duminică, 6 noiembrie 2016


Lidia Lazu - recital Lucian Blaga:




Scriitorul zilei: Alex. Ştefănescu, n. 6 noiembrie 1947

 Descriere: ANd9GcSdvXdemHRitP1MjFIXKZmp5l6c56ehBGlH_Ti_b5TQXEzR0H8F   Descriere: ANd9GcTBIX1_JOqnp5ugzyuNCTOM30dAdamgdsl0ps2Ub2vBU-E-PR7Erw   Descriere: ANd9GcQ9cBTLvrwbE-XtP5zmWWSAk58_NiupvK_ENiGRSc7fMUv8pZuAEw 
  
Lugojean doar cu numele, căci părinţii săi, bucovineni dinspre Suceava, se mutaseră temporar în Banat (poate că viitorului mare critic literar nu i-a rămas de acolo decât îndemnul cu "Banatu-i fruncea!"), a făcut şcoala primară şi liceul la Suceava, cu bacalaureatul în 1965, după care a urmat Filologia bucureşteană, cu licenţa în 1970. Va fi redactor la revista constănţeană Tomis, apoi la SLAST, la România liberă, la suplimentul Magazin, iar din 1990 redactor-şef la România literară, până în 2010. Poate să fi scris şi poezii sau proze scurte în perioada debutului scriitoricesc, oricum a publicat cronici literare, reunite în volumul Preludiu, 1977, după care a editat periodic culegeri de cronici literare (a scris nu mai puţin de 5.000 de articole critice!), unele reunite sub titlul Jurnal critic, altele fiind scrierile diaristice precum Jurnal secret, etc., cu titluri ironice, dacă nu de-a dreptul comerciale..., dar a scris şi studii de teorie literară, chiar şi proze scurte. Este autorul unei comedii jucată la Constanţa, apoi şi la Arad, al unui serial TV şi mai ales este realizatorul unor emisiuni săptămânale în care discută aspecte ale literaturii române actuale. Dezinhibat, ingenios în a-şi pune în pagină opiniile despre mersul literaturii noastre, nu se limitează doar la prezentarea de cărţi şi de autori, cum o fac alţi câţiva critici literari reputați ai momentului, centraţi pe formula "Vitrina cu cărţi", ci înscenează diverse modalităţi atractive de a prezenta literatura, chiar şi pe cea lipsită de valoare estetică. Se pare că vede mişcarea literară ca pe un spectacol, nu neapărat lipsit de aspecte carnavaleşti, şi nu uită niciodată să se pună pe sine în mijlocul strădaniilor de a ilustra atât realizările de marcă dar şi rebuturile, rateurile, tentativele eşuate ale unor neobosiţi veleitari, aflaţi de când "s-a dat liber la cărţi" mereu în ofensivă împotriva bunului simţ estetic. Ceea ce reuşea pe vremuri din plin cenzura politică, lăsând totuşi drum liber formelor propagandistice, nu reuşeşte nicicum dl. Ştefănescu, mereu copleşit de supraproducţia subliteraturii actuale. E doar un spectacol din care regizorul-actor principal îşi urmează cariera literară, de data asta sub formă publicitară. 
A scris o importantă Istorie a literaturii române contemporane, acoperind toată perioada rămasă vacantă după 1941, când se încheie Istoria lui Călinescu. Venind după o altă lungă emisiune Un metru cub de cultură, este o realizare performantă, ajunsă în librării cu câţiva ani înaintea Istoriei critice a lui N. Manolescu. Alex. Ştefănescu a avut abilitatea de a-şi prezenta propria istorie a literaturii în cadrul unei emisiuni săptămânale, desfăşurată pe parcursul a trei ani, 2007-2009, făcând un onorabil rating. A continuat cu o emisiune nu la fel de izbutită, Tichia de mărgăritar (care să acopere chelia de talent a veleitarilor, desigur...); din 2011 a continuat cu emisiunea săptămânală Iluminatul public.
Alex. Ştefănescu, om al cetăţii, dezinhibat, cu un ascendent indubitabil şi salutar asupra literatului român care mai niciodată nu face bună impresie la TV, nu este defel "un bărbat adormit în fotoliu", ci dimpotrivă, unul care disimulează, iar în fapt un observator atent şi combativ, mereu ingenios şi în mişcare, folosint toate mijloacele de a se pune în pagina...de pe "sticlă"... De altfel s-a implicat şi în lupta politică, mai întâi de partea PNŢCD, apoi nu se mai ştie dacă n-a trecut la altă formaţiune politică, mai competitivă, în dorinţa unui fotoliu de parlamentar. Va reuşi, nu va reuşi, asta mai puţin contează, cât faptul în sine că un intelectual de mare rafinament şi cuprindere, înzestrat cum mai rar se întâmplă şi cu talent literar, se află mereu pe baricadele competiţiei. Printre altele, însă nu în ultimul rând, trebuie spus că articolele critice ale lui A.Ş. dovedesc o excepţională aplicare la obiect, impresionând prin subtilitatea analizei textului, prin expresivitate, prin formulări memorabile. Nu e nicio surpriză că autorii decupează din cronicile lui A. Ş. paragrafe care să le ilustreze opera.

Opera literarăPreludiu, 1977 (critică literară); Jurnal de critic, 1980; Tudor Arghezi interpretat de..., , 1981 (antologie); Între da şi nu,  1982 (critică literară); Dialog în bibliotecă, 1984 (teorie literară); Introducere în opera lui Nichita Stănescu, 1986; Prim-plan (35 de profiluri de scriitori români contemporani), 1987; Gheaţa din calorifere şi gheaţa din whisky (jurnal politic, 1990-1995), 1996 – Premiul Uniunii Scriitorilor; Întâmplări, 2000 (proză); Ceva care seamănă cu literatura,  2003 (critică literară)- Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Melania şi ceilalţi, comedie romantică în şapte părţi, 2004; Jurnal secret,  2005; Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), concepţia grafică: Mihaela Şchiopu, fotografii de Ion Cucu,  2005 - Premiul Uniunii Scriitorilor[1]; Jurnal secret, noi dezvăluiri (ilustraţii de LINU, 2007); „Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări”, 2010,  „Cum se fabrică o emoţie”, 2011 (teorie literară); „Cum e să fii femeie”, dialog cu Lia Faur, 2012; Ioana Revnic: Convorbiri cu Alex. Ştefănescu, 2013




Al. Mitru, n. 6 nov. 1914 - 19 dec. 1989

Pe Al Mitru îl legăm nemijlocit de Legendele Opimpului, în 2 volume: Zei şi Eroi, citite cu nesaţ în copilărie, cel mai indicat mijloc de a intra în contact cu lumea Greciei antice. Fiecare dintre noi are în casă cele două volume format mare, copertate şi bogat ilustrate. Nu ne-a trebuit mai mult ca să ne familiarizăm cu mitologia antichităţii greceşti, întărită apoi prin lectura Metamorfozelor lui Ovidiu. A continuat pe aceeaşi linie cu Din marile legende ale lumii, 2 volume.
A scris multe alte cărţi de popularizare a literaturii pentru copii şi tineret. A tradus literatură adresată celor mici şi tineretului. A scris romane cu teme istorice din perioada medievală. Aflu că un mare număr de cărţi din biblioteca scriitorului au fost donate Bibliotecii Judeţene Antim Ivireanul din Rm. Vâlcea de scriitorul C-tin Mateescu.
I-am pus o placă memorială în str. Colţea nr. 21, unde a mai locuit şi poeta Florenţa Albu.

Citeşte mai mult: www.crispedia.ro/Alexandru_Mitru


Alţi scriitori:
Simion Stolnicu, n. 1905
Mihai Zamfir, n. 1940
Iustin Panţa, n. 1964
Al. Piru, n. 22 august 1917 - d. 6 noiembrie 1993




La Universitatea Spiru Haret, Colocviul internațional Dora D*Istria - Irina Mavrodin. 
”Autour d*Irina Mavrodin et Dora D*Istria, passeurs culturels entre l*orient de l*Europe et son occident”


Președinta Asociației, Doamna Anne-Marie Codrescu a deschis lucrările Colocviului, reiterând pentru participanți ideea că am avut în Dora D*Istria și Irina Mavrodin două spirite europene care au adus un aport inestimabil la circulația valorilor culturale între vestul și estul european. Irina Mavrodin este inițiatoarea Asociației, care și-a propus ca scop traducerile din literatura română în limbi de circulație. Tot ea a inițiat, printre alte lucrări de anvergură, traducerea în română a integralei operei Dora D*Istria. A fost numită pe drept cuvânt o Madame de Stael a României. Cele două personalități au contribuit în mod special la impunerea României ca țară culturală cu aspirații europene; ele au avut în comun interesul enciclopedic pentru domeniul cunoașterii. Vorbitoarea explică termenul utilizat: passeurs culturels cu înțelesul de mesageri ai unei culturi către alte culturi, situate în poziții geografice îndepărtate, însă cu bogate filiații, care vin din istoria latinității și din adâncul veacurilor. Este vorba despre difuzarea informațiilor culturale, pentru a face cunoscute tradițiile și mesajele mai noi ale fiecărei culturi. Aceasta presupune preexistența unei comuniuni spirituale, acordul, dialogul, și are ca bază de pornire atitudinea de imparțialitate în prezentarea culturilor din țările europene. Este vorba despre mesageri, despre mediatori culturali, fără a scoate din ecuație, ci dimpotrivă: interpretarea competentă, creativitatea fiecărui actant în parte.
Doamna Ana Munteanu, redactor la Editura Minerva, o evocă pe Irina Mavrodin, care în cazul său este o moștenire de la cei din familia sa, prieteni cu surorile Mavrodin. Irina Mavrodin, o personalitate culturală eclatantă a exercitat o reală fascinație asupra mai tinerei vorbitoare, i-a devenit un model uman și cultural. A ajutat-o efectiv în anii de formare ai tinereții, orientându-i preferințele, inducându-i  mijloacele de a alege fără greș cărțile de valoare. Patroana spirituală a Asociației s-a preocupat de traducere ca act de cultură, a inițiat un Cerc de traducători, a editat un Tratat de traductologie, pe care vorbitoarea l-a făcut să circule între cei interesați. Ca om, Irina Mavrodin era un spirit deschis, atașat oamenilor și avea calitatea rară a intelectualului care își asumă lumea înconjurătoare, adesea prin reprezentanții din proximitate, de exemplu o pisică...
În ce mă privește, ca invitat al dnei Anne-Marie Codrescu, am vorbit despre surorile Mavrodin, despre Pan Izverna și fiica sa Irina Izverna ca despre o adevărată dinastie culturală și anume una de mare importanță în deceniile de la sfârșitul mileniului II. Cu Pan Izverna au avut o prietenie de peste 50 de ani, i-am admirat calitățile umane, moralitatea, gândirea enciclopedică, talentul poetic și am subliniat că prin Epifaniile poetului și ale poeziei, text migălit într-o viață de om, a dat literaturii noastre una dintre cărțile de referință, cele care asigură trăinicia unei culturi. 
Trecând la Dora D*Istria, am menționat faptul că personalitatea ei m-a fascinat încă din tinetețe, că o consider una dintre marile femei ale României și ale lumii în general. În cadrul Proiectului inițiat de mine în 2006, privind plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruți (am pus plăci memoriale pentru cca 200 scriitori din București), prevăzusem și o listă de 18 personalități din afara țării, printre care Martha Bibescu, Elena Văcărescu, Anna de Noailles, Dora D*Istria, dar și Coran, Eliade, Ionesco, Vintilă Horia, Ștefan Baciu etc. Din păcate, acest lucru nu s-a putut concretiza, din cauza Crizei. Mai grav este faptul că Dora D*Istria, celebra româncă, deschizătoare de drumuri în cultura noastră, nu are în București o stradă care să-i poarte numele. Deși prin testament scriitoarea și-a cedat toată averea primăriei orașului București. Edilii capitalei noastre s-au comportat sub orice critică. În schimb, am dat de o stradă cu numele româncei în Atena, care a numit-o cetățean de onoare, cum nu o mai făcuse decât cu Lord Byron!
 Am sugerat că Asociația ar putea să-și propună un astfel de obiectiv de mare noblețe: o stradă cu numele Dora D*Istria în București, o alta în Florența. Am amintit faptul că Asociația ar trebui să se ocupe de editarea jurnalelor lui Pan Izverna; din câte mi-am dat seama citind câteva fragmente, și cunoscând resursele fără egal ale prietenului mei Pan Izverna, am convingerea fermă că vom avea în Jurnalul său una dintre cărțile esențiale ale literaturii noastre. De asemenea, în ultimul an de viață al lui Pan Izverna am făcut un interviu filmat cu el postat pe 5 DVD, însumând 4-5 ore. Mi-a depănat amintiri despre Țuțea, Pandrea, Coposu, Carandino, Pan M Vizirescu, Andrei Ciurunga, Marcel Petrișor și alți corifei, cu care a avut relații privilegiate. Cu aceste filmări s-ar putea face o selecție de mare valoare, iar transcrierea textului ar putea fi în sine o carte de mare interes: pentru istoricii literari, pentru doctoranzi, pentru marele public.
S-a intrat în programul propriu-zis de comunicări științifice ale Colocviului. 
Prof. univ. Mircea Ardeleanu de la Universitatea din Sibiu a prezentat un studiu acribios despre Traducerile din literatura franceză în Revista Familia (1865-1906). Iosif Vulcan a avut un program ferm de popularizare a literaturii franceze în limba română. Ne prezintă o listă alfabetică a scriitorilor traduși, în număr total de 159 autori francezi, cu nu mai puțin de 270 texte; și o listă, tot alfabetică a celor 67 traducători, iar un număr de 11 au semnat cu inițialele. Avem numele grele ale literaturii franceze: Balzac, Beaumarchais, Chateaubriand, Corneille, Hugo, La Fontaine, Lamartine, La Rochefoucauld, Marcel Maeterlink, G. de Maupassant, G. Mistral, A. de Musset, Moliere, Racine, Voltaire, Zola etc.; printre traducătorii asidui: Ilarie Chendi, Tradem, I. C. Drăgușanu, Al. Macedonski, G. Murnu, Radu R. Rosetti, I. Pop Reteganul. O foarte interesantă cercetare de arhivă privind textul lui Ion Codru Drăgușanu ”Svaturile unui părinte bun către fiul seu”, poezie tradusă, fără însă a se indica numele autorului. 
A urmat expozeul doamnei Mihaela Chapelan, Repere pentru o reconsiderare. O pledoarie sprijinită pe argumente rezultate din cercetarea amănunțită a vieții și operei Dorei D*Istria, care a scris lucrări de inestimabile informații despre viața monahală în ortodoxia răsăriteană, despre femeia din Orient, despre albanezii și grecii din România, despre ascendenții albanezi ai familiei princiare Ghica; un studiu despre femei de o femeie. A mes freres, les Roumanis, sună una dintre dedicații pe astfel de lucrări, ce s-au bucurat de largă difuzare în Franța, Italia și Elveția, dar și dincolo  de Ocean, și de înalte apreciari ale unor personalități de primă linie ale acelor vremuri.















Ana Munteanu, Anne-Marie Codrescu, Mircea Ardeleanu


Anne-Marie Codrescu,, Mihaela Chapelan