-un cartier mărginaş;
Şi gândurile tale
ca nişte unghii
smulse din memorie…
Niciodată
Niciodată n-am fost
mai aproape de moarte
ca de tine încât,
mă întreb, mai am timp
să născocesc poezia,
mai am timp să privesc
prin gaura cheii vreun contur?
Elegia se desprinde
de mine ca un
funigel, în copilărie.
Niciodată n-am fost
mai aproape…
Finiş
La căpătâiul meu,
nu mai trebuie
decât să aprind
o lumânare
ce de-abia mai pâlpâie,
să pot ucide iubirea.
Nu-mi mai trebuie
decât o picătură
de apă în care
să mă pot îneca.
Pacienţă
Să ne gândim
la moarte: eu şi
fratele meu, acel alter;
el, ocrotitorul, duşmanul
şi fratele meu,
lumina şi întunericul meu.
Să ne gândim la moarte…
şi, numărând zilele,
să începem să le trăim.
Câte ne-au mai rămas.
Stare
Şi eu sunt
la fel de singur,
ca frunza pe apă
scuturată de copac.
– Umbra copacului
zace în mine. –
Vers
De abia mai
pot înainta
prin desişul
Singurătăţii;
……………….
Condiţie
Din propriul trup,
mă pândeşte moartea,
anesteziată de iluzii.
Moartea – o fecioară
ea îşi aşteaptă
dezvirginarea în a-mi
elibera sufletul
(poeme preluate din revista Ramuri, nr. 5/2011)
Alţi scriitori:
Pan Halippa, n. 1883
C. Turturică, n. 1933
Gh. Suciu, n. 1939
Titus Vâjeu, n. 1948
Baki Ymeri, n. 1949
Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001
14 oct. Terminat aseară Basarabia,
subintitulată roman - nu este deloc
aşa ceva, ci în cel mai bun caz un eseu pe tema anunţată, iar mai degrabă un
pamflet din suferinţă pentru Basarabia şi îndreptat împotriva cui vrei şi cui
nu vrei, a tuturor: a ruşilor în primul rînd, dar şi a evreilor, care au
colaborat cu ocupantul rus, au fost în primul eşalon al bolşevismului, ca apoi
tot ei să se plîngă că au fost persecutaţi de comunişti, exemplu Ilia
Ehremburg; ei nu admit decît holocaustul, numai ei au fost prigoniţi, de
nazişti, fasciști, legionari etc. Dar bolşevicii ce-au făcut? Francezii sunt şi
ei culpabili, au dat acoperire atîtor politruci care s-au retras ca pensionari
ai Rezistenţei! Să mai spun că toată suflarea intelectualităţii române de după
‘44, dar cu osebire cea de după ‘89 este taxată în această carte drept
ticăloasă, chiar mai mult de atît? Pleşu, Paleologu, Blandiana, Manolescu,
Adameşteanu, Breban, Paler, Roman, Constantinescu şi însuşi Coposu sunt caii de
bătaie preferaţi ai lui Goma, care revine cu aceleaşi încriminări de zeci de
ori în acest text – care este compilat după cărţile de Istorie a românilor – pentru perioada antică şi medievală, după
alte cărţi document pentru Basarabia de la Alexandru cel Bun încoace şi mai
ales de la 1812 încoace, cînd a căzut prima oară sub ruşi. O judecată excesiv
de aspră a contemporanilor, care în cel mai bun caz au rezistat prin cultură –
termen ce îl scoate din răbdări pe PG. Ce-i drept, familia lui a suferit din
‘40 încoace: tatăl deportat, unchiul lichidat pe loc în Basarabia, cules imediat
după 23 august, pentru vina de a fi basarabean şi de a fi luptat pe frontul de
est; celălalt unchi, victimă şi el. În Ardeal refigiaţii Goma sunt vînaţi
pentru repatriere, el scapă falsificînd actele. Ca student e arestat, apoi iar
arestat, pentru a fi citit pagini de proză antistatale; ani de domiciliu
obligatoriu şi gestul din ‘77, după care pleacă în ‘78. Nici acum nu a cerut
cetăţenie franceză, asemenea lui Brâncuşi, pare să-i dispreţuiască din suflet
pe galici, pentru că au suflat în borş comunismului internaţional, pentru că
sunt filoruşi etc. Practic nici o pagină de literatură, ci o continuă răţoială
la amnezicii de români, la lichelele de intelectuali. De remarcat că doreşte să
spună adevărul pînă la capăt, de exemplu nu eludează faptele evreilor din Basarabia,
dar nu le omite nici pe ale legionarilor din acelaşi teritoriu, doar că insistă
să se ştie că acestea din urmă au avut loc după faptele evreilor şi ca o
consecinţă a acelora. Îl scoate din minţi pe Goma faptul că şi în ziua de azi
la marile manifestări evreieşti mondiale şi la tv franceză se sare consecvent
peste faptele evreilor din etapa ‘40-‘41. Ia partea netă a palestinienilor în
conflictul cu evreii, iar Ariel Sharon este notat drept kgb-ist terorist,
criminal de război.
Va urma.Fotografii estivale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu