4 martie: A. E. Baconski, n. 16 iunie 1925 - d. 4 martie 1977
Tu care-ai fost ...
Tu care-ai fost odată, tu, care ești, tu,
care
Vei fi – adesea iarna, plecând în taină
ochii,
Duioasă-ntrevedea-vei, căzută la picioare,
Umbra-mi licăritoare ca solzii unei
rochii.
Va fi tăcere-n preajmă – și dincolo de
geam
Ninsoarea de departe venind ca o pădure
Dusă de vânt – și-al serii hotar ce-l
atingeam
De-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta
prin sure
Închipuiri, în albul pierit și întinat ...
Asemeni unui flutur câte-un sărut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitării. Și-n oglinda netulburată, rece,
Vor tresări petale dintr-un sălbatec crin
Ce și-a lăsat amprenta pe sânii tăi odată
–
Îţi vei desface părul și vei privi cum
vin,
Din negrul lui, răsfrângeri de
noapte-ndepărtată.
Și cum se-ntorc din ceaţă cărările-napoi,
Înfăşurând mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalți
și goi,
Deşteaptă sensul unor imagini, unor vise
...
Și-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat
un gest
În gândul tău – sau poate în suflet, o
durere
Trecută-n timp. Din toate va rămânea acest
Destin al unor veșnic pierdute giuvaiere,
De nu-ți aduci aminte nici tu când le-ai
purtat.
Un ochi imens te-absoarbe încet sub
pleoapa-i neagră –
De-abia te vezi tu însăti, pe-un orizont
uitat,
Plecând diminuată în timp ca o tanagră.
Cine-ți atinge pieptul la care-am stat
să-ascult
Vântul și luna? Cine din nou își poartă
sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat demult
...
Sărută-mă-n absenţă și-n somn – sărută-mi
umbra.
***
Bucovinean, fiul unui preot, familia s-a
refugiat în Oltenia, din faţa frontului roşu. Liceul la Rm. Vâlcea, facultatea
de Drept la Cluj, unde debutase cu poezii în reviste, încă licean fiind.
Debutul editorial cu Poezii,
1950, se aliniază literaturii de circumstanţă, indicând totuşi resurse
stilistice speciale. Însă de la al doilea volum abordarea se schimbă radical,
originalitatea viziunii se individualizează. Este redactor-şef la Almanahul literar, devenit apoi Steaua, cea mai elevată/europeană revistă literară
din Transilvania, poate din întreaga ţară. Imn
către zorii de zi, 1962, Echinoxul
nebunilor şi alte povestiri, 1967, Fluxul
memoriei, selecţie din producţia lirică, 1967, Remember. Fals jurnal de călătorie,
1968, Cadavre în vid,
1969. Panorama poeziei
universale contemporane, 1972, Corabia
lui Sebastian - sunt tot
atâtea titluri de referinţă nu doar în destinul acestui aristocrat al gândirii,
deschis către universal, într-o epocă în care acest simplu fapt stârnea
opoziţia generală, oficializată, ci etape în evoluţia literaturii române a
vremii, care prin câteva spirite deschise către nou se elibera de sechelele
dirijismului cultural, redevenind competitivă pe plan european, precum în
Interbelic. Acum, ce-i drept, pe mulţi confraţi de condei, mai puţin talentaţi,
îi va fi tratat de sus, dar şi mai mulţi vor fi fost cei care nu i-au iertat
excepţionala înzestrare, aristocraţia de spirit. Nevoit să părăsească Clujul
pentru celălalt exil intern, doar bănuit, din Bucureşti. Prin opţiune estetică,
s-a desprins de confraţi, s-a însingurat în literatura sa şi a marilor poeţi ai
lumii. Călătorind în lume, a văzut, a înţeles, s-a nutrit şi a gândit în
alte coordonate decât ale celor de dincoace de Cortina de Fier; a tradus
emorm şi la cel mai înalt nivel din poezia lumii, lăsând o zestre inestimabilă,
doar parţial valorificată, datorită împrejurărilor. Lirica sa a stârnit
reacţii violante de contestare din partea celor de la revista Săptămâna, aflată
sub controlul stric al securităţii. Fragmente din prozele sale (romanul Biserica neagră, 1990) deci rămas inedit până după
revoluţie, se citeau la Europa liberă, producând vii emoţii. Dispariţia
poetului, în cutremurul din 1977, a pus un final tragic asupra unui destin
singular în literatura noastră contemporană.
***
Poate n-ar fi cazul să spun ce influenţă
ieşită din comun a avut asupră-mi poezia lui A. E. Baconski, deşi precizez din
start că nu l-am cunoscut personal, ci doar l-am reperat, printre cele câteva
persoane care îmi apăruseră pe treptele ESPLA, la sfârşitul anilor 60, când era
singura editură la care se puteau adresa literaţii. Imn pentru nesomnul cuvintelor,
pe care mi-au căzut ochii în librăria din Buzeşti colţ cu Calea
Victoriei, la doar zece paşi de casa unde locuiseră Eminescu şi Veronica Micle
în 1880, apoi Fluxul memoriei au fost cărţi formatoare pentru
tânărul inginer geolog ce eram, departe de iniţierile filologice. I-am intuit
valoarea personală, înălţimea spiritului, nobleţea simţirii şi atitudinii
vis-a-vis de misiunea scrisului. Iniţierea a continuat cu Meridianele sale, citite săptămânal. Cu
inegalabila Panoramă a poeziei
universale contemporane, o vastă şi fără greş orientată incursiune în
marea poezie a lumii, tradusă magistral, cum nu o mai făcuse decât Lucian
Blaga...
(O mare emoţie pentru mine a fost să aflu,
în octombrie trecut, invitaţi fiind la Fedeleşoiu de prietena noastră Doina Ţ.,
faptul că preotul Baconski, tatăl poetului, slujise ani la rând în biserica din
comună, fostă cândva mânăstire. În aceeaşi ordine de idei, ar fi de speculat pe
tema scriitorilor care au provenit din familii de preoţi. Nu numai Goga, Blaga,
Cioran, dar şi Baconski, Baltag, alţii despre care am referit la această
rubrică. O explicaţie ar fi, o intuiesc, dar deocamdată nu mă pronunţ...)
Dar fără alte multe vorbe, iată cum
debutează cartea noastră de confesiuni în dialog epistolar (a mea şi a poetului
Ion Murgeanu), Himera literaturii, Ed. Curtea Veche, 2007:
I.
DESTINE RĂSĂRITENE
Ion Murgeanu: Zorleni
”Impactul
cu Dvs., Dle Ion Lazu, s-a produs pe un text despre A. E Baconsky. Trebuie să
recunoaştem că suntem suma unor oameni ce ne-au intersectat până la un moment
dat. Vă închipuiţi ce ar fi fost ca Dvs., alături de care participasem până
atunci la întâmplări nesemnificative biografic vorbind, mi-aţi fi telefonat în
acea zi să mă felicitaţi pentru orice altceva decât articolul meu despre
Baconsky apărut în Ziua
literară. Aşadar, Baconsky, unul din “seniorii” mei tutelari de la
tinereţe, şi-a trimis un nou Mesager (de-a lungul vremii au mai fost câţiva),
să mă scoată din apatie, sau chiar şi din prea neagra visare.
Oricând
putem face legături magice cu noii oameni din viaţa noastră. Pe Dvs. v-am legat
de A. E. Baconsky într-un anume fel şi cu o motivaţie anume. Veneaţi ca o
continuare, sau cel puţin ca un supliment. Provenienţa basarabeană, prezenţa
discretă, invulnerabilă, în viaţa noastră literară, atât de colorată de nu
chiar pestriţă, şi eleganţa omului ca specie rară şi specială între ceilalţi
oameni atât de amestecaţi în coloritul nostru balcanic. O anume detaşare de
contingent chiar în toiul celor mai insistente implicări. Căci, orice s-ar
spune, sunteţi un monden construit după chipul aristocratului de album, dacă
pot zice aşa. Acest lucru induce la unii erori impardonabile; mă refer,
desigur, la simpaticul critic, care citindu-vă nu de mult timp subtilul roman Ruptura în cheie “postmodernă”, ajungea la
concluzia (comică pentru noi), cum că ar fi un foarte bun roman de iubire
din sec. XIX. ", (Himera literaturii, pag. 9.)
*
I-am pus plaacă memorială ăn str. T. Aeghezi nr. 24, colț cu
Batiștei. Imaginea casei apare şi în albumul Literaturile
Bucureştiului, ed. MNLR, 2009.
Alţi scriitori:
Lucian Valea, n. 1921
Vasile Igna, n. 4 III 1944
Lucia Verona, n. 1949
Mihai Gafiţa, m. 1977
Al. Ivasiuc, m. 1977
Ion Lăncrănjan, m. 1991
Ion Lazu - Inepuizabilul I.O.R....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu