tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post3844474889250694550..comments2024-03-28T19:53:42.711+02:00Comments on consemnări, poezii, eseuri: Ion Lazuhttp://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-9098704309349681422013-05-31T17:55:42.968+03:002013-05-31T17:55:42.968+03:00Da, emoţia trăită atunci rămâne proaspătă, biseric...Da, emoţia trăită atunci rămâne proaspătă, bisericuţa renăscând şi în poezie, cu "încheieturile bătrîne" şi cu "zugrăviţii scrişi pe zid" (spune frumos Ion Barbu): "cîţiva meşteri/ cu priviri curate şi o maică neadormită/ Care veghează"... <br /><br />Vie rămâne şi imaginea crucilor sărăcuţe, învăluite în "fum albăstrui şi lame de soare", cu câte-o "pălărie sau traistă/Aninată direct de braţul de piatră"...<br /><br />Sunt sigură că şi-n sufletul lui A. "parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund" şi acum...<br /><br />Gânduri bune,<br />Sânziana BatişteAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-29124668189238314432013-05-30T17:38:46.422+03:002013-05-30T17:38:46.422+03:00Stimată Sânziana Batişte, iată şi varianta lirică,...Stimată Sânziana Batişte, iată şi varianta lirică, a Lidiei, despre episodul Bisericuţa de lemn de la Gârda de Sus. A dedicat această poezie dlui Mihai Şora, cunoscut de noi la începutul anilor 80 şi de care ne leagă o frumoasă prietenie admirativă. Avem preţioase dedicaâii pe cărţi de-ale domniei sale. Filosoful fiind legat prin naştere de Munţii Apuseni, dedicaţia Lidiei este cu atât mai de înţeles...<br />După cum veţi constata singură, şi de data asta emoţia s-a executat la patru mâini...<br /><br /><br />***<br /><br /> Filosofului Mihai Şora<br /><br />Bisericuţa de lemn se vaietă la fiece pas<br />Dacă nu ştii să-i fereşti încheieturile bătrîne<br />Pe pereţi sunt zugrăviţi cîţiva meşteri <br />Cu priviri curate şi o maică neadormită<br />Care veghează <br />enoriaşii cîntă slujba de-odată cu preotul –<br />O doină care ţi se prinde de inimă<br />Să ai mai mult spor la drum<br />Şi bucată aleasă pe masă<br />Fum albăstrui şi lame de soare<br />Printre brazi<br /><br />Bisericuţa de lemn este înconjurată de cruci<br />Ale căror suflete adastă prin preajmă<br />Şi se bucură de orice pălărie sau traistă<br />Aninată direct de braţul de piatră<br />Aşteptînd ca însuţi să mulţumeşti<br />Fiecărei clipe trecute aici<br />Fiecărui zbor pe care îl vezi sau îl presimţi<br /><br />Bisericuţa de lemn ce nu putrezeşte vreodată<br />Este mai mîndră la mine în gînd<br />Decît o catedrală bogată.<br />Lidia Lazu<br />Din volumul "Continuarea cuvântului", Ed. Vinea, 1999.<br />Ion Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-29553358770174123482013-05-28T14:36:17.612+03:002013-05-28T14:36:17.612+03:00Aţi practicat o meserie grea, care v-a ţinut multă...Aţi practicat o meserie grea, care v-a ţinut multă vreme, din câte înţeleg, departe de casă, dar iată că uneori v-a răsplătit şi cu bucuria de a împărtăşi cu cei dragi încântarea prilejuită de vraja unor locuri mirifice. Cele la care se ajunge cu pasul, cu rucsacul în spate, cu cinstită năduşeală... Şi care, odată părăsite, nu se "veştezesc", ci-l însoţesc pe om, umplându-i sufletul cu amintiri luminoase. Dovadă: entuziasmul şi emoţia cu care vorbiţi şi azi despre ele. Aţi descris tare frumos popasul la bisericuţa cea veche... Dar acesta este şi un subiect dureros. Deşi Ministerul Culturii şi Cultelor a inclus, într-un ordin din 2004, 58 de biserici de lemn hunedorene într-o listă a monumentelor istorice, din nepăsarea autorităţilor, din neştiinţa locuitorilor şi din dorinţa lor şi a unor preoţi de a avea biserici MAAARI (!), de FALĂ, multe sunt sortite pieirii! Piere o dată cu ele orice urmă a civilizaţiei lemnului, făurite de meşteri cu har. Piere "sufletul satului"...<br />La fel se întâmplă cu vechi biserici de piatră din Zarand, unele intrate în patrimoniul UNESCO, în care picturile interioare, adevărate comori de artă, dar şi de istorie (ctitorii lor, reprezentaţi în fresce, fiind cnejii Zarandului) sunt lăsate să se degradeze sau sunt distruse de-a dreptul).<br />E dezolant să vezi că aceia dintre oamenii de cultură care au putere de influenţă, unii dintre ei chiar putere de decizie, se comportă jalnic, când e vorba de apărarea patrimoniului naţional!<br /><br />Nu degeaba vorbeam despre invidie! La Bulzeştii de Jos am fost şi eu, în timpul liceului, într-o excursie având ca ţintă Podul Grohotului. Mai târziu, prin Bulzeştii de Sus, am fost la Muntele Găina. Şi aici e greşeala mea!:) N-am profitat de renumele Târgului, ca să găsesc un rucsac de bărbat, de care să mă agaţ, ca să mă ducă mai apoi şi-n alte locuri frumoase ale zonei:) D-voastră sunteţi mult mai familiarizat cu ea! Ferice de "L.+ A"!<br /><br />Nu mi-aţi trimis romanul. Mi-ar face plăcere să-l citesc. <br /><br />Gânduri bune,<br />Sânziana Batişte<br /> Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-31382405748029641822013-05-28T12:43:08.539+03:002013-05-28T12:43:08.539+03:00Da, stimată Sânziana Batişte... am făcut o campani...Da, stimată Sânziana Batişte... am făcut o campanie la Bulzeştii de Sus, deci în Apuseni, unde nu mai lucrasem de prin 1968, trimis an de an în cu totul altă zonă...Şi bucuria mea a fost să-i pot avea alături pe iubiţii mei Lidia şi Andrei. Dar ce vară minunată! De neuitat, de neuitat... Desigur, fiind mai tot timpul cu cei doi, n-am prea avut vreme de buchisit la cele însemnări zilnice. Şi cîte n-ar fi fost de notat, doamne! Totuşi, Andrei fiind deja şcolar, au fost nevoiţi să părăsească Bulzeştii; cu mare jale...Un tărâm mirific, cum ni s-a prezentat nouă, îndrăgostiţi de Natură, de aer, ape, munţi, păsări... IAR ÎN LUNA CÂT AM MAI RĂMAS ACOLO, AM DAT GATA ROMANUL RUPTURA, Amintirea unei poveşti de amor din vremea studenţiei...Scris în 1992, totuşi romanul a apărut de-abia în 2004... Cine ar înţelege?! Cenzura economică, mai drastică decât cea oficială...<br />Mulţumesc pentru frumoasele "cuvinte împreună". Devotat, Lazu<br />P.S. V-am trimis au ba acest mic roman, despre care apoi s-a scris destul de frumos?<br />I.L.Ion Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-83038321078774526962013-05-27T20:10:34.506+03:002013-05-27T20:10:34.506+03:00Aşadar, în 1992, împreună cu "L + A", aţ...Aşadar, în 1992, împreună cu "L + A", aţi fost pe meleagurile Bulzeştilor, nu doar ca "vizitatori", ci aţi şi locuit o vreme. Şi aţi avut timp să hălăduiţi în voie prin cele locuri...<br /><br />În cazul d-voastră, vorba "Călătorului îi şade bine cu drumul" trebuie însoţită de completarea: "şi cu povestitul"! Am citit cu mare plăcere!<br /><br />Citesc cu interes şi paginile de jurnal, o cronică lucidă a anilor în care vedeam cum se năruie, una după alta, speranţele noastre într-o evoluţie normală a lucrurilor. <br /><br />Fotografiile - întotdeauna prilej de delectare şi de invidie... Printre altele, şi pentru zâmbetul ferestrelor casei d-voastră, împodobite de "Zâna Florilor" cu "fetele" ei multicolore şi vesele!<br /><br />Gânduri bune,<br />Sânziana BatişteAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-88430733459869751212013-05-26T08:08:39.782+03:002013-05-26T08:08:39.782+03:00"Eu nu trăiesc de tot, ci numai par,
Cum face..."Eu nu trăiesc de tot, ci numai par,<br />Cum face orice pasăre când cântă,<br />Eu vieţuiesc atât cât e nevoie<br />De mine-n pumnul care mă frământă"...<br /><br />Ce frumos refren de baladă!<br /><br />Ce frumoase amintiri scrise, fotografiate.<br /><br />Cetind, privind, nu poţi să stai deoparte<br />cînd amintiri năvală dau, să-ţi vadă<br />că inima zvîcneşte-a bucurie<br />că le-ai trăit ori le-ai visat... Cine mai ştie...Anonymousnoreply@blogger.com