tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post2457563169280906118..comments2024-03-28T19:53:42.711+02:00Comments on consemnări, poezii, eseuri: Scriitorul zilei: Eugen Barbu; poezii; fotografii de autorIon Lazuhttp://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-70473193605767419272012-02-23T21:56:00.694+02:002012-02-23T21:56:00.694+02:00...Cât despre o aşa-zisă istorie a literaturii în ......Cât despre o aşa-zisă istorie a literaturii în viziune laziană, nici vorbă nu poate încape aici. E o joacă de-a mea, la nivel anecdotic, poate ca să mai învăţ ce n-am învăţat la facultatea de geologie, nici din Dicţionare şi Istorii. Şi ca să valorific textele din odiseea plăcilor, pe de altă parte. <br />Iar vestea rea, nespusă Lidiei, să n-o amărăsc, este "Că madam Popescu nu...", deci (numai între noi!) "Odiseea...", promisă că apare mintenaş, nu mai apare, dom'le! S-a schimbat boiarul,(editorul) nu mai e cum îl ştii...<br />Al Matale, I.L.Ion Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-22710827294076501962012-02-23T21:50:06.047+02:002012-02-23T21:50:06.047+02:00Ah!, nu... asta cu Memoriile nu e în vederile mele...Ah!, nu... asta cu Memoriile nu e în vederile mele. Pur şi simplu pentru că m-ar pune în situaţia să mă repet. Din "Himera...", care dă seamă, în mare, despre devenirea subsemnatului, la marginea vieţii literare a vremii, aş fi vrut să reiasă încă un fapt cu privire la cele scrise de mine: că fiecare roman este prelucrarea unui fragament din Jurnalul meu, care vine puternic dinspre anul 1979 şi până în stricta actualitate. Până şi "Ruptura", poveste de amor din 60-61, reamintită în 1991, este tot o completare la "Memorii", dacă asta era vreo relevanţă. Iar pe blog am postat relatarea "Pocola 68", care rezumă anii de început ai carierei geologice, ca o completare la Jurnalul propriu-zis. Chiar acum corectez, pe net, jurnalele mele din toată perioada, până în actualitate. De ce să reiau, pe scurtătură, în "memorii", ceea ce face substanţa în detaliu a travaliului meu scriptural. Nu ştiu dacă mai e ceva de spus, iar retuşurile nu mă ispitesc. Nu am ce să pun la punct şi nici pe cine să pun la punct. Eugen Barbu scria Jurnal ca să-i bălăcărească pe toţi, inamici sau amici, la grămadă. Pe acela a ţinut să-l publice în timpul vieţii, anume ca să jubileze umilindu-i pe rivali. Eu aş aduce la lumină jurnalele mele pentru simplul motiv că ele nu se deosebesc nicicum de restul prozelor mele, în stil fragmentarist. Dacă mai era vreun dubiu. Mai vorbim. <br />Da, am simţit că e vorba de nişte escaladări alpine recente ale matale, aştept consemnarea scripturală. Invidie pentru amiciţia preţiosului frânc. Cu regretul că franţuzeasca mea seamănă cu a coanei Chiriţa, sau pe-acolo. (Ajutându-mă cu dicţionarul, am tradus cândva un roman de Francois Nourrissier...).<br /><br />Al Matale, LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-91999574942369283042012-02-21T16:42:14.780+02:002012-02-21T16:42:14.780+02:00Iubite Pane Ionu,
am avea noi tare mare nevoie de ...Iubite Pane Ionu,<br />am avea noi tare mare nevoie de Istorii, Dicţionare... Însă Academice, Colective, Neutre, Sobre, Totale (s-au pornit/reluat prin anii '50-60, au capotat)! <br />Nu că n-ar fi preţioase şi celelalte. Dar au două păcate nemărturisite: primul, că n-au prea fost "de autor", ci cu negrişori dintre studenţi ori cenaclişti ori alţi femelici recoltaţi/racolaţi; şi-al doilea, că n-au întrunit ultimele trei cerinţe. <br />Nu cîrtesc, fiindcă n-am văzut pe acolo şi niscai "scriitori" de vagoane ori gazetari (că, hai, s-o recunoaştem: apar scriitori şi dintre ei, dar nu din toţi...). Ci mulţi aleşi, dar şi mai mulţi excluşi după criterii numite mai dur toane, mai diplomat gust selectiv.<br />Sper să aibă cine te ajuta să scoţi o "Istorie selectivă literară a la maniere de...". Fiind eu convins că ai domnia-ta ce lăsa-n posteritate, mai interesant decît nicolaii, eugenii şi eugeniile lor.<br />Dar, pînă la... Pe cînd un prim volum din Memorii?... <br />Aş veni-n genunchi şi coate la premieră, cu cîte-un ulcior plin-ochi cu lacrăma boabei tomnatice şi - drept colan - o frînghioară de ulcicuţe.Culaihttp://vineri-ca-post.ucoz.ro/publnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-77328197245326928412012-02-21T15:12:37.840+02:002012-02-21T15:12:37.840+02:00Adevăr spus-ai, prietene Culai: Groapa a făcut bre...Adevăr spus-ai, prietene Culai: Groapa a făcut breşă în proletcultism. N.Manolescu(în a sa Istorie critică, are faţă de EB o atitudine cum nu te aştepţi de echilibrată, ştiut fiind faptul că se luptaseră în arenă, precum Paraschiv cu Bozoncea; nereferindu-se în niciun fel la belicosul omul EB, la mardeiaşul cu o mie de parapoane, NM subliniază că apariţia Gropii pare să fi fost o scăpare a cenzurii. (Când altcineva strecoară precum că acela a fost preţul...vânzării de fraţi). Ce-i drept, după aceea, autorele, odată suit în scări, n-a mai pierdut linia indicată de la centru, îşi asigurase o poziţie, nu vroia în ruptul capului să o pierdă, devotat trup şi suflet celor din CC, unde a şi propăşit în curând. Iar zelul său de arivist ar fi fost măcar de înţeles, de nu scuzabil..., însă E.B. găsea cu cale să lovească în toţi adversarii săi literari exact în acest sector, al in/fidelităţii partinice. Era ahtiat după putere, se dorea servit de inşi devotaţi lui, totuşi nu i-a ieşit pasienţa cu înscăunarea în fruntea scriitorimii, despre care periodic lansa zvonuri: prea era excesiv, dur, contondent, nediplomat, pătimaş. Femeie sau bărbat, dacă nu i te supuneai, dacă nu te târai, asemenea lupilor în faţa perechii dominante, cu coada între picioare, te distrugea. Este altfel de neînţeles ce să fi avut cu prea-delicata poetesă Gabriela Negreanu, pentru simplul fapt că îi scosese o carte lui Păunescu, pe atunci la cuţite cu Cuţarida... Şuţii din Groapa, tot o dispută pentru putere duc, nu-i aşa? În Princepele, totul se repetă, la alt etaj social, cu aceeaşi cruzime bestială. Săptămâna nebunilor e un semn că EB şi-ar fi dorit un trai şi un statut de mare boier, scăldându-se în apele melanholiei... <br />Acum, nu-i vorbă, dacă EB n-ar fi fost şi foarte talentat ca scriitor, degeaba nesfârşitele-i erupţii temperamentale, în zadar insaţiabila-i nevoie de răfuieli, căci nu l-ar fi luat nimeni în seamă. N-ar fi reuşit un oarecine să polarizeze viaţa literară a ţării. Barbu reuşise, efectiv. Precum este la fel de adevărat că "acolo, sus" se folosea antica şi mereu eficienta metodă a lui Divide et impera. Împărţiţi în găşti şi grupuleţe, în tabere, intelectualii erau mai uşor de ţinuţi sub control, iar energia în exces era astfel drenată... <br />Asta spuse între noi,surtucarii, însă la nivelul anecdoticii, căci de studii critice şi de istorii temeinice nu mai are nimeni nice timp, nice trebuinţă.<br />Al Matale, LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-80956524204470707802012-02-21T09:38:09.089+02:002012-02-21T09:38:09.089+02:00"Groapa" a făcut groapă-n proletcultism...."Groapa" a făcut groapă-n proletcultism. A fost, cred eu (biet cetitor) primul roman postbelic scris în manieră interbelică.<br />Păcat că nu am aceleaşi bune păreri despre celelalte "scrieri" ale lui... Deşi multe (i) le-am cetit... intrigat. Tot mai la culme! <br />Pe urmă, am aflat şi "de ce" s-a putut: dădea bine (şi) la "coproducţiile" internaţionale.Culaihttp://vineri-ca-post.ucoz.ro/publnoreply@blogger.com