joi, 8 decembrie 2016


Scriitorul zilei, 8 decembrieRadu Voinescu, n. 8 dec. 1958
    
Buzoian din comuna Dâmbroca (toponim mai aparte, ce s-ar cuveni cândva decriptat/explicat!), viitorul remarcabil scriitor al generaţiei sale: poet, prozator, eseist, critic literar şi teoretician al literaturii a urmat Liceul Militar Dimitrie Cantemir din Breaza, apoi Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de la Sibiu, absolvită în 1980, după care, urmându-şi cariera armelor, s-a înscris la Filologia din Bucureşti, secţia română-franceză, cu licenţa în 1987. A trecut un doctorat în ştiinţe filologice, Magna cum Laude, 2004, avându-l ca îndrumător pe profesorul Romul Munteanu: Trivialul în literatură, lucrare pentru care a învăţat şi limba germană, la îndemnul profesorului. (Cunoaşterea perfectă a limbii lui Voltaire i-a fost de ajutor în marile biblioteci parisiene.)
Reorientarea spre literatură s-a făcut în timp, însă temeinic şi pe deplin motivat. Debutul cu poezii în Luceafărul, 1989, iar cu povestiri în 1991 şi cu eseuri în 1993. După care au început să apară volumele de poezie, proză, critică literară, eseu etc. A fost redactor la Editura Militară. A iniţiat la Buzău, în 2008, şi a fost directorul revistei lunare Diagonale, din care nu au apărut decât 8 numere, din motive financiare. A înfiinţat şi conduce, din 1997, un cenaclu al scriitorilor militari. A deţinut şi deţine rubrici în mari reviste literare ale vremii; prezent şi foarte combativ ani de-arândul la şedinţele cenaclului Uniunii Scriitorilor, sub toate conducerile ce s-au succedat. Deschis spre mişcarea literar-culturală a vestului european, a dovedit preocupări multidisciplinare, de filosofie, psihologie socială, antropologie culturală. S-a vorbit în cazul lui R. V.  despre o abordare temeinică, pe cât de echilibrată, echidistantă faţă de mode şi curente, plasată între clasicism şi modernism, cu păstrarea unor rezerve faţă de literatura ce se înregimentează în postmodernism, pe care, de altfel, o cunoaşte în mare detaliu, dovadă cronicile sale la cărţi ale celei mai noi falange scriitoriceşti. Face parte din juriul permanent care acordă premiile literare anuale ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Actualmente preşedinte al Filialei critică şi istorie literară din Bucureşti, organizator al unor colocvii anuale de critică literară desfășurate la cel mai înalt nivel și despre care am relatat pe acest blog de scriitor și în reviste literare. 
Un cititor atent şi pătrunzător, un critic literar al valorificărilor, un stilist fin, un eseist cu opţiuni originale, nu în ultimul rând un poet cu vocația colecționarului de pietre rare, deci parcimonios, pe cât de inconfundabil.

Opera literară  Hierofantul, Bucureşti, 1999 (cu o prefaţă de George Astaloş);• Modernităţi, Bucureşti, 2001;• Poezii, Drobeta Turnu Severin, 2002;• Spectacolul literaturii, Bucureşti, 2003;• Printre primejdiile criticii, 2004;• Trivialul, 2004;• Erezii pioase, 2005;• Subiecte I. Scriitori români contemporani, 2005;• Encyclopedia of Erotic Literature, consilier şi contributor, New York, 2006. Antologii:• Spectre lyrique. Anthologie de poesie roumaine contemporaine, 2000;• Canon şi canonizare, 2003.
Traduceri:  Kari Heinz Frieser. Mitul blitzkreg-ului
Citeşte mai mult:
http://radu-voinescu.lydo.org/cartipub.htm
http://mirceaiordache.blogspot.ro/2011/10/radu-voinescu-scriitor-si-critic.html
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Voinescu
http://www.crispedia.ro/Radu_Voinescu
http://www.youtube.com/watch?v=8qXuacGdpeY


Poezia zilei: Radu Voinescu

Anestezii, I

*
Îţi aminteşti? Era o iarnă a cuvintelor;
focul măreţ, ca o marmură albă, înaltă,
îngheţase şoaptel ca pe corali riipiţi
într-un deşert care a stat mai demult
sub apăsarea apelor.
Gestul tău încremenise la jumătatea
dintre întâmpinare şi rămas-bun,
ochii aveau liniştea unui sanctuar de gheaţă.
Numai cuvintele, din care noi făuriserăm sănii,
lunecau cu o beţie rece, trase de reni somnoroşi
printre zăpezi gabuloase.

Un timp boreal, bătăt cu ţintele stelelor,
ne înveşmânta şi, ciudat, ne era bine.

*

A trecut un înger cu aripile-albastre
prin zgura trupului meu...
Îngere, i-am strigat
 nu mai văzusem îngeri niciodată -
ce cauţi tu prin această păcură
a materiei mele?
M-a străbătut lin, fără să-mi răspundă,
o clipăvârfurile aripilor i-au mai zăbovit
pe umerii mei.

Şi ne-am înălţat, urmăriţi
de ochii mulţimii adunate în stradă,
deasupra spitalului.

*

Apropie-te, pândeşte-mă, hîrţuieşte-mă
toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale;
dumnezeul meu nu-mi îngăduie
să alerg după femeia altuia!
 Ce sofism neruşinat şi pervers pun la cale
pentru o poveste de dragoste
ce nu va reînnoi mersul lumii!

Vino, treci peste mine ca umbra
unui nor prelung peste lună!

(din volumul Hierofantul, Ed. Vinea, 1999)



Poezia zilei: Vladimir Udrescu, n. 8 dec. 1940
 Notează Dumitru Augustin Doman pe-al său blog, despre recenta antologie de autor a lui Vladimir Udrescu:
  ”Desenul poemelor e de o mare finețe, iar discursul e de o vagă inspirație expresionistă, curgând lin pe linia subțire dintre livresc și trăire tensionată, ca-n aceste
      
câteva umbre:
  “în noaptea catedralei
 de aburi a sufletului se ivește
 memoria
pe două cărări
lațul se strânge și istoria
glisează ușor
înspre un bănuit continent

fii foarte atent zice sfetnicul orb
cu stiletu-ntre dinți
la capătul acestui principiu
se naște vecia
cum firul de vis
coboară-n abis

de ivoriu e raza infernului
din ochiul interzis
știu desigur
e o clepsidră în care s-a scurs
apocalipsa visată
cum ar fi semnul de carte
al prințului
în amurgul valpurgic

doar câteva umbre-ți calcă
pe urme
ca și cum ai veni
să anunți facerea lumii.

Scriind poeme de-o asemenea profunzime în substanță și de o asemenea finețe stilistică, Vladimir Udrescu cel tardiv ieșit la lumină ar trebui să nu mai facă spovedanii de învins, ci mărturisiri de învingător.”
Subsemnatul am comentat astfel: Pe 13 mai a.c., convins de excelența liricii sale, la rubrica Poezia zilei am postat pe-al nostru blog această poemă a lui Vladimir Udrescu –


o fi cu putinţă

e cineva

o boare de slavă atinge
floarea reginei crescută
acolo
pe un colţ de univers
numele întâmplării e privit cu sfială

n-ai de ales
lângă tine un fulg îşi răneşte
aureola
dar cine să scoată din flăcări
infinitul ce adie
în captivitate

(din volumul Îmblânzitorul de lumini, Colecţia Opera omnia, Ed. TipoMoldova, 2014)


Alţi scriitori:
Marin Sorescu, n. 19 februarie 1936 - m. 8 dec. 1996