tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post8482783315934881879..comments2024-03-28T19:53:42.711+02:00Comments on consemnări, poezii, eseuri: Scriitorul zilei: Nichifor Crainic; poezii, fotografiiIon Lazuhttp://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-43918845154266574052011-12-23T14:18:10.219+02:002011-12-23T14:18:10.219+02:00Cu îngăduinţa poetului Ion Lazu, pe blogul domniei...Cu îngăduinţa poetului Ion Lazu, pe blogul domniei sale, vreau să îi mulţumesc Domniei sale, Culai „of Chiatra Neamţ”, cum am prins eu a se recomanda uneori prin postere. Îi mulţumesc pentru că mi-a remarcat stilul, mi-a înţeles tăcerea atunci când s-a cuvenit ori am fost mult prea aplecat înspre altele griji ale zilei... una peste alta, ca să n-o mai lungim, îi urez viaţă lungă, inspiraţii hârtioase, şi îi dedic acest catren, scris, amu aici la calculator în mod special pentru domnia sa: <br />„Te-ntrebi, la ceas de seară, la uşă de o vreme<br />cine-ar putea să fie, cine-ar mai bate-n geam…<br />Te duci cu gându-aiurea şi-o mie de probleme,<br />aşteaptă a fi culese, ca merele pe ram.<br />Sub pomii de pe dealuri, acum, cu toţi în floare<br />Zbor rimele ca fluturi, din versuri răsar zmei,<br />Sori azvârliţi spre boltă, lucind a floarea-soare,<br />că pictorul de geniu picta de dragul ei…<br />Aici, poetul nostru – cu-n gând croia el lumea,<br />ba chiar furat de vise, astfel mai împăcat,<br />ştia că toate astea, se înrolau de-acuma<br />şi îi băteau în geamuri, sub cerul luminat”.<br />La mulţi ani şi celor care îşi petrec ochii peste acest blog, unde şi eu, m-am bucurat de-o seamă cu posterul celor înscrise.Tudor Cicuhttps://www.blogger.com/profile/07790200814528230281noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-18123744495461156482011-12-23T13:34:26.315+02:002011-12-23T13:34:26.315+02:00Ce minuni, trovanţii! Trec de patru/cinci ori pe a...Ce minuni, trovanţii! Trec de patru/cinci ori pe an pe la Tomşani-Costeşti Vâlcea şi fac popas la ei. În ultimele două săptămâni i-am văzut de două ori.<br />Sarbatori fericite şi la mulţi ani cu sănătate!Augustinhttps://www.blogger.com/profile/09741043538372293192noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-17529743288460047712011-12-23T06:38:40.573+02:002011-12-23T06:38:40.573+02:00Mari ambiţii secondate de mari talente, de nu ucid...Mari ambiţii secondate de mari talente, de nu ucid harul, îl feştelesc!<br />Sunt de partea celor care nici la caracter (social!) nu se compromit, nici la talent nu fac rabat. Şi-avem zdrobitor de puţini, dintre ei.<br /><br />Mulţumesc, Pane Ioane! Am cetit toate replicile domniei-tale. La obiect, la precizări utile. Da, e mare păcat că Omul nu izbuteşte să facă totul într-o singură viaţă. Dar, e şi mai păcat cînd urmaşii, supravieţuitorii distrug aportul la valoarea culturii noastre, al celor duşi, al celor nealiniaţi... Aştept cartea lui şi cu Andrei, în orice format poţi.<br />Salut revenirea dlui Cicu şi perseverenţa dlui Murgeanu şi intervenţiile punctuale ale celorlalţi vizitatori. Nimeni,de aici, nu apare, doar ca să se bage-n seamă c-ar fi.Culaihttp://vineri-ca-post.ucoz.ro/publnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-45988046778824876332011-12-22T23:40:16.047+02:002011-12-22T23:40:16.047+02:00Poete şi prietene Ion Murgeanu. Ai să mă crezi, că...Poete şi prietene Ion Murgeanu. Ai să mă crezi, căci astfel de lucruri inexplicabile i se cam întîmplă surtucarului... Am simţit o mare bucurie regăsint Memoriile lui Crainic. Curios, citite pe-atunci cu creionul în mână, subliniate intens, uitasem de tot unele lucruri importante. Sau ele au devenit importante între timp, după ce m-am lovit de multe colţuri? Iată mai întâi lista marilor scriitori ce, strânşi cu uşa, fie că fuseseră închişi, fie că aveau alte bube ideologice-de clasă, au colaborat intens la "Pentru patrie", publicaţie MAI, care nu se difuza decât în străinătate: C.C. Giurăscu, Ion Vinea, H.Y. Stahl, Păstorel, Şerban Cioculescu, Radu Gyr, P.P. Panaitescu, Romulus Dianu, Vladimir Streinu, Neagu Rădulescu, Mircea Grigorescu, Al. Hodoş, P. Gheaţă, Ath. Joja, C. Noica. Editorul lui N.C, Nedic Lemnaru deci, explică asta şi prin speranţele date de plecarea armatei sovietice - deci se spera edificarea unui comunism naţional, ceea ce nu era prea departe de legionarism...<br />Apoi, reiese că aceste memorii au fost scrise în cei 3 ani de pribegie transilvană, căci NC nu a vrut să treacă graniţa, se considera nevinovat şi spera ca în timp să se vadă asta. Fusese condamnat în '45,în contumacie, pe viaţă, dar în '47 el s-a predat, a fost trimis în judecată, îl apăra nelipsitul Pandrea - sperând o condamnare scurtă. Dar între timp el însuşi este arestat, în lotul Pătrăşcanu. Ana Pauker află de NC şi îl trimite direct la Aiud, unde a făcut 15 ani detenţie fără sentinţă judecătorească. Tot în cei 3 ani de pribegie, bărbos, cu alt nume (un notar îi făcuse acte false)a scris studiul "Spiritualitatea poeziei româneşti", apărută însă abia în 1998. Deci manuscrisele din 45-47 au fost dosite în podul m-rii Sâmbăta, apoi la un morar, în alte şi alte locuri, deteriorându-se în oarece măsură. Publicate după 50 de ani - şi nici acum luate în seamă. Căci compromis de comunişti-securişti. Îmi amintesc a-l fi văzut pe NC la Sala radio, arătat mie de Ludovic Antal. Bătrân, mic, alb la păr. Doar asta reţin. Însă, după 89, cu Pan Izverna, mergeam la venerabilul Pan M. Vizirescu, ultim gândirist, care îl lăuda ditirambic pe Crainic şi ortodoxismul.Constructor al unui concept politic paneuropean: Pământ pentru fiecare naţiune şi un cer pentru toţi. Frumos, nu?<br />Mai vorbim. Oricum, recitindu-i memoriile constat mare talent literar. Asta nu i se poate nega.Dar, din păcate, asta nu-l salvează, cum vezi...<br />Sărbători fericite! Tocmai ne-am întors de la sala Radio, Corul Preludiu,Colinde de Crăciun. Emoţionant până la lacrimi.De ce oare? E ceva mai presus de controlul nostru...<br />I. LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-12853842380808251052011-12-22T22:27:36.312+02:002011-12-22T22:27:36.312+02:00vizionându-ţi "trovanţii" cele trei exem...vizionându-ţi "trovanţii" cele trei exemplare expuse aici înţeleg animozitatea lui Ion Gheorghe: gelozie de colecţionar?! Trovanţii "tâi" sunt lucrarea Domnului:au fost şi într-o expoziţie?! Ar merita!<br />îmaintezi bine şi cu scriitorii; nu ştiu de ce nici eu nu agreez pe NC şi ar fi trebuit poate numai şi pentru faptul că l-a avut student pe Padre Gameriu; e tot mai riscant amestecul biografiei cu opera; iar în cazul NC opera e dictată de ideologia pe care a servit-o! Chiar şi poezia până la un anumit punct.deşi nu mă hazardez. FIŢI FERICIŢI ŞI PRIMIŢI CRĂCIUNUL CU IUBIRE. LA MULŢI ANI! i.m.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-69650346517878944492011-12-22T19:56:11.134+02:002011-12-22T19:56:11.134+02:00Astfel de versuri "duhul unui cuvânt/răsturn...Astfel de versuri "duhul unui cuvânt/răsturnând lespedea cu vuiet mare/s-a ridicat la ceruri", mă smulge din disperarea bietului pământean ce-ndrugă: cuvintele de nu-s simţite rămân seci, deci, zadarnic să înduplece pe ascultători. Un poet, dacă nu-i arogant, iar cititorul nu-i recunoaşte exuberanţa şi vipera cu care îşi aruncă în imagini cuvintele, nu va fi recunoscut în această universalitate ce ne înconjoară şi, căruia lui Shakespeare, i-a fost intuită (şi asimilată de critica vremii) prin convieţuirea cu diavolul, tocmai acest mod, de a plăsmui astfel faptele povestite, încât altora, le-ar părea unul mai nebun şi diavolesc decât însuşi diavolul. Nichita, deţinea acea taină a îngerului, înger nebun, care-i sufla la ureche, că un vers de-al său, cât o câmpie ascunsă într-un fir de iarbă, poate oricând, să-l înalţe peste tăcerile zilei de atunci. Ce ne facem însă, cu acel poet, ce va trage veşnic şireturile poemelor sale, crezând că va sărbători nuştiu ce zaiafeturi? Nu avem timp să-i citim pe toţi şi, nici să-i reţinem într-un clasoar critic pe cei mai de seamă. E firesc să căutăm peste tot şi să găsim date despre cei pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar, care ne-au plătit biletul spre a călători în ţara celor care l-au jefuit de vise pe poet, până şi în somn. Trezindu-te (la rându-ţi), nici nu mai ştii, cine era cel care arunca primul piatra dinaintea ta. Cine era el care se juca, zornăind ca pe o salbă, cu cuvântul moarte. În lumea celor însemnaţi de „duhul magiei, puterii şi al cuvântului” (după Goethe), el se numeşte pur şi simplu: poet. În lumea lui, el este visat de moarte în fiecare zi. Totul depinde de un cuvânt, în care poetul arde de la naştere, şi numai cititorii cu mărinimia lor îl poate salva. E revelaţia, pe care şi Mitea (din „Fraţii Karamazov”) – a avut-o, atunci când află cu o răvăşitoare bucurie, că bătrâna slugă a înviat, că Grigori trăieşte: „Mulţumescu-ţi ţie Doamne că mi-ai ascultat ruga şi ai săvârşit această minune fără seamăn pentru mine, păcătosul şi netrebnicul!...” Lui Mitea, anchetatorii săi, îi redase viaţa cu un singur cuvânt. Asta înseamnă să fii recunoscător celui care scrie. Celui care arde prin cuvintele sale. Dar, cum rămâne cu omul? Cel nesimţitor şi mult străin de zicerea poetului? Cruzimea omului de rând, aproape că atinge perfecţiunea (sugera Dostoievski), neintuind în mult mai târziul, socratian modern, Petre Ţuţea, pe filozoful care are şi el acces la adevăr... Cât despre noi, cei care cotrobăim în sacii altora, ce să mai zic? Dacă am deţine piatra minunată a diamnatului din povestea lui Andersen, poate am arunca-o aici. Şi, scriitorul ar zăbovi un pic şi ne-ar mângâia ceva mai creştineşte şi îndelung, timiditatea noastră de a intra în dialog cu el.Tudor Cicuhttps://www.blogger.com/profile/07790200814528230281noreply@blogger.com