tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post592655583324087715..comments2024-03-28T19:53:42.711+02:00Comments on consemnări, poezii, eseuri: Scriitorul zilei: Felicia Marinca; poezia zilei; fotografii...Ion Lazuhttp://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comBlogger8125tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-84706597696803602192012-12-18T20:57:06.617+02:002012-12-18T20:57:06.617+02:00Dragă Dle Tudor Cicu, eu aici am compus o scenă de...Dragă Dle Tudor Cicu, eu aici am compus o scenă de gen (actanţi în acest caz fiind profesori univ. dr şi studenţii lor); cu alte cuvinte: fac... literatură, cum şi Domnia ta faci pe-al dumitale blog şi pe unde mai scriem... Or, ce se întâmplă? Nu e o gaură în cer că nu s-a cumpărat cartea Nobeliatului chinez (Şi oricum ea o să se vândă, aici, în ţară şi în Europa, în toată lumea de fapt..). Şi nu le duc eu grija celor de la Humanitas, care abia deschiseseră acastă nouă librărie (de-a trebuit să întreb în vecini unde e locaţia cu pricina: în imobilul Restaurantului Gambrinus, însă nu spre strada Brezoianu, unde era berăria,ci chiar pe bulevardul fost 6 Martie, în locul a vreo 3-4 buticuri reamenajate, onor Editura deschizând o imensă sală cu rafturi şi rafturi. Aste detalii ar fi reieşit din precedentul text, dispărut în Virtual...). Deci nu le duc grija celor de la Humatitas, nici Chinezului ca autor "pe val" (aţi observat că după Premiu, aceşti fericiţi mari scriitori nu mai dau nimic semnificativ?), ci am vrut doar să accentuez pe aspectul că acei participanţi, aproape în exclusivitate studenţi, după cum se şi observă din fotografiile postate, deşi au ales Filologia, eventual chiar chineza (era şi un chinez ca la 60 de ani în sală, singuratic, grizonat, necomunicativ...), nu sunt în fapt pătimaşi ai cititului, ei mai mult cată să le intre în voie doamnelor profesoare Bălan şi Lăsconi, care în perspectivă i-ar putea avea ca doctoranzi... Iar amănuntul că faptic nu-i interesează cartea ca atare trece pe plan secund. Asta în ce-am vrut să sugerez despre studenţii filologi...<br />Iar întrebarea dacă în aceste circumstanţe mai e cazul să vă scrieţi cartea/cărţile nu poate fi decât retorică, din moment ce ştiţi bine că o să continuaţi a scrie - această carte, pe următoarea şi tot aşa... Sunteţi la vârsta marilor fapte, asta nu trebuie nicicum ignorat. Mai simplu spus: e boală fără leac. Vă ţinem pumnii. <br />Un gând bun, LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-5634557443125661782012-12-18T16:42:51.133+02:002012-12-18T16:42:51.133+02:00Aşa d-le Lazu, era să uit, pentru ce încercam iniţ...Aşa d-le Lazu, era să uit, pentru ce încercam iniţial al meu comentariu: pentru lipsa aceea la standul cu cărţi, bine că îmi adusei aminte! Cum adică, nici un singur solicitant? Pe mine mă zgudui vorbele spuse la comentariul acestei lansări, despre "atmosfera" din carte, de crezui că despre cartea mea se scrie aici, iar la stand NEAM (nemtudom)! Sărman popor cititor... nu ştiu cei de sus, că, scriitorul, să fi avut el 55 de lei, cumpăra şi cu 110 (chit că se împrumuta, ştiind că are cei 55 de lei) pentru a citi cartea chinezului ăla? Apoi, el, singurul mărturisitor că va citi cartea, să nu aibă cei 55 de lei? Unde ne aflăm oare, în ce secol? Ce mi-ar spune mie, cel care în viaţa lui n-a avut 55 de lei, că ar vrea şi dumnealui să citească această carte? Şi, mă întreb, abia acum: Să mai scriu la cartea mea, când a maestrului nobelizat, nici măcar UN SOLICITANT nu se află curios să-i asculte vorbele? Doamne! Unde s-a ajuns? Tudor Cicuhttps://www.blogger.com/profile/07790200814528230281noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-90423680378727410052012-12-17T22:04:39.843+02:002012-12-17T22:04:39.843+02:00Acum prietenului din Virtual Culai:
Se întâmplă să...Acum prietenului din Virtual Culai:<br />Se întâmplă să o fi cunoscut pe Felicia Marinca, dar la limită aş putea-o confunda cu Domnica Filimon, pe vremea când scoteam romanul "Curtea interioară" la Albatros, anii de început 70, DF era mâna dreaptă a directorului Mircea Sântimbreanu. Însă, cum spuneam, Felicia Marinca face parte din neamul numeros al fraţilor Crişan. Am vorbit cu această doamnă la lansarea romanului "Irina", a altei surori a lui C.C., pe care în lipsa lui Ţone, am lansat-o eu la MNLR. Apoi cele două surori au venit la o comemorare C.C., care tocmai pierduse lupta cu a sa inimă nereparabilă... Am păstrat bune legături cu soţia lui C.Crişan, pe el Ţone îl publicase cu 2-3 cărţi, d. ex. "Eseu despre moartea viguroasă..."<br />Un nepot poartă numele Rojin, FM a semnat şi ea cu acest nume. Dau aceste amănunte, ştiindu-vă vajnic chetrean...<br />Şi Nu, nu era defel fiţoasă, ci dimpotrivă, extrem de casnică, poate chiar încuiată cumva...<br />Un gând bun, LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-65623497508624581822012-12-17T22:01:30.564+02:002012-12-17T22:01:30.564+02:00Aştept dreptu-mi la răspuns!
Culai-Kiu-Shi-WaaaiAştept dreptu-mi la răspuns!<br />Culai-Kiu-Shi-WaaaiAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-11486780606568194972012-12-17T21:49:59.481+02:002012-12-17T21:49:59.481+02:00Pe rând ca la moară! Răspund mai întâi dlui Tudor ...Pe rând ca la moară! Răspund mai întâi dlui Tudor Cicu, la al său comentariu despre nobeliatul chinez:<br />Subliniez, dle Cicu: Trebuie citit discursul lui Mo Yan de pe site-ul Humanitas. Deocamdată n-am avut timp să o fac, însă Denisa Comănescu mărturisea că ea însăşi abia terminase de citit şi se arăta foarte impresionată. Acum, între noi fie vorba: e în afară de discuţie, chiar şi din puţinul ce îl intuim, că acest Mo Yan nu e chiar un fitecine, ci un ins special dotat, mustind de amintiri, de idei creative - şi care se lasă iute pradă inspiraţiei -, pentru un roman, pentru încă unul, scrise într-o descărcare de nervi. Acum, noi, aceştia, încercăm la rândul nostru, cu înzestrarea ce ne-a fost lăsată de Sus, să dibuim un drum explicit spre sensul vieţii noastre - şi vom scrie un roman mai sofisticat, mai ocolit, apoi altul în care se speră că am nimerit tonul just - căci şi în literatură, ca în Muzică, tonul face opera... Dar când vine momentul de graţie, jinduit? Greu de spus. Scriitorul este un maestru al aşteptărilor...<br />Cândva, m-am încumetat tam-nesam să cânt la birou, între colegi cu care mă cunoşteam de ani, de decenii, balada haiducească Spune, spune, moş bătrân. Nu doar că am îndrăznit să o încep, să sugerez despre ce e vorba, ci am dus-o cu brio până la capăt, spre mirarea amicilor, surprinşi ca de-o revelaţie, dar şi spre mirarea mea, care oricum ştiam câte ceva despre disponibilităţile mele vocale, între limite greu de surmontat.... Pe moment, cu triumful dobândit la limită, m-am simţit chiar ca un haiduc. În loc de scuzele şi jena la care mă aşteptasem, acum mi se părea firesc să fi izbândit, nu?<br />Tot aşa se pare că stau lucrurile şi cu scrierea romanelor pe teme autobiografice: materialul pre-există, dorinţa există şi ea, însă toate astea trebuie puse la lucru, în mod optim. Cum adică? Nu ştiu să spun... Însă, pe de altă parte, cine te poate împiedica să dai curs teribilei provocări?! Iar în cazul concret al chinezului, nu prea cred că ar fi descoperit el piatra filosofală a romanului magic. Marii sudamericani cu ce s-au ocupat? Spunea E. Lăsconi: GG Marquez, spre sfârşitul Veacului de singurătate, se bagă pe sine în poveste, cu alţi trei amici şi încearcă să fie rezoneurul poveştii despre Aureliano Bunedia. Cestălalt, chinezul cu reîncarnările lui, îşi deschide nişte şanse speciale spre a descrie din unghiuri insolite întâmplările familiei din care fusese smuls de autorităţi, judecat şi executat. Ca la urmă să se descrie pe sine, din nou copilul foarte urât, drăcuşorul vorbăreţ, trăgând după sine pensula... Da, sunt dornic să citesc romanul Obosit..., o voi face cât de curând - în seara respectivă pur şi simplu nu aveam cei 55 de lei necesari, ci cu puţin mai puţin, cum se întâmplă la omul sărac...<br />Un gând bun, LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-1611600776547532512012-12-17T21:31:10.894+02:002012-12-17T21:31:10.894+02:00Erratum: "o a otrăvit"; "precum&quo...Erratum: "o a otrăvit"; "precum", iar nu Tîmpiţeniile din pripă scăpate.<br />CulaiAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-70197022082633563462012-12-17T21:23:56.892+02:002012-12-17T21:23:56.892+02:00Preaplecat/ţi, mulţămire Vouă, Pane Ionu!,,,
Că-n ...Preaplecat/ţi, mulţămire Vouă, Pane Ionu!,,,<br />Că-n pofida scîrbei produse de pierderea unui diamant, ne-ai oferit această replică din care noi, centri-fugaţii, habar nu ai cîţi stropi ab-sorbim!<br />Omofonie, ori mai mult de atît... Vreau să spun, adică - prin mii de alte similitudini dintre noi şi kitai - la Noi (nu la kkrăi, nice proxeneţi, nice şi mai rău!) se spunea "Muia!", adică "Ţine-ţi fleanca!" şi-abia apoi (ştim cu toţii de unde) "Mucles!" <br />... Şi, dacă - prostul de mine! - v-aş spune că, din Marea Chinei şi pînă-n Atlantic, Mongolii au indus un Fond Lexical-foneticesc, de să te cruceşti, încît a ajuns într-atît de popular, terestru, al pămîntului de tot alte nAturi cultivat şi hrănit (de la Ka-Ka-Sum, la Hoit-Tot), că nu doar onomatopeele şi/und/or interjecţiile ne (re)unesc, ci pînă şi... pînă ŞI!... Limba Unică nu turnul Vavilonicesc o a otrăvit-o, ci constructorii, adicătelea masonii lui, preum şi-ai lor urmaşi.<br />Nu că aş avea ceva cu "taci&scrie&", dar Vă asigur că - înafara unui roman popular, de al lor, al cărui nume-mi scapă; dar care bate 1001 de Nopţi cu Una Mie de Zile-nainte - Literatura noastră, ca şi cea Rusă, oricînd le poate da Clasă. ... Ei, şi ce-i că nu fUrăm decît minimalizaţi?... Suntem cu atît mai puternici!<br /><br />Ce Doamnă frumoasă şi Felice jemanfişistă tre'să fi fost Doamna Marinca... Păcat că nu o am ştiut-o, necum!... Iar, acum, mă mulţumesc nu doar cu ce am singuratic pus în desăgi, ci şi cu ce-mi oferă Aceşti nesperaţi Prietini de ultimă Oară!<br />Domnul s-o ierte, iar Posteritatea n-o uite!<br /><br />Culaihttp://vineri-ca-post.ucoz.ro/publnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-76071596684452389672012-12-17T21:05:46.806+02:002012-12-17T21:05:46.806+02:00Interesantă această consemnare a evenimentului... ...Interesantă această consemnare a evenimentului... cu premiantul Nobelului celui care a scris "Obosit de viaţă, obosit de moarte" (Mo Yan - de care n-am auzit, nici n-am citit ceva), dar m-a "zguduit" lăuntric cele consemnate. Scriu la romanul vieţii mele "Îngerul plângea în rai", şi planurile scrise (viaţă-moarte, Rai-Pământ) mi-au dat de gândit, că altcineva, undeva, lucra în roman cu aceste paralelisme, pe care le-a şi dat (aşa cum încerc eu) să le redau cititorului cât mai verosimile cu putinţă. Nu cred că există câmpuri magnetice în cazul descris, dar, mă gândesc, nu cumva scriu ceva asemănător? Dacă e aşa, va trebui să aştept, până voi afla ce a scris acest Mo Yan (un Munte, privind deja un grăunte de nisip ca mine)... dar, poate cuvintele folosite de dvs. mi-au intrat prea în adâncul Frigului din mine: profeţia zicerii. Ştiu şi eu? Tudor Cicuhttps://www.blogger.com/profile/07790200814528230281noreply@blogger.com