vineri, 17 martie 2017

17 martie: Al. O. Teodoreanu (Păstorel), n. 30 iulie 1894 - d. 17 martie 1964

 Cu 3 ani mai mare decât fratele devenit faimosul prozator din Interbelic Ionel Teodoreanu, Păstorel, ar fi prea simplu să spunem că îi va lăsa mezinului grija prozodiei clasice, el rezervându-şi aspectele deconectante ale literaturii de amuzament, foarte rafinat, însă tot amuzament. Epigrame, pastişe, un fastuos Hronic al măscăriciului Vălătuc, considerat de G. Călinescu un echivalent al celebrei Gargantua şi Pantagruel de Rabelais; titlurile volumelor sale ilustrează domeniul în care a excelat acest spirit de înalt rafinament: Strofe cu pelin de mai, pentru/cotra Iorga Neculai, 1931, Vin şi Apă, 1936, Mici satisfacţii, Un porc de câine, 1934. În fapt, Păstorel, în textele sale se dovedeşte un stilist imbatabil. A probat-o şi în traducerile pe care ni le-a dat: Bravul soldat Sveik, de Iaroslav Haşek, Taras Bulba, alte traduceri din scriitori francezi. Oenolog fabulos, imbatabil, unanim recunoscut şi admirat, a elaborat un studiu de specialitate despre vinuri şi coniacuri, manuscris considerat pierdut. Scrierile sale de mare rafinament despre arta culinară au fost editate şi reeditate: Gastronomice.
O adevărată legendă vie, una dintre prea puţinele cu darul de a ne descreţi frunţile în aceşti ultimi vreo 50 de ani, 
Păstorel, pseudonim devenit renume, aflat pe buzele tuturor, s-a născut la Dorohoi, dintr-o familie de intelectuali, nepot al lui Gavril Muzicescu, face şcoala de ofiţeri şi se întâmplă că foarte curând intră în focul luptelor din Transilvania şi Moldova, fiind grav rănit, decorat cu Steaua României şi avansat la gradul de căpitan. După ostilităţi, face Dreptul şi se prezintă la judecătoria din Tr. Severin, însă în anul următor, deja remarcat de Cezar Petrescu, este solicitat la Cluj, pentru a-l seconda pe maestru în editarea revistei Gândirea. Următorii 8 ani sunt o şcoală de mare preţ pentru literat. Cunoaşte pe cei mai mari scriitori, îi însoţeşte în turnee de şezători literare prin toată ţara. În 1928 îi apare la Cartea Românească un foarte bine primit volum de proză, romanul Hronicul măscăriciului Vălătuc, probă de virtuozitate stilistică, folosind un limbaj cronicăresc pentru a trece prin furcile caudine ale satirei aspecte ale contemporaneităţii.. Spiritul fin, cultivat, umorul de cea mai bună calitate, hazul superior, fac deliciul acestor texte ce în tinereţea noastră se citeau în grupuri de prieteni, din ediţii interbelice, desigur.  Pentru că acest rafinat al spiritului nu a acceptat niciodată să-şi reprime opiniile, cum o făcuse şi pe vremea când Iorga era prim ministru şi, la o vizită a acestuia la Iaşi, vitrinele librăriilor erau pline de "Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai... A scris în acelaşi fel despre invadatorii sovietici, boema în mijlocul căreia a excelat întotdeauna îi prelua epigramele, care aveau o difuzare la concurenţă cu literatura tipărită - şi din aceasta i s-a tras detenţia. "Pe drumeagul din cătun / Trece un sodat  şi-un tun./ Tunul rus. Şi rusul tun!"
Am avut prilejul să-l audiez la o comemorare a lui George Topârceanu, în Aula Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Bucureşti. /vezi evocarea din Himera literaturii, Ed. Curtea Veche, 2007). Era nu mult după ieşirea sa din detenţie şi, din păcate, nu mult înainte de a se stinge, la vârsta de 70 de ani, când se pare că a dictat ultima sa epigramă, în stilul inconfundabil: "Spuneţi şi copiilor,/ (Culmea ironiilor!)/ Pun capăt beţiilor/ În Şoseaua Viilor." (Era adresa spitalului pe al cărui pat şi-a dat obştescul sfârşit...)  Un cavaler al spiritului, însă fără teamă şi prihană. Care a supravieţuit vreme de 20 de ani sub regimul bolşevic din biaţa ţărişoară...Supravieţuirea, ca  formă a ironiei?

 

Poezia zilei, Păstorel Teodoreanu

 Spovedanie


Cântat-am vinul şi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.
 
Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi şi zice Păstorel)
Şi de la Grasă pân' la Ottonel,
Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.
 
Din volumul „Caiet”, 1938
 
 

Statuii ostaşului sovietic

Soldate rus, soldate rus,
Te-ai înălţat acolo sus
Că liberaşi popoarele
Sau fiindcă-ţi put picioarele?
 ***

*
Am pus o placă memorială pentru Păstorel pe imobilul Emporiki Bank, str. Vasile Lascăr nr. 40, S. II. Imaginea casei apare şi în albumul  Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.

P.S. Am căutat cu dinadins în Odiseea plăcilor memoriale relatarea luptei mele "la baionetă" cu locatarii imobilului din Şos. Dorobanţilor nr. 144, unde aş fi vrut să-i pun o placă memorială neegalatului epigramist. N-am dat de consemnarea în chestiune. Într-o casă boierească, exact vis-a-vis de Televiziunea Română. Eu cu "baioneta" celor mai bune intenţii, faţă cu neclintirea de stâncă a locatarilor. Port-drapelul acestora, un anume domn-tovarăş Hegheduş, care s-a dovedit de piatră în refuzul său. Iar de altfel, personaj prea cunoscut în lumea culturii, deoarece vreme de 2-3 decenii a fost factotumul la Ministerul Culturii şi Educaţiei socialiste; iar ca să spun tot adevărul, a rămas pe post şi pe vremea ministeriatului lui A.P. ( nu e vorba de Ana Pauker, aţi ghicit...).  

Alţi scriitori:
Alecu Russo, n. 1819
Urmuz, n. 1883
Mihai Ungheanu, n. 1939
Al. Deal, n. 1944
Virginia Mușat, n. 1948
Liviu Călin, m. 1994
Adrian Marino, n. 5 septembrie 1921 - d. 17 martie 2005. 



Ion Lazu: Relansarea editurii Cartea Românească

Ieri la amiază, la sala festivă a Hotelului Meriot a fost re-lansată Editura Cartea Românească, prin desprinderea de Polirom și alipirea strategică la Editura Paralela 45, de la Pitești, al cărei director este poetul Călin Vlasie. 
O festivitate în cerc mai restrâns decât ar fi meritat, la care au participat membrii Comitetului director și ai Consiliului Uniunii,  veniți cu autocarul de la sediul USR, unde avuseseră loc ședințele lunare. S-au adăugat nu mulți invitați, nici măcar toți cei implicați în acțiune. În primul rând, noua conducere a Editurii CR,  Cosmin Perța și Ioan Es Pop, din vechea echipă a CR ante-decembrie 89 doar dna Geta Dimisianu, dar în absența echipei care a predat ștafeta, cu dna Mădălina Ghiu în frunte. Și câțiva reputați critici literari care au vorbit despre cărțile deja publicate în noua formulă editorială. Prezentarea editurii în recenta opțiune a fost făcută de Nicolae Manolescu și de Călin Vlasie, subliniindu-se noua deschidere, care se străduiește să reia linia stabilită de Marin Preda, după reînființarea editurii, în 1970 și până în 1980. Dar ar fi de dorit și resuscitarea tradițiile de la înființare, pe când fondatorii (ambii universitari: I. Atanasiu și I. Simionescu, și ambii veniți din sfera geografiei-geologiei!) au pus pe picioare o editură cu largă deschidere, cu colecții de masă, precum faimoasa Biblioteca pentru toți. Desființată în 1948 de regimul comunist și reînființată în 11970, sub semnătura lui Zaharia Stancu. În fapt, de data asta este vorba despre o nouă colecție Cartea pentru elevi, cuprinzând titluri din clasici, în primul rând: Alecsandri, Slavici, Maiorescu; în pregătire: Coșbuc, Delavrancea, Filimon - și o largă serie Jules Verne, toate acestea cu prefețe de Nicolae Manolescu; alte colecții tematice sau de autor, printre care inițierea unei integrale în 8 volume din opera dramatică a lui Matei Vișniec, cu două volume deja lansate, prezentate de Ion Bogdan Lefter, care scrie și prefețele. Au mai fost lansate cărți de proză (Ploaia de trei sute de zile, un roman-parabolă de Gabriel Chifu), de poezie (antologia lui Gellu Dorian: Calea de urmat, și un debut în poezie: Medeea Iancu - Delacroix este tabu)), de  critică literară (Eugen Negrici: Expresivitatea involuntară, reeditarea cărții de acum 40 de ani, apărută tot la Cartea Românească, redactor Mircea Ciobanu), de memorialistică: Cenaclul de Luni - 40 (autori Ion Bogdan Lefter și Călin Vlasie); o carte de Petre Barbu, alta de Marian Ilea și s-a trecut la următorul punct, dacă nu și ultimul: Anunțarea și prezentarea celor cărora le-a fost atribuit, de un juriu foarte exigent, titlul de Scriitorul lunii, astfel: pentru luna noiembrie, Varujan Vosganian, cu Copiii războiului, ed. Polirom; decembrie: Al. Cistelecan, criticul literar de la Tg.Mureș, la împlinirea a 65 de ani; ianuarie: Gellu Dorian, poet, critic, prozator și inspiratul inițiator al Premiului Național de poezie Mihai Eminescu, ajuns la a 27 ediție!; februarie: Mihaela Miroiu, pentru prozele din Cu mintea mea de femeie. Au vorbit descre cărțile lansate: N. Manolescu, Mircea Mihăieș, Eugen Negrici, Ion Bogdan Lefter, Daniel Cristea Enache, Răzvan Voncu, iar autorii au făcut mărturisiri emoționante/emoționate. De acum încolo, mi-am zis, să tot scrii (ca autor trecut prin atâtea furci caudine, trudins pe pagină dar neștiind cărei edituri să te mai adresezi..., să tot publici la Cartea Româneasc, în noua formulă, să tot fii lansat...