tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post4543516887113716396..comments2024-03-25T20:30:29.523+02:00Comments on consemnări, poezii, eseuri: Scriitorul zilei: Petru Dumitriu; consemnări; poezii; fotografii...Ion Lazuhttp://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-49800900706635220392012-05-08T23:54:56.698+03:002012-05-08T23:54:56.698+03:00Între tolerarea "geniului", oricît ar fi...Între tolerarea "geniului", oricît ar fi el de ticălos/arivist şi distanţarea francă de el, eu sunt de partea Gazdei.<br />Pentru care-mi pare un rău sincer că i s-a-ntîmplat să se asocieze, acestui rebut social şi chiar scriitoricesc, un poem de iubire ca de Cîntarea Cîntărilor şi-o jerbă de fotografii indimenticabile. <br /><br />Noi, în adolescenţă, cătam Pasărea furtunii, doar pentru că mai marii decît noi aflaseră că-acolo apăruse (poate şi cronologic-postbelic, nu doar în lecturile mele) prima scenă eroticoasă trecută de cenzură. De fapt violul perpetrat de un şef de cherhana, ori un chiabur, asupra unei biete dar sigur frumoase fete. Numai în romanele cetite clandestin (Desilla, Drumeş, Sebastian) vom mai afla atari scene... Pentru ca să ce: unii să, alţii să, iar eu să visez la o iubire ca-n Romeo şi Julieta, ba chiar mai rău.<br />Iaca la ce ne-a fost, pe de altă parte, bun cetitul. Şi, mai ales de aceea se cetea masiv şi nu se aştepta totul de-a gata-n filme idioate pentru imbecili îngenuncheaţi de "casete", apoi de televiziunea prostitoare.Culaihttp://vineri-ca-post.ucoz.ro/publnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-89042723436430895382012-05-08T19:29:41.284+03:002012-05-08T19:29:41.284+03:00Acest scriitor a însemnat „întâmplarea” vieţii mel...Acest scriitor a însemnat „întâmplarea” vieţii mele, şi a întâlnirii cu dorinţa de a scrie cândva. Aveam cam 9-10 ani, când, împreună cu alţi draci de „copchii”, am dat lovitura la cinematograful sătesc, într-o noapte. Ne-am strecurat pe un gemuleţ micuţ, de la parter, ca să înaintăm sus la etaj, acolo unde se făceau proiecţiile cinematografice, în căminul cultural de la sat. Nu voiam altceva, decât bucăţi din benzile rămase după tăierea rolelor, când se mai bloca aparatura, chit că prindea clişeul, chit că nea Şabi, omul cu proiecţia filmului, o făcea din neştiinţă pentru tehnica acelor vremuri. N-am gasit mai nimic. Doar doi-trei metri de bandă, unde, credeam noi, că vom vedea o parte din filmul rulat mai acum câteva seri. Dezamăgire pe chipul nostru. Mai mult de 2 imagini identice (parcă reluate cu încetinitorul, nu gasisem pe acei 2-3 m. de clişeu). La coborâre, am dat jos, dosită în spatele unei scări de o ladă, iar curiozitatea ne-a împins să-i forţăm capacul. Erau cărţi scoase din bibliotecă (am înţeles mai târziu, că erau interzise cititorilor, şi scoase – că aşa erau vremurile - la topit). Am apucat, fiecare, câte 2-3. Printre ele, mie mi-a revenit „Cronica de la câmpie” a lui Petre Dumitriu şi „Cronica de familie” ed. 58. Le-am citit pe nerăsuflate. Îmi pare rău că nu le mai deţin acum. Mă uimise povestea lui Bedros din Bazargic, dar mai ales o povestire din „Cronica de la câmpie” ... ceva în genul „Vânătoarea de lupi?”, despre fuga unor ţărani din faţa colectivizării... M-a urmărit multă vreme, acele scene teribile. Îmi pare rău după acea carte. Din „Cronica de familie”, îmi amintesc, scena cu omorârea soldaţilor, pe un câmp zlotos, când unul dintre soldaţi nemaisuportând măcelul programat şi-a descheiat bocancul şi cu arma între dinţi şi-a tras un glonte cu degetul cel mare al piciorului. Scena aceasta nu se poate uita. Pentru mine a fost începutul unui vis, de a scrie, pe măsura acelui care scrisese acele cărţi, furate de nişte copii nevinovaţi, în acea noapte de pomină.Tudor Cicuhttps://www.blogger.com/profile/07790200814528230281noreply@blogger.com