vineri, 10 februarie 2017



10 febriarie: Mariana Marin, n. 10 februarie 1956 - d. 31 martie 2003
    

Elegie - O, vinovăţia şi spaima


O, vinovăţia şi spaima
în faţa adevărurilor sugrumate!
Cine va depune mărturie
pentru crimele împotriva noastră?
Cuvintele simple de acum,
înşurubate în singurul trup,
pe care îl pot da morţii,
vă vor face mai buni?
Nu sunt o fiinţă morală.
Cine, trăind, ar putea rămâne
curat şi integru?
Dar uneori, în nopţile de vară toridă,
când încep să cobor scara evoluţiei acestei specii,
gândesc şi văd cu ochiul din frunte,
însingurat şi zdrobit.
             
Se aud atunci cântări şi blesteme 
într-o limbă în care altădată visam...
 
***

Bucureşteancă, a făcut Filologia şi a participat la Cenaclul de Luni condus de N. Manolescu. S-a încadrat în numita Generaţie 80, sau "generaţia în blugi".
Volume de poezii: Un război de o sută de ani, 1981, 2001; Cinci, 1982 (alături de Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter); Aripa secretă, 1986; Atelierele, 1990, Mutilarea artistului la tinerețe, 1999; Zestrea de aur (antologie), 2002.

Din Ion Lazu, Odiseea plăcilor memoriale:
11 aprilie 2007: O zi pentru identificarea adresei poetei Mariana Marin, dincolo de Barajul Dunării, căci spre marginea urbei există şi o alee Barajul Bistriţei, precum şi un bloc de la sfârşitul alfabetului: Y7, cu 10 etaje, vezi bine, ca să încapă aici cei care n-au mai încăput în Bucureşti...; soare printre norişori, printre copaci deja înfrunziţi, inclusiv castanii, nu şi plopii, mai e până să ajungă seva acolo, foarte sus..., după ezitări şi stăruinţe, ajung la adresă şi o doamnă amabilă Stroe Valeria, preşedintă, îmi dă acordul. Dar nu se prea ştie ce a devenit poeta după plecarea de aici.
24 august 2997: O luăm înapoi, nimerim pe Barajul Bistriţei, găsim destul de repede Y7, o sun pe dna S. Valeria, coboară, ne conectăm, punem placa, apar câteva vecine, impresionate, una a locuit chiar deaspura poetei  Mariana Marin, era foarte cumsecade, deşi... Şi bine că am pus placa, să rămână măcar o aminire... În sfârşit, o vorbă de bun simţ. Mariana Marin se mutase în 97 de la blocul lor, unele locatare nu ştiau nici până astăzi că poeta a murit încă din 2003. Le repet: o mare poetă şi un om interesant. Însă nu am cunoscut-o personal, ci doar am auzit de faima ei printre colegii de generaţie şi apoi de moartea ei.



Constant Tonegaru, n. 13 februarie 1919 - d. 10 februarie 1952

 Februarie mistic

Din umbra învelită cu vată
pomii în larg
au de sticlă câte-o cravată.

Tot mereu gloria, nu știu cine,
 
pe depărtări şi zăpezi vag
se aude că vine.

N-am la îndemâna-un ochian
dar după mersul care cutează treapta
pe claviaturi la dreapta
trebuie să fie neapărat un pian.

E însă 13 din luna Februarie,
 
domnule Vladimir Streinu,
 
naşterea mea când m-a salutat

Luna roşie cum e rubinu'
şi de-atunci am rămas
ca vântul prin păduri despuiate
numai glas.

Mult vorbareţ strig, scriu, oricum;
deopotrivă femeia cu pisica înşală,
 
durata noastră este o îndoială,
 
căci noi suntem cenuşe puţină şi mult fum.

Cu inima de cretă dau îndemn
şi unde bat în locuri părăsite
lasă viitorimii semn.

Pâna totul ajunge o colină,
 
cerul cu găuri de site
presară pe dânsa făină.

Deci mâine, mâine dintr-o pâine voi creşte
şi-mi voi asculta trilul prin flora
care astăzi dospeşte.

În scorburi mierea a îngheţat cu cea din urmă rouă,
 
mă îndoiesc dacă se-ntoarce ora
când Soarele sclipeşte ca o potcoavă nouă.

Mi-aduc vocea să şterg
numele ce mi l-am scris pe pământ,
 
Februarie e numele meu întreg,
 
un cântec subţire, un vânt.


***
Născut la Galaţi, fiu al unui căpitan de vas, fapt ce-i prilejuieşte călătorii pe Mediterana, este nevoit să-şi întrerupă liceul din cauza unei drame familiale şi să trăiască din expediente. Frecventează cenaclul Sburătorul, încurajat de Vladimir Streinu şi Şerban Cioculescu. Singurul volum de poezii apare în 1945, Plantaţii, distins cu Premiul Fundaţiei Regale pentru tineri poeţi. Prieten cu Dimitrie Stelaru, dedaţi boemei, dar şi cu Pavel Chihaia, Iordan Chimet, Dinu Pillat, Teohar Mihadaş, Tudorel Popa, face parte dintr-o Asociaţie Mihai Eminescu care îi ajuta pe intelectuali, pe vremea foametei de după Război, distribuind pachete primite prin ambasadele occidentale. În acest context de clandestinitate, este arestat în 1947, împreună cu Teohar Mihadaş; suferă chinuri, traumatisme ce nu s-au mai vindecat, se îmbolnăveşte de plămâni. Eliberat în 1951, din motive de sănătate, decedează tragic, la numai 2 luni de la eliberare.
Prietenul din tinereţe Barbu Cioculescu îngrijeşte un volum antologic  Steaua Venerei, publicat în 1969, într-un moment de destindere ideologică. La editura Vinea îi apare în 2003  Plantaţia de cuie (adevăratul titlu al poeziilor), în prestigioasa colecţie Ediţii definitive, îngrijită de N. Ţone, cu prefaţă de acelaşi Barbu Cioculescu.



*
Am pus o placă meorială pe faţada imobilului din str. Al. I. Cuza nr. 13-A.
unde poetul a locuit până la moarte. Imaginea casei cu placă memorială apare şi în albumul  Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.
 Descriere: *


Alţi scriitori:
Haralambie Lecca, n. 10 02 1873 – m. 1920
Alice Voinescu, n. 10 02 1885 – m. 1961
Anton Holban, n. 10 02 1902 – m. 1937
Grigore Hagiu, n. 1933 – m. 10 02 1985
Mihai Duţescu, n. 10 02 1941







Muzeul Național de Istorie - Sala Lapidarium - Scene de pe Columna lui Traian