IMPORTANT:
11 decembrie: Lucian Dumbravă, n. 11 dec. 1931 – 21 aug. 2019
Botoşănean din satul Pârâul Negru, comuna Mihăileşti, fiu de ţărani, a făcut şcoala primară în satul natal, s-a înscris la Şcoala Militară din Cernăuţi, transferat apoi la cea din Dorohoi, unde şi-a trecut şi bacalaureatul, în 1950. Urmează Filologia de la Universitatea din Iaşi, cu licenţă în 1954, după care este redactor la Iaşul literar, devenit între timp Cronica, până în 1970, când se transferă la Convorbiri literare, până la pensionare, în 1991.
Articole, cronici literare, studii de
istorie literară, colaborări la numeroase reviste, însă doar un singur volum,
în 2001: Ei, care au scris.
Din istoria Asociaţiei scriitorilor din Iaşi, lucrare programată în trei volume, din care
nu ştim să fi apărut decât primul. Un personaj singuratic, meditativ, care însă
nu s-a nevoit să-şi adune în volume cronicile literare... Probabil convins că o
cronică trece, chiar în cazurile rare când cartea despre care a referit
rămâne... Este poate motivul pentru care Marian Popa nu-l trece în Dicţionarul
de literatură română contemporană. Dl N.M ,cu atât mai puţin..
*.
De data asta,
revenind pe internet, îl găsesc pe L.D. autor a numeroase cărți din care
prezint doar câteva. Înseamnă că altcineva devotat poetului s-a decis să-i
editeze opera de-o viață și nu oricum, ci în ediții de Opere complete. Se mai întâmplă
și minuni...
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Lucian_Dumbrava
http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr52LucianDumbrava.html
Dan Simonescu, n. 11 dec. 1903 - d. 11 martie 1993
90 de ani i s-au dat să viețuiască acestui
muscelean devenit cândva membru de onoare al Academiei pentru a fi fructificat
cercetările sale privind cartea veche românească şi manuscrisele medievale. A
urmat liceul la Piteşti, din 1921 a făcut Filologia la Bucureşti, iar din 1925
Ion Bianu, care-i fusese profesor şi îndrumător, îl aduce la Academia Română,
pentru a se ocupa de istorie literară, manuscrise medievale şi carte veche. În
1942 devine profesor titular la Litere şi Filosofie, Universitatea din Iaşi. În
1952 este îndepărtat din învăţământ, devenind simplu cercetător la Institutul
de istorie Nicolae Iorga, demn continuator al unor Bianu şi Cartojan. Încă în
1926 dăduse Încercări
istorico-literare. Carte veche românească şi tipărituri în centre româneşti
medievale; în 1943 colaborează la editarea vol. III din Bibliografia românească veche,
iar în 1944 reuşeşte să editeze vol IV al redutabilei Bibliografii. În 1981 scoate Pagini din istoria cărţii româneşti.
Mai puţin prezent în viaţa literară a vremii, Dan Simonescu este cărturarul
devotat şi stăruitor, care nu precupeţeşte efort, inteligenţă, competenţă,
pentru a completa un capitol esenţial în construcţia culturală a oricărei
naţiuni: cunoaşterea temeinică şi calificată la nivel academic a faptelor din
trecutul literar al ţării. O întreprindere strict necesară, niciodată îndeajuns
apreciată de beneficiarii acesteia.
Poezia zilei, Leonida Lari, 26 oct. 1949-11 dec. 2011
Rugă de taină
E-o oboseală-n toţi de vorbe
goale
Doamne, tu mă priveşti de
undeva -
Ţine-mă tare în lumina
ta,
Lumină-a vieţii noastre,
lină, moale...
Pentru-a încape bucurii şi
jale,
Tu, Doamne, mă înveţi foc a
mânca -
Ţine-mă blândă în lumina ta,
Lumină-a vieţii noastre,
blândă, moale...
Ştiu, unde sufletul doar are
cale
Zbura-voi, Doamne, spre
matricea mea,
Dar voi să las şi pe pământ
ceva
Din măreţia veşniciei tale -
Ţine-mă clară în lumina ta,
Lumină-a vieţii noastre,
lină, moale...
Poezia zilei: Liviu Ioan Stoiciu
Rămâne numai truda
Pe
o ulicioară blocată de ţărani, la clacă,
seara. Ţărani în
faţa casei lor, pe uliţă, pe scăunele,
lângă maldărele de păpuşoi, puşi pe
depănuşat, toamna,
ajutaţi de o brigadă a morţilor
satului, "bărbaţi scăpaţi din
închisoarea invizibilă
a lui Dumnezeu", ce
au cioplit, până să se întoarcă aici, la
vatră, mici cuţite de piatră, vârfuri de
lance, topoare,
răzuitoare, repetând întocmai gesturile
învăţate de la părinţii lor, care le aveau
învăţate de la
părinţii părinţilor lor, de la
facerea lumii..."Că rămâne numai
truda". După
stingere, obosiţi de muncă, în
tabără, morţii, special, având să se
numere unii pe alţii:
pe unii, copii, îi înghiţea pământul
şi
nimeni nu mai putea să afle nimic de ei,
iar alţii, tineri,
violau femeile ţăranilor. Doar
bătrânii, la culcare, răstigniţi în pat,
îşi mai ciuleau
urechea la liniştea nopţii.
(din volumul Substanţe interzise,
Colecţia NEO, ed. Tracus Arte, 2012)
Alți scriitori:
Ion Chichere, n. 11 12. 1954 - d. 2004
Mihnea Gheorghiu, n. 1919 - d. 11 12 2011
Florin Manolescu, n. 1943 - d. 11 12 2015
Al. Surdu, n. 1938 - d. 11 12 2020
Ion Lazu - De-ale lui Decembrie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu