joi, 4 mai 2017


Scriitorul zilei, Dragoş Vrânceanu, n. 14 februarie 1907- d. 4 mai 1977   

    
Din familie de intelectuali cu ascendenţă pastorală din zona Băbeni-Vâlcea, şi-a făcut liceul la Bălţi şi Iaşi, mergând pentru studii de Litere şi Filosofie la Florenţa, unde îşi ia doctoratul în filosofie. Din 1932 lector de italiană la Academia Comercială.
Debutase în 1928, primul volum de poezii: Cloşca cu puii de aur apare în 1934. Revine abia în 1965 cu Columne, urmate de Poemele transhumanţei, 1968, Migdalul înflorit a doua oară, 1972 şi Cântecul vremurilor, 1973. A publicat în Italia o antilogie de poezie românească, 1962, a tradus din poeţi italieni contemporani şi a dat un volum de Întâlniri cu scriitorii italieni, 1972.
Citeşte mai mult:http://www.crispedia.ro/Dragos_Vranceanu

Citește Ion Lazu - O evocare Dragoș Vrânceanu

***              
Poezia zilei: Dragoş Vrânceanu

Numai în plutele bătrâne


Numai în plutele bătrâne
care foşnesc mai uşor ca aerul,
se pot ascunde zilele.
 
De fiecare dată când mă întorc 
le simt cum s-au strâns roi sub pleoape, 
ca nişte ciorchini de struguri de ape.
            
Prin perii de tufe
peştii s-au prins. 
Ajung la prund pe calul aprins.
 
Am adus peste ierburi în spate, 
ca pe o tolbă cu proiecte,
un alt suflet cât o cetate.
 
Între pădure şi marele râu
am galopat fără frâu.
 
Dulci stele ale Ursei
Un umblet mi-a fost viaţa,
buimac în prada gândului
copleşit de întâmplări.
 
A scăpărat pe la răspântii
soarele spărgând norii
topiţi apoi în ploi.
 
Mai afund am încercat 
să merg în mine.
 
Totdeauna am revenit 
Să mă refac
în casa de sub pădure,
intrând la adăpostul copilăriei.
 
O cicatrice după alta
mi s-au aşezat pe trup –
ca nişte dulci stele ale Ursei.
 

Alţi scriitori:
Leon Baconski, n. 1928


Ion Lazu - Sonete ... altfel, VI
(şarje amicale la un venerabil sonetist)


Ad aquas Hercules

Sunt munți, prăpăstii. Și e Cerna-n vale.
Ce tare-ai dat cu coatele, golane,
Să te ițești aici, la Herculane,
La cura cea cu apele termale!

Acum ce-ar fi? Să le halești meniul,
Să dormitezi în apă, cum godacul
Și prea alene, cum îți este placul,
Să estimezi femeilor șasiul.

Poate vreuna, ca să se amuze,
S-o învoi să-arunce o ocheadă
Spre-un fost hercul, bun doar pentru paradă
Și… mare meșter iscusit la scuze…

Sunt munți,  prăpăstii. Iar ce spune Cerna
Rimează-n draci cu perna… și cu berna…




Ion Lazu: Statui în curtea Muzeului Național de 
Artă