duminică, 10 iunie 2018

Scriitorul  zilei: Al. Busuioceanu, n. 10 iunie 1896 - d. 24 martie 1961

     
   

De felul lui din Slatina (lucru pe care abia cum îl aflu, spre ruşinea mea şi spre scârba vremurilor pe care le-am trăit), a făcut şcoala primară şi gimnaziul în oraşul de pe Olt, apoi Literele şi Filosofia la Bucureşti, cu licenţa în 1920. La izbucnirea războiului, s-a prezentat voluntar pe front, cu gândul că va lupta pentru Unirea tuturor provinciilor româneşti. Îşi ia doctoratul în 1925, continuându-şi apoi studiile la Viena, Roma şi Berlin. În 1942 devine ataşat cultural al României la Madrid, izbutind deschiderera unui Institut Român de Cultură şi de asemenea înfiinţarea unei catedre de Limbă şi Literatură română la Universitatea din Madrid, unde va fi profesor titular până la moarte. A obţinut introducerea limbii şi literaturii române în programa de studii a încă 7 universităţi spaniole. După o scurtă vizită în ţară, 1943, nu a mai putut reveni niciodată, iar cu soţia şi fiica nu s-a revăzut niciodată. Abia în 1984, deci la peste 2 decenii de la moartea tatălui său, fiica, romanistă, specializată în spaniolă, a reuşit să se exileze în Argentina.
A debutat cu poezii în linia blagiană, ca apoi să-şi individualizeze stilul. În 1921 a contribuit alături de Nichifor Crainic, Cezar Petrescu, Lucian Blaga şi alţii la fondarea revistei Gândirea, cu mare influenţă culturală în Interbelic. A scris numeroase cronici literare, cronici de artă plastică şi muzicală şi a editat câteva monografii: Iser, Luchian, Andreescu, Brâncuşi, Cavallini, Pretiosi, dar şi monografia Pârvan gânditorul, 1933. Îi fusese discipol, îi devenise prieten. A expertizat pinacoteca regală, identificând un număr de 9 tablouri El Greco. A iniţiat o expoziţie a acestora, la Paris. În 1948 a editat Poemas pateticas, un volum de versuri în dialectul catalan, întâmpinat cu mare entuziasm, A. B. fiind unanim considerat unul dintre importanţii poeţi de limbă spaniolă. A tradus în spaniolă literatură franceză, dar şi Rebreanu, Blaga.  A militat pentru înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români în exil şi pentru o revistă a acestei Societăţi. A corespondat cu principalii intelectuali români din exil: Mircea Eliade, Emil Cioran, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vintilă Horia, Al. şi Gr. Ciorănescu, Pamfil Şeicaru, N. Herescu, Grigore Nandriş, cu scriitori spanioli: Vicente Aleixandre, Eugenio D' Ors. Colaborează cu articole, eseuri şi studii la principalele reviste spaniole. Studiază arhivele medievale şi pe cronicarii spanioli, descoperind faptul că nu există  în Spania nici o referire la împăratul Traian, provenit din Peninsulă, care a cucerit (parţial) Dacia, în schimb a descoperit numele zeilor cultici ai daco-geţilor, în legendele şi tradiţiile spaniole: Zamolxis, Deceneu, etc, cât şi faptul că vechii cronicari hispanici consideră că populaţiile iberice îşi au originea în spaţiul nord-dunărean. Ca exeget al literaturii, a vorbit pentru prima oară despre metaforă  ca instrument de cunoaştere, fapt pentru care a intrat în studiile şi manualele de exegetică spaniole. S-a stins la Madrid, după o lungă şi grea suferinţă, fără să-şi fi revăzut ţara,  poporul căruia se devotase, familia...
Un român exemplar, un slătinean exponenţial. Din păcate cunoscut doar în cercurile de iniţiaţi, ignorat în exegeze, neintrat în manualele şcolare sau universitare. Abia în 1985 s-a reuşit publicarea traducerii Zamolxe, sub îngrijirea lui Dan Sluşanski, volum reeditat după 23 de ani la  editura Dacia.

Opera: Figuri şi cărţi, 1922; Une miniature inédite du XIIIe siècle reproduisant une oeuvre de Pietro Cavallini, 1928; Iser, 1930; Daniel Da Volterra e la storia di un motivo pittorico, 1932; Intorno a Franco-Bolognese, 1934; Les Tableaux au Greco dans la collection royale de Roumanie, 1934; Preziosi, 1935; Andreescu, 1936;  Domenico Theotocopuli El Greco. Exposition organisée par la Gazette des Beaux-arts, 1937; Ethos, 1941;  Poemas pateticos, 1948; La Peinture espagnole: 2. De Velasquez à Picasso. Texte de Jacques Lassaigne. Biographies et bibliographie, 1952; Proporción de vivir - poemas, 1954; Georges Cioranescu. Un poète roumain en Espagne, 1962
Postume: Zamolxis sau mitul dacic în istoria şi legendele spaniole, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985, editor, prefaţator şi îngrijitor Dan Sluşanschi, cu o evocare de Eugenio Battisti; reeditare Editura Dacica, 2009; Compendiu de istoria literaturii române, 1998; Caietele de miezul nopţii, jurnal 1937-1957, 2001; Un roman epistolar, 4 volume, 2003-2004.
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Busuioceanu
 http://ramaniamyblog.wordpress.com/alexandru-busoiceanu/
 http://www.rostonline.org/p557-Al+Busuioceanu+omul+universal+sub+stelele+polului+getic+
http://www.formula-as.ro/2010/905/mica-enciclopedie-as-27/alexandru-busuioceanu-si-zamolxis-12105
 http://www.crispedia.ro/Alexandru_Busuioceanu


Poezia zilei, Alexandru Busuioceanu

Trup curtean dumnezeiesc de trist

Pur spectacol de Om
Trup curtean dumnezeiesc de trist
floare de gând şi de nerv
Vis e carnea ta după chimia cerească
undă coasta ta şi seminală mânia
de dragon profund a sexului tău

În durata de lumină trăind
visul ia culoarea ochilor tăi
Adevărul nu pătrunde-n pupilă
şi-n fundul privirii tale te separi
de iubirea, de rana şi cântu-n care te-ai născut

Singurătatea ta aspiră la condiţia perfectă
gol un zeu pe norul atic
Durerea ta fum fără memorie
Mai uşoară cenuşa decât umbra
când arsă într-o clipă îţi e frumuseţea

*

Fii tu lumina mea Fii apa

unde să mă cufund eu

şi s-aştept şi să tac

adânc

piatră-ntre pietre

 

A nu fi

Te doare să priveşti te doare?
Azurul ca un sânge îţi apasă pleoapele
Ca un cuţit gândul îţi sfâşie sufletul
Lasă-l să te sfâşie lasă-l
Nu va cunoaşte nimeni secretul
Închide ochii asupra acestui arbore-n lacrimă
Ai la picioarele tale drumul Acest curcubeu
Singurătate singurătate şi-uimire
Pune piciorul Urcă Urcă

Pe-acelaşi drum coborât
bulgăre de lumină
când veneai fraged de aurorele tale!


Căinţă
Totul Spiritul cere totul
Coboară iar lumină-a mea
Libertate scumpă Înger crud
Înţelepciune Chemare Dor
care-ai ştiut să-aprinzi
în trandafirişul zilelor nopţilor
floarea-arzătoare-a sângelui
a sufletului meu nemuritor

Coboară şi consolează-mă
de ce-am pierdut în viaţă
de ce n-am ştiut să câştig
n-am-şti-ut-să-câş-tig
în numele tău în spiritul meu


Alţi scriitori:
Ion Creangă, n. 1839
Ion Pop, n. 1853
Iordan Datcu, n. 1933
Vasile Băncilă, m. 1979


Ion Lazu - Cărțile prietenilor mei. 
Vladimir Udrescu: Ubi sunt... lamento (colecția Bibliofil, ed. TipoMoldova, 2017.



 



Recital de muzică orientală cu formația Multumult, Călin Torsan-Vasile Gherghel 

Aseară, la terasa Hidden din Calea Florească, recital de muzică orientală cu formația Multumult, Călin Torsan-Vasile Gherghel.
Ne-am revăzut cu sinceră bucurie cu pre-iscusitul interpret la instrumente de suflat -și, până să înceapă recitalul, am discutat cu mare însuflețire despre muzica veche orientală, care s-a infiltrat în zona europeană și a influențat substanțial muzica popoarelor din Balcani și din tot estul Europei. Ne-am amintit de excelenta prestație de mai an, de la Muzeul Național de artă, despre care am și relatat pe acest blog, cu destule imagini grăitoare în sine. În discuție a intervenit și domnul Bogdan, prezentându-ne o băutură cândva la mare căutare în România, anume braga, produs de fermentație naturală pe bază de grâu, gustoasă, întremătoare, bogată în vitamine, minerale și componenți benefici trupului și sufletului. Cândva, existau mari bragagii în București și o întreagă rețea de cobilițari care răspândeau braga în toate mahalalele bucureștene, strigându-și marfa îndrăgită de absolut toată lumea, de la vlădică la opincă. Intervin în discuție, amintindu-mi că în copilărie era în Slatina o familie de albanezi Memish, faimoși în zonă de sute de ani. Replica dlui Bogdan: de câte ori vorbesc despre bragă, apar niște slătineni, cu povești despre Atletul albanez, care... și luându-ne vorba unul altuia, povestim celor din preajmă despre împrejurarea în care un tânăr din neamul albanezilor Memish, stabiliți de veacuri la Slatina și deveniți faimoși bragagii, l-a învins la trântă pe un foarte îngâmfat turc (vedeta și emblema lor) din armata musulmană, aflată în drum spre Ungaria.... Zic: Păi Hașin, ultimul mare patron la Atletul albanez mi-a fost coleg de clasă la Ionașcu... (Și uit să le mai spun că ambii am devenit Cetățeni de onoare ai Municipiului Slatina...).
Începe recitalul, chiar cu două melodii albaneze, desigur trase pe modelul muzicii turcești-orientale. Iar muzica orientală ca atare,  pe care nu ne mai săturăm ascultând-o, este cu deosebire melodioasă, ți se insinuează în suflet, ți-l leagănă, îl vrăjește, îl duce cu sine într-un tărâm al visătoriei, departe de asperitățile vieții cotidiene. Or, Călin Torsan este un maestru al instrumentelor de suflat, pe care le schimbă de la o melodie la alta, înșirate pe un covoraș unde el însuși stă ciucit și tot cântă, cântă cu efecte hipnotice...
Un cântec pe care îl ascult...se ridică glasul lui Torsan, pe deasupra instrumentelor de suflat, doar în parte cunoscute nouă, profanii, oameni rupți de matcă și divagând pe valurile vieții... Să se fi terminat recitalul? Oricum, el se continuă în sufletele noastre romanțioase, anacronice, că doar de aia mai avem o fărâmă de suflet, nu?
Ne revenim în curând și continuăm discuția noastră despre muzica orientală. Pornind chiar de la exclamația mea: Dumneavoastră domnule Torsan sunteți asemenea lui Marsias, cu flautul lui, care l-a întrecut pe Apolo, în fața unui juriu din zei și oameni, iar Apolo s-a răzbunat pe învingător, reproșându-i că la flaut a cântat nu numai cu degetele, ci și cu suflul din ființa lui... Ceea ce cam e adevărat. Implicarea cântăreților la instrumentele de suflat este totală, fără rest...
Și ne mai amintim de cei trei cântăreți din Iran, aduși mai an de maestrul Grigore Leșe, în Piața Palatului, și care ne-au vrăjit cu muzica lor. Zice Călin Torsan: Îi cunosc bine, am cântat împreună cu ei! Exclmație care are darul de a închide cercul iubirii pentru muzica orientală veche, iar în fapt, față de muzica adevărată din toate timpurile, din toate locurile. Căci, cred eu, la începutul tuturor artelor se află exprimarea omului prin sunete, prin muzică. Începi să ai trăiri, și ele capătă în mod firesc haină muzicală.
S-a ridicat un cântec / Pe care îl ascult...
Mulțumiri... Felicitări...
Ion Lazu