tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post4108594882762023750..comments2024-03-28T19:53:42.711+02:00Comments on consemnări, poezii, eseuri: ion lazu: filmul maghiar Calul din Torino; Scriitorul zilei: Iulian Vesper; poezii, fotografii, consemnăriIon Lazuhttp://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-49452114352834089062011-11-26T21:46:19.640+02:002011-11-26T21:46:19.640+02:00Da, dar eu nu-n Nunta de chiatră loveam, că aia ch...Da, dar eu nu-n Nunta de chiatră loveam, că aia chiar mi-o plăcut (chiar de sunt din keatră), ci-n a spînzuraţilor din pădure, de o leşietică scenarizare. <br />Mulţămesc, totuşi, pentru suplimentul de comantariu, Domnule Ionu! Şi-mi pari ghini că nu m-ai găbjît deodată...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-66743754782530473362011-11-26T19:52:52.804+02:002011-11-26T19:52:52.804+02:00Ehei, Nunta de piatră (dacă şi Dvs vi s-a sugerat ...Ehei, Nunta de piatră (dacă şi Dvs vi s-a sugerat această apropiere tematică) este, fără a ne bate cu pumnii în pieptul de români, un excelent film, de Cinematecă. După marele Agârbiceanu, pe nedrept uitat. Iar sentimentul meu este că atunci când aceşti corifei din clasicitatea cuklturii noastre vor fi scuturaţi de colb, noua lume ce va fi pe-atunci se va uimi: Oare ce fel de oameni erau aceştia, care cu infinită precauţie şi cu nemărginită iubire se apropiau de sufletul omului?!<br /><br />Or, mă tot gândesc la abordarea din filmul pe care-l discutăm: Calul din Torino. Sunt încă multe de spus, din parte-mi, pentru aceşti câţiva comentatori, cărora le foarte mulţumesc pentru atenţia cu care au citit textul meu. Mai întâi: nu este un film despre sărăcie, fie ea şi exacerbată, cum s-ar putea crede. Căci atunci ar începe multele întrebări: De ce aceşti doi răzleţiţi nu iniţiază chiar nimic pentru augmentarea condiţiilor de trai? Casa lor e în câmp pustiu, nu tu gard, nu tu ogradă, grădină, pământ lucrat, ca să aibă din ce trăi mai înlesnit. Fiica rămâne acasă ziua întrteagă, în aşteptarea tatului căruţaş, însă mîna ei nu se vede în gospodărie - timp irosit, împietrire...Însă, repet, nu condiţiile de trai sunt în discuţie aici. Din incipit, filmul are cu totul altă miză, una existenţială, filosofică. Nu, ci este un film despre viaţa nemiloasă din start, cu tot ce e viaţă, cu fiinţele aflate pe oricare treaptă de evoluţie; un film despre ostilitatea acestei lumi. Teză cu care personal nu sunt de acord. Dacă pleci de aici, nu ajungi decât la disperare totală. Deci. ostilitatea lumii ca atare. Când se hotorăsc să părăsească locul blestemat, unde şi acviferul a secat, cei doi sunt nevoiţi să se întoarcă: ei au bântuit prin împrejurimi, însă nu au găsit decît acelaşi rău generalizat. Şi nimeni care să-i întâmpine, să-i primească, să-i ajute. Dar să ne amintim: Ei înşişi îi alunaseră cu toporul pe ţigani...<br /><br />Iar în fapt, marea problemă, destructurantă, a acestui (micro)univers (in)uman este totala lipsă de comunicare între Tată şi Fiică. Tot ce era omenesc s-a spulberat. Nici salutul de bun venit. După ce bagă calul în grajd, căruţa în saivan, îl dezbracă-îl îmbracă de casă pe Tata, îi pregăteteşte cartofii, deci după o oră de film, vine şi primul cuvânt: Gata! adică: Hai la masă.... Însă cum vedeţi, o exprimare golită de orice afect, practic golită de omenescul strict necesar convieţuirii. Tatăl şi are o privire de câine care îşi aşteaptă ciosvârta... Dacă s-a decăzut la incomunicare, e semn că au dispărut şi lucrurile de transmis celuilalt: compasiunea, încrederea, duioşia, nu mai vorbim de iubire. În prea-lungile scene cu îmbrăcatul-încălţatul, dezbrăcatul etc, între Tată şi Fiică nici o privire, nici un semn, nici un gest de tandreţe, nu mai spun de mângâiere. Unde duc toate astea? O idee ar fi că faţă de pustiul instalat în cele două fiinţe umane, pustiul şi răscoala de afară, din toată lumea nu sunt decât nişte anexe, fără relevanţă. Pustiul pleacă din lăuntrul celor doi. De la început nu au mizat pe comuniune, pe solidarizare, ci s-au sălbăticit, au redevenit făpturi fără suflet - animale în confruntare cu rigorile naturii dezlănţuite. Metafizica le lipseşte complet. Credinţa, iubirea, lipsă şi ele. Este un film de meditaţie, o parabolă despre omul înstrăinat de sine însuşi, deci de esenţa sa divină. Este o atenţionare: Iată ce ne pîndeşte, în pustiul inaderenţei la sensibilitatea celui de alături... <br /><br />Ion LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-25504087759232118642011-11-23T18:26:22.664+02:002011-11-23T18:26:22.664+02:001. Analiza şi-această judecată despre film, îmi ad...1. Analiza şi-această judecată despre film, îmi aduce aminte că eram (în 1968) cu o zi-nainte de Bacul-oral la română şi eram bucşit de atâta... asimilare de "analize". Cine a uitat, e şi anul lansării cu surle şi trâmbiţe a unui film, după un mare roman-ro, de un mare romancier-ro, regizat de un mare regizor-ro (încă ne preluat de... De!), cu cei mai beton-actori ai vremii, mai puţin Maaareeeleee Flooo-rin (dar era Ana, nu Simziana!) iar asta era-n-deajuns!). <br />Am stat la Acel Mare Film, chiar de după primul fârtai de ceas, nu ca pe ace, ci ca pe Jăratic subt fund. Fundu-mi zicea: Pleeeaaa.c.c.c.ăăă!... Eu, mie însumi (actualul jE): NU, BOOOuuuleee, Film ai vrut, film ai avut!!!... Stai şi-l vezi, să te înveţi minte: Cum să Nu regizezi!... Chiar de va fi să nu iei Bacul, Booouuuliiicăăă!!!<br />Moralitate... <br />Am avut un dublu noroc: am luat Bacul la limită şi n-am luat IATCul, tot la limită... Mai ales că-n anu'cu pricina, nici nu era "planificată" clasă de regie.<br />PîîîSîîît: ce m-a făcut (eu, Patriotul!) să mă îndoiesc (ori conving) de (in)compatibilitatea gustului meu, cu cel (mai mult decât excesiv) al criticii "pe val", a fost "scena" pupicitului, în care jE n-a văzut decât o oarbă luptă-ntre pui abia ieşiţi la aer, în timp ce laudacii leşinau urlându-l de aaahntooologic...<br />PPS: Da, mai mult mi-a plăcut Deşertul 'Tartarilor' (iar nu din pricină de Giuliano Gemma, că nu-s fată!), decât filmul în acuză Am vrut să scriu din prima 'cauză', şi poftim ce-a ieşit!).<br />2. Poiana Lungă... Poete, nu jos, ci Sus, cât mai Suuus, să fi privit... Poate-L vedeai pe Cel rănit... Că, multe pot apărea din senin, dar nu şi Sângele, cred.<br />3. Rănit, din dragoste de neuitare... Aşa pot defini această odisee a Domniei-tale, cu plăci şi prea puţine autorizaţii în cârcă... De câţi ani Te lupţi, Don Q, şi subt câţi usere preş & dinţi?<br />4. Iubesc, ce mă doare mai mult: Toamna, de Brumărel siluită... Mulţam pentru Poze!Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-11423479530045477542011-11-23T03:01:28.013+02:002011-11-23T03:01:28.013+02:00Cred ca filmul a fost fain,bravo voua ca a-ti rezi...Cred ca filmul a fost fain,bravo voua ca a-ti rezistat.<br />Mai vreau fotografii cu toamna ,sunt super.Gradinahobbyhttps://www.blogger.com/profile/08466334133292942594noreply@blogger.com