luni, 2 ianuarie 2017



Scriitorul zilei:  
2 ianuarie: Aron Cotruş, n. 2 ianuarie 1891 - d. 1 nov. 1961

      

Pe pustă

Plâng vânturile...
Mânjii se joacă şi nechează,
Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază,
Iar iepele robuste
Pasc leneşe-n răcoarea nemărginitei puste...
Trec leneşe în soare, cu paşi mărunţi, superbi,
Și din belşugul verde al fragedelor ierbi,
Brusc capetele mândre şi le ridică-arare,
Ca nişte voluptoase femei de viţă mare...

Prin pulberea solară, ca subt vrăjite pânze,
Neastâmparate-aleargă strălucitoare mânze...
Sălbatice, aprinse, capricioase mânze...
Le-mbată zarea albă și vântu-ațâțător...
Zefiri răsfață coama pe gâturile lor,
Le umplu de fior...
Și ele-aleargă-aleargă
Și se opresc apoi,
Pentru-a porni din nou, cu pași tot mai vioi...
În carnea-nfloritoare, porniri nebune ard
Și ca fardate straniu c-un nestatornic fard

Lucesc în ceasul astor însângerări solare...
Pe pusta necuprinsă, cu iarba grasă, -naltă,
Aleargă furtunatic,
Alearga mânze una mai mândră ca cealaltă...
Se-ntorc și pleacă iarăși în salturi tot mai vii..
Parc-au scăpat din stranii, nomade herghelii...
Din când în când în față-mi s-opresc...
Și – majestoase,
Dulci, mă privesc asemeni femeilor frumoase...
Și-uimit ramân cuprins de-o-nfiorare veche,
Ca-n fața unor vii statui fără pereche...
August anină-n coame multicolore jerbe,
Iar vântu-ațâță pofte în mânzele superbe.

***
S-a născut într-o comună de lângă Sibiu, a urmat gimnaziul la Blaj şi liceul Andrei Şaguna din Braşov, după care s-a înscris la facultatea de Litere din Viena, colaborând la reviste de orientare naţionalistă precum Românul, Gazeta Transilvaniei, Iconar, Gândirea. În timpul Primului război mondial a lucrat la Legaţia din Roma. Revine în ţară şi devine directorul bibliotecii Sămănătorul, apoi ataşat de presă la Roma şi Varşovia. Al doilea război mondial îl prinde la ambasadele din Madrid şi Lisabona. După conflagraţie, se exilează politic în Spania, unde organizează exilul românesc. În 1957 se mută la Long Beach, California unde locuieşte până la moarte, în 1961. Cunoscut ca mare poet şi respectat ca unul dintre reprezentanţii de frunte ai exilului românesc.
O bibliografie selectivă: a debutat cu volumul Poezii, 1911, au urmat: Sărbătorile morţii,  1915,  Neguri albe, 1920,  Versuri,  1925, Mâine,  1928,  Strigăt pentru depărtări, 1927, Horia,  1935, Ţara,  1937,  Rapsodie valahă,  1940,  Drumuri prin furtună,  1951. Opere complete, editate abia în 1978, la Madrid.

Alţi scriitori:
Francisc Păcurariu, n. 1920
Ion Băieşu, n. 1933 – d. 21 sept. 1992




Poezia zilei: Ion Lazu

Unul de altul 


Viscolul de azi noapte

Tăind cu ger diamant

Delimitând şi însingurând

Cu alb de alb –


Tot oraşul putea să fie

Ţintuit, Gheaţa părea

Să fi spart pupila cerului –


Viscolul de azi-noapte,

Absorbind viaţa dimprejur

Ca un vârtej prea-înalt,

Ne-a zidit unul de celălalt -


cuib alb germen viu

Hohot unic al sângelui sfânt

Răstignit la răspântia anului.