marți, 14 martie 2017



14 martie: Alexei Mateevici, n. 14 martie 1888 - d. 24 august 1917

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

                            
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunza verde,
Zbuciumul din codri veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le-nşirate,
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slavă-n ceruri,
Să ne spuie-n hram ş-acasă
Veşnicele adevăruri.


Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul
Ruginit de multa vreme,
Ştergeţi slimul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.

Strângeti piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veţi plânge-atunci amarnic
Că vi-i limba prea săracă
Şi-ţi vedea cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
            
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
          Chişinău,17 iulie 1917

***
Născut  la Căinari, sat pe malul drept al Nistrului, ca fiu al unui preot şi al unei fiice de protopop, familia se mută după 5 ani în satul Zaim, unde viitorul poet îşi petrece copilăria, într-o ambianţă românească, păstrătoare a tradiţiilor neamului. Va face şcoala primară în localitate, apoi şcoala teologică de la Chişinău, absolvită în 1902 "cum laude": Urmează seminarul, terminat în 1910 după care merge la Academia teologică din Kiev, unde îşi desăvârşeşte pregătirea telogică dar şi cercetările privind moştenirea culturală românească, până în anul 1914, când revine la Chişinău, deja căsătorit. 
Încă din 1907 publicase poezii şi articole pe teme de folclor, limbă şi credinţă. O activitate febrilă, mai ales în anul 1917, când scrie numeroase poezii, studii teologice şi filologice. Limba noastră este scrisă pe data de 17 iulie, iar după nici o lună va deceda, la numai 29 de ani, bolnav de tifos exantematic, în condiţiile războiului.  N-a mai apucat să trăiască, precum ar fi meritat din plin, bucuria Unirii din anul ce avea să vină, nici celelalte bucurii şi pătimiri ale neamului urgisit din care s-a ridicat şi pentru care a vibrat ca nimeni altul. Poezia Limba noastră este nu doar capodopera poetului basarabean, ştiută pe dinafară de toţi românii de pretutindeni, murmurată în clipe de adevărată spiritualitate, ci este poate cea mai frumoasă odă ridicată limbii române, de când s-a ivit pe pământ şi până astăzi.
Un cult al acestei poezii este întreţinut de intelectualii basarabeni, în nădejdea redeşteptării conştiinţei naţionale a românilor dintre Prut şi Nistru. Bustul poetului, sculptat de unul dintre foştii colegi de seminar, se află la Chişinău, pe Aleea clasicilor.


Alţi scriitori:
Al. Macedonski, n. 1854
Al. Paleologu, n. 14 martie 1919, București - d. 2 septembrie 2005,



Poezia zilei: Marta Petreu, n. 14 martie 1955

Coborârea îngerilor

Nu există iubire. Slavă ție: nu mai există. Există
numai gura asta spurcată a mea care spune
cuvinte: bucurie tandrețe dragoste dimineață
sens lumină iarbă plăcere

Dar pe lume există numai cruzime

și ploaia asta de sânge
hemoragia asta întunecată a ta

Oho! degeaba plouă cu sânge: nouă nu ne mai pasă
în zadar ne faci semne
Nu există iubire Domine nu
Noi suntem pe de-a-ntregul ai tăi

Oho! ai tăi umblăm prin stratul negru de sânge
ca prin iarba de toamnă cu brumă

Suntem ai tăi Domine. Cad din cer
ca niște fulgi care latră
câinii tăi. Ninge cu javre
Urlă la stele boturi flămânde de câine
Da. Suntem ai tăi. Tată. Hulim în numele tău:
facă-se deci voia ta de călău

Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin.
 




Ion Lazu - Apus de soare peste Groapa Văcărești