tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post1325416810404054523..comments2024-03-28T19:53:42.711+02:00Comments on consemnări, poezii, eseuri: Scriitorul zilei: Tudor Vianu; poezii, fotogragiiIon Lazuhttp://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-32012818486717972382011-12-28T21:28:54.974+02:002011-12-28T21:28:54.974+02:00Scena a doua e relatată nu de Sadova, ci de Teohar...Scena a doua e relatată nu de Sadova, ci de Teohar Mihadaş, martor ocular. Or, acelaşi Mihadaş ne povestea, în altă parte, despre ataşamentul său pentru Blaga, pe care l-a vizitat în ultima zi de spital. Apoi l-a însoţit în camionul care transporta cosciugul la Lancrăm. Dar, aici vine ceea ce vreau să aduc în discuţie: Cine fusese în vizită la Blaga, pe patul de moarte, cu cîteva minute înainte, plecând distrus,răvăşit? Nimeni altul decât Tudor Vianu, care venise special de la Bucureşti să-l vadă pentru ultima dată pe Poet. Nu făcuseră ceva similar nici admiratorii din Cluj ai marelui Blaga. Scena, atrag atenţia, se întâmpla în 1961. Cei doi; Blaga şi Vianu se cunoşteau din anii 20, Blaga îi lăudase primele scrieri ale lui Vianu. Este acest gest al lui Vianu comportamentul unui ins arogant, rece, distant, închipuit,neomenos, rău la suflet? În tot ce am citit despre Vianu, nu am găsit decât aprecieri pentru sobrietatea, cumpătarea, echidistanţa lui Vianu, dar şi pentru felul cum se purta cu cei ce se dedicau studiului. Personal am cunoscut destui care îi fuseseră studenţi. Nimic de reproşat marelui Profesor. Dar trebuie citită monografia lui Ion Biberi,studiile Ecaterinei Ţerălungă, mărturisirile şi interviurile Venerei Antonescu, asistenta sa, studiul lui Traian Podgoreanu, fost student, cele două volume ale lui Vasile Lungu: Tudor Vianu Viaţa şi Opera, cele trei cărţi ale lui Henri Zalis. Sau, ca să contracarăm caracterizarea Marianei Şora, frenetica studentă vexată de răspunsul ca un duş rece al Profesorului, fapt ce i-a schimbat tinerei opţiunile, poate chiar destinul, vom spune că această imagine, în mod foarte simptomatic rămasă neştearsă din memoria nonagenarei,pare să nu aibă nici o legătură cu faptele. Mă uit în Mariana Şora, "O viaţă în bucăţi", 1992, din păcate se referă la etapa de după 1939, cu plecarea la Paris. Cealaltă carte de memorii, citită la vremea ei, nu-mi e la îndemână. Dar poate nici acolo n-aş găsi mai clar explicat conflictul studentei cu profesorul până atunci admirat. Momentul respingerii. Căci scrie MŞ:"Pentru cele căzute în câte un gol al memoriei mi-e impăosibil să pot recurge la jurnal(...) e îmbucurător să poţi da de ele când vrei(...). Pare incredibil, dar n-am consemnat nimic din ce s-ar putea numi existenţa reală." O viaţă în bucăţi... p.438.<br />Ion LazuIon Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-46333379131264962202011-12-28T21:22:38.224+02:002011-12-28T21:22:38.224+02:00Înainte să-mi spun părerea în chestiune, am citit ...Înainte să-mi spun părerea în chestiune, am citit de câteva ori textul de mai sus (nesemnat, de ce oare?!), tot cumpănind lucrurile. Iată ce cred: Mai întâi, nu e defel o excepţie că s-a găsit între miile de referiri la persoana sa, o caracterizare nefavorabilă a marelui estetician şi extraordinarului dascăl Tudor Vianu, fără îndoială unul dintre cei mai importanţi literaţi interbelici. Despre oricine, dar mai ales despre personalităţi remarcabile se găsesc şi cârteli, pe ici pe colo. N-a avut duşmani însuşi Iisus Christos? Ba mi se pare că abia datorită uneltirilor duşmanilor Săi, poate chiar mai mult decât ataşamentului celor ce-L urmau (şi la ananghies-al lepădat de El, povestea Sa a devenit Istorie. Nu insist. Şi nici nu-i pun pe cei doi pe acelaşi plan... <br />Faptul că dna Mariana Şora l-a încondeiat pe TV, într-un interviu dat la 90 de ani e interesant, e chiar psihanalizabil. Nu mă îndoiesc că scena relatată e reală. Dar ce-ar fi să analizăm contextul - ceea ce distinsa doamnă MŞ nu avea cum să facă. Cursurile şi seminariile lui Tudor Vianu făceau săli arhipline. Se înghesuiau în anii 30 atâţia tineri să-l asculte. Inclusiv multe tinere, unele pasionate de Litere, altele doar snoabe. MŞ nu face nicicum parte din a doua categorie.(Am cunoscut-o, am simpatizat-o, am citit-o). Dar să ne gândim câte domnişoare i se băgau în suflet Maestrului, care (căsătorit, şi încă foarte tânăr) trebuia să rămână mereu sobru, conform principiilor de la care nu se abătea. Nu arogant şi închipuit, nu distant şi cum mai e descris de MŞ. Adresarea ei către profesor s-a lovit de inaderenţa Olimpianului. Atât de tare a lovit-o acest răspuns/tratament distant, cum îi voi spune, că studenta, ce-l admirase!- a decis să se transfere la cursul lui Gusti. Chiar această decizie radicală spune câte ceva. <br />Iar celălalt exemplu pe care îl daţi, cu Marieta Sadova primind acelaşi duş rece de la Căpitanul, pune lucrurile în adevărata lor lumină. Avem a face cu două studente personalităţi accentuate, care s-au cam repezit să iasă în faţă, iar cei doi corifei le-au tăiat avântul. Asta e tot. Nimic personal.Ion Lazuhttps://www.blogger.com/profile/10016193192475799755noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-25807531908022508152011-12-28T10:10:52.202+02:002011-12-28T10:10:52.202+02:00O schiţă de portret a profesoului Vianu reuşeşte D...O schiţă de portret a profesoului Vianu reuşeşte Dna Mariana Şora,plecată şi ea la cele veşnice chiar în acest decembrie, într-un splendid interviu, publicat fără întrebări de Dl Şimonca, dacă reţin bine,în Observatorul Cultural, la împlinirea vârstei de 90 de ani-Mai a.c.,TV ca om era arogant şi impenetrabil,drept care tânăra, pe atunci studentă, fu repezită de profesorul rece şi distant, la o lucrare de seminar,predată, şi căreia ar fi vrut să-i aducă îmbunătăţiri: "Eu, duduie, nu sunt arhivă!" Povesteşte nonagenara ce gust amar i-a lăsat profesorul "preferat": pe care singură şi-l alesese din simpstie pentru calităţile lui literare zărite de la distnţă;s-a mutat, deci, la Gusti,şi a rămas cu acea amintire nu tocmai plăcut a unui Vianu închipuit şi, cum spuneam, prea arogant; nu ştiu de ce îmi vine să spun:rasa!Deşi, venind vorba despre legionari, îmi aduc aminte de o povestire a lui Teohar Mihadaş, student şi el "la Vianu" în epocă, şi care, spre cinstea lui, l-a scos pe profesor dintr-o situaţie critică,înurma unui curs, atunci când, un comando legionar se manifestă zgomotos,împotriva "jidanului"...<br />Ca o contrapondere,nici Căpitanul Codreanu nu a lăsat amintri mai "blonde"; povesteşte, De data aceasta, Dna Marieta Sadova,cum l-a cunoscut personal pe Căpitan, ea răsfăţata generaţiei sale, ca actriţă deja cunoscută, mergând la sigur, cu îndrăzneală în faţă:"Eu sunt Marieta Sadova!". "Nu ştiu,n-am auzit, nu cunosc." Tânăra, care avea să facă ani grei de închisoare ca fostă legionară, sau numai "simpatizantă", în grupul "Noica-Pillat" mărturiseşte şi ea, gustul amar lăsat de ignoranţa, sau poate aroganţa(sic!) vestitului Căpitan, faţă de o tânără zvăpăiată, îm fond. "Cherchez la femmes"!Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2678444635787075432.post-85192574017373326372011-12-27T20:25:05.383+02:002011-12-27T20:25:05.383+02:00Să se distrugă un şpalt într-o tipografie,
asta n...Să se distrugă un şpalt într-o tipografie, <br />asta nu ţine de neprofesionalism, nici de prostie, ci de o direcţionată, cert, ticăloşie!<br />Şi după'90, pînă acum, aceiaşi "tipografi" ne stau în drum!<br />Eu nu-i blestem, îi vreau în pipa-mi scrum!Culaihttp://vineri-ca-post.ucoz.ro/publnoreply@blogger.com