miercuri, 28 iunie 2017



Scriitorul zilei: I. D. Sârbun. 28 iunie 1919 - d. 17 septembrie 1989           



          

Fiul unui miner din Petrila, urmează Literele şi Filosofia la Universitatea din Cluj, fiind discipolul lui Lucian Blaga, care îi va conduce doctoratul în filosofie. În refugiul universitar de la Sibiu, este unul dintre principalii actanţi ai Cercului Literar, împreună cu Ion Negoiţescu, Radu Stanca, Şt. Aug. Doinaş, Cornel Regman, Ovidiu Cotruş, Eugen Todoran. Participă ca soldat pe frontul antisovietic, este luat prizonier, dar izbuteşte să evadeze şi să revină în clandestinitate, cale de 2000 km, până în ţară.
La absolvirea Universităţii, acest "atlet al mizeriei" după cum îl numise marele Blaga, devine asistentul lui Liviu Rusu şi în curând cel mai tânăr conferenţiar; este epurat din universitate, probabil refuzând să semneze delaţiuni împotriva lui Blaga. Este pentru o vreme profesor de liceu, apoi lucrează în redacţia revistei Teatru şi ulterior la Revista de pedagogie.
 În toamna lui 1956, legat de evenimentele din Ungaria, este arestat şi condamnat la un an de detenţie, pentru "omisiune de denunţ", deoarece poetul Doinaş, arestat el însuşi mărturisise că printre cei prezenţi la discuţia "duşmănoasă" despre revoluţia ungară fusese de faţă şi I. D. Sârbu; în preajma eliberării, la ordinul direct al lui Nokolschi, care nu uitase că fostul miner scrisese o comedie Sovrom Cărbune, în care satiriza exploatarea de către sovietici a bogăţiilor subsolului nostru, I. D. Sârbu este rejudecat şi pedeapsa mărită la 7 ani. La ieşirea din închisoare, va lucra o scurtă vreme în mină; va primi Domiciliu obligatoriu la Craiova, unde va locui până la sfârşitul vieţii; a lucrat ca maşinist la teatrul din urbe, reuşind să devină secretar literar la Teatrul Naţional craiovean. Publică diverse cărţi de teatru, povestiri pentru copii, două romane, fără a avea ecoul covenit în presă. Se consideră că romanul Cel mai iubit dintre pământeni  ar fi fost inspirat din experienţa carcerală a lui I. D. Sârbu. Legătura semantică este la îndemână: Petrini-Petrila. Alţi comentatori vorbesc de Ion Caraion ca prototip, iar alţii de Traian Chelariu, angajat la ecarisaj, după eliberare. Acest simplu fapt ar trebui să dea de gândit. Trei scriitori mari, inspiratori ai unui personaj devenit celebru. Nu e deajuns? Dar de ce nu mai mulţi, căci au pătimit în închisori peste 300 de scriitori?!
I. D. Sârbu reprezintă la noi cazul scriitorul tipic pentru literatura de sertar. Cărţile lui importante au început să apară imediat după 1989: Traversarea cortinei (corespondenţa sa cu Ion Negoiţescu, Virgil Nemoianu şi Mariana Şora); Iarna bolnavă de cancer, 2 volume (corespondenţa cu familiile Petroiu, Maxim şi Cotruş); Adio, Europa, roman; Europa mea; Jurnalul unui jurnalist fără jurnal... Urmate de exegeze, de monografii despre năpăstuitul dârz scriitor, precum cele ale lui Nicolae Oprea şi Daniel Cristea Enache... Culegerea Zidul de sticlă, a cercetătoarei Clara Mareş, despre cei 32 de ani de urmărire de către securitate a obiectivului I. D. Sârbu.
O casă memorială în Petrila, un teatru de dramă în Petroşani, purtându-i numele, o placă memorială în Craiova...Opera puternică a unui mare scriitor, disident adevărat, dârz, incoruptibil, cu care am putea să ne mândrim realmente. Securiştilor şi politrucilor nu le venea să creadă că un fost comunist ilegalist refuză cu obstinaţie să devină colaboratorul regimului, fie şi din umbră, un performer al turnătoriilor, de ce nu?, un abil profitor, sau de-adreptul  un carierist eclatant...

Opera: Teatru: La o piatră de hotar (1967); Frunze care ard (1968);  Arca bunei speranţe (1970); Întoarcerea tatălui risipitor (1972); Sâmbăta amăgirilor (197; A doua faţă a medaliei (1973); Teatru (1976). Povestiri: Şoarecele B. şi alte povestiri; Povestiri Petrilene;  
Opere publicate postum: Jurnalul unui jurnalist fără jurnal ; Adio, Europa!;  D e ce plânge mama? (1973);  roman pentru copii Dansul ursului, roman pentru copii şi bătrâni; Lupul şi catedrala, roman distopic.
Citeşte mai mult: http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=2212
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Desideriu_S%C3%AErbu
http://grupareaaproape.wordpress.com/2007/01/04/id-sirbu-jurnalist-fara-jurnal-2005/
 http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/dosarul-de-urmarire-al-lui-i-d-sirbu-devenit-literatura-252519.html
Casa memorială I. D. Sârbu din Petrila, jud. Hunedoara



Alţi scriitori:
Andriana Fianu, m. 2000



Poezia zilei: Ion Lazu

Printre arini          

Poate e mai veche decât mine
Iubirea pentru crângul de arini.
Ei, da, sunt nişte copaci urâţi
Crescuţi în luncă, sumbri
Printre tufe ursuze
Într-un pământ nesănătos
Mâncat de ape, unde răzbaţi
pe coame de prundiş, căci
Orice urmă de cărare
E cotropită de buruieni.

Răzleţi, cu frunza de-un verde mohorât
Ei nu fac flori, ei nu au primăvară;
Din crengi atârnă, ca dintotdeauna
Nişte ciorchini negri, lemnoşi
Născuţi în icnete, însemnaţi cu otravă;

Dacă arunci cu barda în trunchiul lor
Măcar cu un sfert din ura spontană
Ce ţi-o stârnesc doar văzându-i,
Din despicătură ţâşneşte venin coclit
Şi-ţi rânjeşte-o carne de sfeclă fiartă.

Sunt numai buni de doborât în pripă
Şi de-ncropit gard inutil, spre poiană –
Vitele îl ocolesc de la distanţă
Urzicile îl zidesc pe totdeauna.

În acest zăvoi de arini
Cobor uneori din drumul meu –
şi ne simţim
Cu toţii la fel de străini.


1970


Ion Lazu - La Gura Râului, 4 

Râul Cibin, cu apă vie. În sus de sat se află barajul de unde se alimentează cu apă Sibiul

În fața bisericii Sf. Paraschiva


Curtea casei preotului Ion Manta, care găzduia scriitori. În cămăruța din spate a scris G. Coșbuc Nunta Zamfirei. Lucian Blaga era un oaspete constant la Bocca del Rio... Se știe motivul.


În fața casei preotului Manta, lângă Ileana Țepeș, fina preotului, actuala proprietară, bună povestitoare.




Curtea casei lui Năică Ștefănescu; se vede casa verișoarei Sanda, pe locul unde a fost casa Bunicii lui Năică. În plan îndepărtat, fosta Postăvărie, dezafectată, în ruină...


Mi se spune că are un nume, dar i se zice CUȚU...


Mihai Caranica și Lidia, vizitatori în satul-expoziție

La răscrucea mare, fosta cârciumă a lui Voic, unde se lungeau întâlnirile scriitorilor. Nu lipsea nici Agârbiceanu, preot în Gura Râului.