joi, 23 februarie 2017


23 febriarie: Eta Boeriu, n. 23 februarie 1923 - d. 13 noiembrie 1984
    

Acuma sau pe urmă

Va fi mai greu sau mai ușor pe urmă, 
cînd reci vom îngheța în chihlimbare
cuprinși de umbră, să ne dăm de urmă
decît acum cît încă ne mai doare
surîsul înghețat pe buze, gerul, 
zăpada celuilalt strivită-n mînă
sau cît la sîn ne-atîrnă giuvaierul
acestei inimi caldă ca o lînă, 
acum cît suntem doi și unul
mereu, și istovim aceeași ceară
de bucurii sau prelungim ajunul
iubirii ca să-i prindem gustul iară, 
acum, cînd încolțiți de zile încă
în noi ne adunăm ca într-o urnă
și ne-ncalzim în spuza noastră-adîncă
și ne iubim: acuma sau pe urmă?

Risipă de iubire


Nu răsucește nimeni amintirea
doar eu ca un cuțit în carne vie
și curge sînge cald. E doar iubirea
din care-am smuls fîșie de fîșie
ca rănile să ți le leg, cînd nedurută
și fără griji mă ofilea deodată
durerea ta - și-n noi cum se sărută
simteam atunci și-ncet cum se dilată
aceeași spaimă, singura nespusă
aceleași și mereu neadormită, 
a treia noastră soră nesupusă, 
și totuși eu, o, eu nesăbuită, 
mă sfîșiam în zilnică risipă
de dragoste și nu puneam de-o parte, 
o, nu puneam din cîte-am smuls în pripă, 
o singură fîșie pentru moarte.

 *** 
Sora poetului Nicu Caranica (vezi prezentarea de pe acest blog / deci mai puţin mă voi referi la familia clujeană de intelectuali cu ascendenţă macedoneană, care a dat academicieni precum Th. Capidan, pictori, alţi artişti). A urmat liceul la Cluj şi Sibiu, 1941, apoi Filologia 1941-1954, luând parte la şedinţele Cercului literar, care în refugiul său sibian reunea cele mai importante tinere talente ale Transilvaniei, din care tocmai ne fusese smulsă partea sa nordică, prin odiosul Diktat de la Viena.
Poetă sensibilă, purtând  cu discreţie frumuseţea sa enigmatică, botticeliană, a debutat abia în 1971: Ce vânăt crâng, după care, la răstimpuri, a dat încă trei volume de poezie. Dezordine de umbre, 1973; Risipă de iubire,1976; Miere de întuneric, 1980, reunite într-o antologie postumă, la doar un an de la prea repedea stingere a poeteiLa capătul meu de înserare, 1985. O a doua antologie a apărut în 1999. S-a făcut remarcată mai cu seamă ca traducătoare de mare forţă a marilor italieni, de la clasici la moderni şi contemporani: Divina Comedie a lui Dante Aligheri, a doua traducere, după tîlmăcirea efectuată de George Coşbuc; Leopardi, Petrarca (Canţonierul), Boccaccio (Decameronul), Michelangelo (Rime), dar şi Verga, Pavese, Moravia, Castiglione, Vittorini. O antologie de teatru italian, o antologie a poeziei italiene, de la clasici la contemporani, o antologie a poeziei siciliene. Răsplătită nu doar cu premii ale Uniunii Srciitorilor, dar şi cu distincţii florentine, siciliene, toate de înalt prestigiu.


Alţi scriitori:
Mihail Săulescu,  n. 23 februarie 1888 - d. 30 septembrie 1916
Tudor Măinescu, n. 1892 – d. 15 martie 1977
Romulus Vulcănescu, n. 1912